Category Archives: Psihologie generală

Iertarea nu ne mai schimba trecutul, dar ne va influenta viitorul

Se spune ca nimic nu e mai dulce ca razbunarea. Un adevar valabil doar pentru cine n-a inteles cat de eliberatoare este iertarea. Psihologii spun ca adoptarea unei conduite pozitive, atunci cand suntem raniti, inselati sau jigniti, ne aduce, intr-un final, mai multe beneficii decat satisfactia de moment pe care o avem atunci cand ne razbunam. Cand cineva ne loveste, mai ales in orgoliu, instinctul ne dicteaza un raspuns natural negativ.

“Exista culturi in care oamenii tind sa se razbune preponderent cand este vorba de fapte ce i-au ranit pe cei apropiati. In altele, razbunarea ia nastere, in general, din furie. Sunt si culturi in care razbunarea este dictata indeosebi de rusine. In unele cazuri, un astfel de raspuns aduce linistea, insa in cele mai multe, nu, ci, din contra, vine cu un pachet intreg de emotii negative, care ajung sa le depaseasca pe cele dinaintea razbunarii”, explica, pentru Adevarul, psihologul Ionut Ghiugan.

Dificultatea de a trece cu vederea faptele care ne-au ranit, mai ales cand este vorba despre actiuni intentionate ce au avut consecinte adanci asupra noastra nu este usor de depasit. Dar odata sucombata aceasta problema, am putea avea mult de castigat, arata studiile. Asta pentru ca iertarea este eliberatoare.

“Iertarea este o conduita destul de complexa. A ierta inseamna a veni cu un raspuns mai degraba pozitiv decat negativ fata de atitudinea celui care ne-a ranit, iar raspunsul nu insemna doar fapte, ci si ganduri. Ea poate fi o predispozitie de personalitate ori doar dictata de mentalitatea structurii sociale din care facem parte”, mai spune specialistul. Spre exemplu, in mediul rural mai ales, infidelitatea barbatului este adesea iertata, pe cand cea a femeii, foarte rar. In mediul urban, lucrurile stau putin altfel, fiindca raspunsul negativ al partenerei atunci cand este inselata tinde sa devina mai frecvent decat iertarea.

„Iertarea spirtuala se bazeaza pe utilizarea gandirii irationale”. Totodata, ne este mai usor sau mai greu sa iertam, in functie de atitudinea celui care ne-a ofensat. Daca aceasta este una de remuscare, parca putem sa ne retinem pornirile razbunatoare si sa adoptam un raspuns pozitiv. Iar daca aceasta atitudine este insotita si de scuze, lucrurile se simplifica si mai mult. Adevarata provocare este atunci cand nu avem parte nici de una, nici de alta.

“Cand vorbim despre iertare, inevitabil asociem acest termen cu dimensiunea religioasa/spirituala transmisa cultural si social in mediul de crestere si educatie. Aceasta abordare presupune inlocuirea sentimentelor negative de ura si razbunare cu sentimente de iubire si acceptare fata de o alta persoana care ne-a creeat un prejudiciu la nivel psihologic sau social, in mod direct sau indirect. Solutia iertarii spirituale presupune ca persoana sa schimbe fundamental perspectiva fata de agresor si situatia traumatica. Sa transforme complet si integral evaluarea sa initiala, astfel raul produs si asociat agresorului devenind o stare de bine si acceptare pentru individ. In multe situatii, aceasta perspectiva reprezinta o solutie alternativa mult mai indicata pentru sanatatea fizica si psihologica a persoanei, comparativ cu abordarea bazata pe resentimente, ura si vinovatie. Totusi, iertarea spirtuala se bazeaza pe utilizarea gandirii irationale si reprezinta o solutie adaptativa incompleta”, mai spune psihologul.

Iertarea matura. Este important de stiut ca a raspunde unei fapte reprobabile cu aceeasi moneda, pe principiul “ochi pentru ochi, dinte pentru dinte” este, cel mai adesea, distructiv. “Anihilarea” acestei porniri este optiunea care ne da cele mai mari sanse sa mai avem relatii normale cu cei care ne-au ranit.

„Din perspectiva psihologica, vorbim despre iertarea matura, adaptativa pentru individ in contextul sau de viata, o viziune realista bazata pe gandire rationala si critica. Iertarea matura presupune integrarea completa a obiectului furiei pastrand atat aspectele bune cat si pe cele rele. Aceasta perspectiva ofera persoanei sansa adaptativa de a invata din situatia negativa prin care a trecut, pentru ca in situatii similare viitoare sa poata reactiona adecvat si eficient. Iertarea matura nu presupune doar o inlocuire de emotii (emotiile negative schimbate cu emotii pozitive) ci un proces intentionat si voluntar ce implica emotii superioare (emaptie), restructurari cognitive complexe si adoptare unor comportamente prosociale” explica psihologul Ionut Ghiugan.

Dar nu trebuie neaparat sa optam pentru o iertare oarba, ci, de preferat, pentru una ce vine pe fondul clarificarii problemei si explicarii celuilalt ca faptele sale ne-au ofensat.

„Iertarea matura aduce o serie de beneficii importante in planul functionarii echilibrate si performante. Ajuta la vindecarea ranilor psihologice din trecut prin schimbarea perspectivei asupra contextului, agresorului si propriei persoane. Imbunatateste sanatatea fizica si psihologica, starea de confort psihic si rezistenta la noi situatii asemanatoare. Atunci cand relatia conflictuala este semnificativa pentru individ, ajuta la reconciliere si promoveaza un stil de gandire sanatos si adaptativ”, incheie specialistul.

Articol publicat în: www.adevarul.ro

PROGRAMĂRI:

► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2019 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:
→ Pachet evaluare psihologică autocunoaştere şi dezvoltare personală (click aici)
→ Prejudecăţi legate de hipnoză (click aici)
→ Cum alegi cel mai potrivit psiholog (click aici)
→ Depresia, simptome si tratament (click aici)
→ Psihologia violului (click aici)
→ Agorafobia şi tulburarea de panică  (click aici)
→ Tulburarea de personalitate Evitantă (click aici)
→ Procrastinarea, boala civilizaţiei moderne (click aici)
→ Sindromul Münchausen (click aici)
→ Sindromul Genovese (click aici)

Capcanele copilariei: cum sunt pregatite, de la varste fragede, viitoarele paciente ale chirurgilor esteticieni

Lumea copilariei e plina de pericole si de daruri otravite frumos impachetate, pe care parintii sunt inclinati sa le considere momente de rasfat nevinovat pentru micutele lor.

Stereotipurile de care abunda povestile cu printese si printi calare pe cai albi sunt exploatate la maximum de industria dedicata copiilor, iar adultii sunt primii care se lasa ademeniti de aparentele finaluri fericite promise de cei care cauta profitul cu orice pret. Nu mai departe de sfasitul saptamanii trecute, Apple iTunes a retras peste noapte o aplicatie dedicata fetitelor, dupa ce a primit peste 4.000 de reactii negative din partea parintilor, si nu numai, la scurt timp dupa ce jocul a fost lansat. Aplicatia intitulata “Chirurgie plastica & Doctori esteticieni & Spitalul de Chirurgie plastica pentru Barbie” le invata pe copile ce presupune liposuctia si le incuraja sa o aplice unei “fete ghinioniste, atat de grasa incat nicio dieta nu o mai poate ajuta”. Mai departe, fetitele intrau in pielea chirurgilor plasticieni, nu inainte de a li se explica faptul ca, in clinica virtuala, pacienta poate beneficia de o liposuctie care o va face supla si frumoasa, dupa ce i se vor face mici taieturi in zonele cu probleme pentru a extrage surplusul de grasime.

Nu este singura aplicatie de acest gen disponibila pe iTunes, iar criticile adultilor care au aflat despre aceste jocuri dedicate fetitelor sunt extrem de dure. Multi considera ca aceasta este, de fapt, o modalitate de a pregati de la varste fragede pacientele de maine, tinere dornice de corecturi estetice, care vor face coada la cabinetele chirurgilor plasticieni.

In lipsa unui sistem de valori autentic, a unor repere interne solide, viitoarea adolescenta si femeie va prelua si consuma necritic mesajele din exterior si tendintele de moment ale societatii, iar acestea, dupa cum ne invata realitatea, pun foarte mult accentul pe latura fizica si obiectuala a realitatii, explica psihologul Ionut Ghiugan.

„Astfel de persoane vor cauta fericirea in exterior, intr-o relatie de dependenta cu lumea obiectelor si a vestimentatiei, si vor fi tot timpul in cautarea unor modele pe care sa le copieze. Din punct de vedere al vietii de relatie, acest tip de persoane nu vor reusi sa se implice autentic intr-o relatie, fiind centrate in mod egocentric si narcisist pe propria persoana si pe propriile nevoi. Mentinerea acestui comportament produce fixarea pe propriul fizic ca resursa principala a succesului si reusitei personale, iar in timp, pe masura ce calitatile fizice sunt estompate, eul persoanei  va trai intens anxietatea si insatisfactia unei vieti lipsite de sens”, in opinia specialistului.

Eroinele Disney, modele negative

Psihologul Ionut Ghiugan subliniaza ca imaginea de printesa este adanc inradacinata in mintea copiilor, aceasta “fiind parte din universul primilor ani ai vietii, un rol important in formarea acesteia avand expunerea copiilor la desene animate si povesti, in care aceste personaje ocupa un rol central”. In anumite perioade ale dezvoltarii, identificarea cu astfel de personaje este absolut normala, considera psihoterapeutul, tocmai pentru ca fac parte dintr-o etapa importanta a formarii identitatii feminine.

„Faptul ca micutele vor dori hainele si pantofii cu toc ai mamei nu trebuie sa ne ingrijoreze, fiind comportamente normale legate de stabilirea propriei identitati in raport cu ambii parinti. Ce trebuie sa ne ingrijoreze este mentinerea nevoii de atentie, de admiratie si centrarea pe eul fizic in urmatoarele etape ale dezvoltarii, aceasta fixare avand ca rezultat structurarea unei anumite personalitati”, atrage atentia Ionut Ghiugan.

Reabilitarea printesei

La randul sau, psihologul american Jennifer L. Hardstein explica in cartea „Reabilitarea Printesei: Un ghid pentru a creste fetite puternice si independente, care isi pot crea propria lor poveste cu final fericit”, de ce povestile cu printese si feti-frumosi pot influenta negativ evolutia fetitelor. Specialistul spune ca superficialitatea copiilor din ziua de azi nu este determinata doar de ceea ce invata de la televizor, din ziare sau din ce descopera pe internet, ci lucrurile incep sa se strice inca din momentul in care parintii le citesc povestile cu care au crescut la randul lor, in care eroinele de basm, de la Alba ca Zapada pana la Cenusareasa sau Frumoasa din Padurea Adormita promoveaza, ce-i drept, intr-un mod minunat, conceptia ca daca o fata arata bine si are haine frumoase va fi suficient pentru a gasi dragostea perfecta, dar si ca va fi iubita de toata lumea. Hardstein mai spune ca de la varsta de doi ani, moment in care fetitele incep sa-si doreasca sa se costumeze in eroine de poveste, micutele incep sa-si contureze un set de valori bazat pe idei nerealiste, care le poate afecta stima de sine atunci cand vor creste, fenomen botezat de psihologul american „sindromul printesei”.

Fara papusi Barbie si zeci de haine roz

Din moment ce parintii sunt primii care modeleaza felul de a gandi al copilului, de a simti si de a-si exprima nevoile si emotiile, psihologul Ionut Ghiugan atrage atentia ca adultii sunt datori „sa cenzureze sau sa permita prezenta unui anumit tip de comportament“. De asemenea, parintii valideaza, cel mai adesea fara sa realizeze, un comportament de tip consumerist al copilului, prin lipsa de reactie sau, dimpotriva, prin incurajarea acestuia si, indirect, prin propriul lui comportament bazat pe  caracteristici de consum.

“Copiii copiaza nevoile si atitudinele parintelui fara critica, deoarece nu au format un sistem propriu de referinta. Prin repetitie si imitare, normele sunt interiorizate si, mai tarziu, vor fi asumate ca fiind proprii de viitorul adult”, considera Ghiugan.

Un parinte trebuie sa fie receptiv la nevoile emotionale ale copilului si sa construiasca pentru acesta un mediu de formare potrivit  cu etapa sa de varsta si dezvoltare, conform psihologului.  Inca de la inceput este important ca adultul sa fie atent si responsabil cu privire la alegerea jucariilor si hainelor pe care copilul le doreste, la desenele animate si povestile pe care acesta le urmareste sau pe care i le citeste. Astfel, parintele va forma un consumator educat, care va sti sa filtreze mesajele transmise de societate si media prin propriul sistem de gandire. Este foarte important sa incurajam copilul sa vorbeasca despre ceea ce vede si simte, sa invete sa puna intrebari si sa valideze lucrurile pozitve si valoroase, punand astfel bazele unei imagine de sine autentice si reale.

Articol publicat în: www.adevarul.ro

PROGRAMĂRI:
► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2019 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:
→ De ce este mai avantajat ȋn viaţă copilul care ȋşi dezvoltă inteligenţa emoţională (click aici)
→ Violenţa asupra copilului (click aici)
→ Expertiza psihologică a copilului şi familiei ȋn procesul de stabilire a condiţiilor exercitării autorităţii părinteşti (click aici)
→ Evaluarea psihologică a copilului după divorț/separarea părinților (click aici)
→ Cum ȋi afectează pe copii lipsa tatălui (click aici)
→ Complexul Medeea sau cum ajunge un părinte să-şi ȋnverşuneze copilul ȋmpotriva celuilalt părinte (click aici)
→ Semnele abuzului asupra copilului (click aici)
→ Pachet evaluare abilităţi parentale şi stil parental (click aici)
→ Teste psihologice utilizate ȋn evaluarea copilului şi adolescentului (click aici)
→ Cauzele Depresie (click aici)
→ Cum alegi cel mai potrivit psiholog (click aici)
→ Copiii care ȋşi rod unghiile ascund o teamă uriaşă (click aici)
→ Alienarea parentală (click aici)

De ce ne indragostim online de straini

In spatiul virtual, dragostea este cu adevarat oarba.

Mediul online este un spatiu ideal si facil pentru a comunica cu ceilalti oameni. Usurinta in accesarea relatiilor virtuale reprezinta principalul motiv pentru care oamenii prefera contactul social mediat prin tehnologie, in detrimentul relatiilor interumane directe, fata in fata. In spatiul virtual parem si frumosi, si destepti si buni, pentru ca aratam doar ce vrem, cand vrem si cum vrem. Ne construim imaginea de care avem nevoie pentru a castiga aprecierea celor cu care interactionam.

„In spatele ecranului persoana se simte mai securizata emotional, mai dezinhibata si poate selecta cu grija informatiile pe care le transmite interlocutorului virtual. Oamenii se pot indragosti cu usurinta pe internet datorita faptului ca imaginea persoanei la nivel fizic si psihologic este prezentata intr-un mod ideal, pozitiv. Aspectele de ordin fizic si valoric, esentiale pentru a declansa interesul pentru o posibila relatie sunt atent filtrate si cosmetizate virtual. Barierele ce pot aparea in relatia directa, anxietatea sociala, situatiile concrete de viata, motivatia interioara sau deficientele legate de personalitate nu exista”, explica, pentru„ Adevarul“, psihologul Ionut Ghiugan.

Lipsa acestor elemente importante, care pot fi suprinse in interactiune directa, reprezinta principalul motiv pentru care interactiunea online trebuie validata in spatiul fizic si in relatie directa, spun specialistii.

Cand apare dezamagirea.

Fie ca se indragostesc de dragul sentimentului, fie ca sunt cu adevarat fascinati de profilul virtual al persoanei, dragostea pentru cei care stabilesc relatii in mediul virtual poate fi una cu adevarat reala. Dezamagirea poate aparea cand cel indragostit descopera ca persoana din spatele imaginii care l-a fascinat e cu totul altfel decat varianta virtuala.

„Fara acest demers esential, oamenii vor cunoaste doar parti din alti oameni, iar atunci cand vor descoperi intregul, deceptia si suferinta vor urma in mod inevitabil. Din aceasta perspectiva, dragostea on-line, in afara relatiei directe, poate fi toxica si neadaptativa pentru personalitatile in formare (adolescenti si tineri) sau imature emotional”, mai spune renumitul psiholog. “Esecul repetat de a stabili o relatie emotionala on-line, poate contribui semnificativ la mentinerea unei imagini de sine neadecvate, despre propria persoana si valoarea sa umana”, mai spune Ionut Ghiugan.

Articol publicat în: www.adevarul.ro

PROGRAMĂRI:
► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2019 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:
→ Cele mai importante lecţii de viaţă pe care copilul trebuie să le ȋnveţe ȋn cei şapte ani de acasă (click aici)
→ Prejudecăţi legate de hipnoză (click aici)
→ „Uneori, oamenii nu vor să audă adevărul deoarece nu vor să le fie distruse iluziile“ (click aici)
→ Cum ne putem vindeca mobilizând resurse interne ale organismului (click aici)
→ Cum explică psihologii excentricitatea, credinţele ciudate şi percepţiile distorsionate (click aici)
→ Pachet evaluare psihologică autocunoaştere şi dezvoltare personală (click aici)
→ Depresia, simptome si tratament (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Borderline (click aici)
→ Pachet evaluare abilităţi parentale şi stil parental (click aici)
→ Efectele teribile pe care le are lipsa mamei din viaţa copilului (click aici)
→ Violenţa asupra copilului (click aici)

Procrastinarea, boala civilizatiei moderne. Psihologii explica de unde vine tendinta de a amana lucrurile importante

Pentru unele persoane, tergiversarea lucrurilor importante reprezinta o strategie de adaptare. In alte cazuri poate fi vorba despre o amanare academica – sindromul studentului – specifica acelor persoane care considera ca au performante mult mai bune atunci cand muncesc sub presiune, insa tendinta de amanare poate fi si cronica, un semn al unei trasaturi de personalitate.

„Tendinta de a amana lucrurile importante se regaseste pe agenda noastra, putand afirma ca procrastinarea reprezinta boala civilizatiei moderne. In parte, datorita modului natural prin care omul se automotiveaza (ne orientam cu precadere spre activitatile care ne aduc placere si beneficii imediate, evitand sistematic contextele monotone, neinteresante sau cu beneficii orientate in viitor), dar si ca rezultat al lipsei de timp liber si suprasolicitarii individului in contextul vietii moderne”, explica, pentru Adevarul, psihologul Ionut Ghiugan.

Exista doua strategii de amanare pe care le adoptam frecvent ca sa nu ducem la bun sfarsit un proiect: amanarea prin sustragere (incep o activitate, iar apoi o abandoneaza) si amanarea prin evitare (sarcina nu este inceputa niciodata sau este evitata complet).

Tendinta de amanare ca mod de rezolvare a problemelor. Tendinta de amanare este explicata de psihologi pornind de la motivatii diferite ale celor care adopta aceasta strategie comportamentala.

“In primul rand, exista tendinta de amanare ca mod de rezolvare a problemelor. Pentru unele persoane, tergiversarea lucrurilor importante reprezinta o strategie de adaptare. Acestea evita confruntarea cu sarcina pentru ca au credinta ca nu au abilitatea necesara pentru a finaliza sarcina cu succes (personalitati perfectioniste care au o imagine de sine idealista privind propria performanta) sau pentru ca evalueaza nerealist contextul de viata in care apare problema (persoanele care avut in trecut experiente de esec in legatura cu sarcina respectiva)”, explica psihologul.

Tendinta de amanare ca strategie de motivare si “sindromul studentului”. Exista persoane care amana sistematic inceperea unei activitati, considerand ca, daca isi desfasoara activitatea sub presiune, au performante mult mai bune. In aceasta categorie reprezentativa este amanarea academica, cea caracteristica «sindromului studentului».

„In aceasta situatie, sarcina de invatare este amanata pana in ultimul moment, datorita plictiselii sau lipsei de motivatie fata de o materie considerata neinteresanta sau neimportanta. Anxietatea si frustrarea resimtite in apropierea examenului activeaza capacitatea de raspuns si reprezinta mecanismul de autoreglare al persoanei respective”, mai spune psihologul.

Amanarea cronica si incapacitatea de a-ti organiza timpul. Exista si o tendinta de amanare cronica a activitatilor, ca semn al unei trasaturi de personalitate.

“In aceasta situatie, amanarea nu este doar consecinta gestionarii ineficiente a timpului, lipsei motivatiei sau a unei imagini idealizate privind performanta. Amanarea reprezinta interactiunea complexa a unor factori stabili cognitivi, afectivi si comportamentali. O astfel de personalitate se caracterizeaza prin: control slab al impulsurilor, lipsa de perseverenta, lipsa de discplina in munca, incapacitatea de a lucra metodic si a organiza timpul”, mai spune psihologul Ionut Ghiugan.

Cum se trateaza procrastinarea. Daca tendinta de amanare este o trasatura constanta a personalitatii, individul intampina reale dificultati atat in plan academic si profesional, cat si in plan personal si familial. Netratata, procrastinarea poate duce, in aceste situatii, de la stres, sentimente de autoculpabilizare si diminuarea drastica a productivitatii personale pana la dezaprobare sociala.

“Lipsa de finalitate in activitate si tendinta constanta de amanare determina relatii personale si familiale tensionate si conflictuale, incapacitatea de a mentine o activitate profesionala de succes, aparitia tulburarilor afective, anxietate intensa, comportamente de risc (abuz de alimente, abuz de alcool sau droguri). Amanarea cronica reprezinta semnul unei tulburari psihice sau fiziologice si necesita ajutor de specialitate”, spune psihologul, explicand ca psihoterapia poate fi o excelenta solutie in aceste situatii.

“Psihoterapia urmareste in primul rand intelegerea motivelor reale din spatele amanarii, precum si stoparea acestora prin abordarea temelor principale ce mentin aceasta problema: lipsa de control, iresponsabilitatea emotionala, intoleranta la frustrare si impulsivitatea. In lipsa tratamentului, amanarea cronica va conduce la stres, sentimente de vinovatie si autoculpabilizare, pierderea severa a productiviatii personale, respingere si dezaprobare sociala pentru lipsa responsabilitatii si nerespectarea angajamentelor asumate”, incheie Ionut Ghiugan.

Articol publicat în: www.adevarul.ro

PROGRAMĂRI:

► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2019 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:
→ Pachet evaluare psihologică autocunoaştere şi dezvoltare personală (click aici)
→ Prejudecăţi legate de hipnoză (click aici)
→ Cum alegi cel mai potrivit psiholog (click aici)
→ „Uneori, oamenii nu vor să audă adevărul deoarece nu vor să le fie distruse iluziile“ (click aici)
→ Cum ne putem vindeca mobilizând resurse interne ale organismului (click aici)
→ Cum să ne comportăm cu persoanele dificile (click aici)
→ Depresia, simptome si tratament (click aici)
→ Anxietatea (click aici)
→ Cum se pot schimba oamenii agresivi sau cei pasivi (click aici)
→ Violența în familie (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Paranoidă (click aici)
→ Personalitatea sadică (click aici)
→ Sindromul Münchausen: de ce unii oameni vor cu orice preţ să obţină statutul de pacienţi (click aici)

De ce este mai avantajat in viata copilul care isi dezvolta inteligenta emotionala

De ce este mai avantajat in viata copilul care isi dezvolta inteligenta emotionala

Un copil care isi dezvolta abilitatile emotionale devine un adult inteligent emotional care are mai multe sanse de succes in viata decat un copil care isi dezvolta inteligenta cognitiva, dar abilitatiile sociale raman mult in plan secundar, subliniaza psihoterapeutul Ionut Ghiugan. Important este ca parintii sa stie ca pot influenta de la varste fragede aceasta parte a personalitatii celor mici.

Inteligenta emotionala este o forma a inteligentei care implica abilitatea de a identifica corect sentimentele si emotiile proprii, dar si pe ale celorlalti, in egala masura. O persoana cu inteligenta emotionala ridicata are bune abilitati de comunicare si relationare, un randament ridicat in plan social si autocontrol in situatiile de interrelationare conflictuala sau incarcate de stres, dupa cum explica psihologul Ionut Ghiugan.

„Daca inteligenta intelectuala este legata de factori genetici transmisi ereditar, iar odata formata ramane constanta toata viata, inteligenta emotionala este in mare parte invatata in relatia copilului cu parintii si mediul de crestere si exersata pe parcursul intregii vieti de adult”, puncteaza psihoterapeutul.

De retinut ca inteligenta emotionala este definita de stima de sine ridicata, stare de dispozitie pozitiva, capacitate de efort si implicare, deschiderea spre noi experiente, optimism, controlul emotiilor, empatie, abilitati sociale si comportament cooperant.

Completarea dintre intelect si emotii

Multe studii au aratat faptul ca inteligenta emotionala este un predictor semnificativ al succesului unei persoane in viata de adult.

„Trebuie precizat insa ca aceste persoane care ating succesul si recunoasterea sociala au, in acelasi timp, un nivel cel putin mediu al inteligentei intelectuale. Si asta pentru ca inteligenta intelectuala este legata de capacitatea de adaptare a persoanei la situatii si contexte de viata prin invatare si utilizare performanta a aptitudinilor cognitive, adica rationament, reactualizarea informatiilor si rezolvarea problemelor. Plecand de la situatii existente, persoanele cu inteligenta intelectuala ridicata au aptitudinea de a genera noi informatii şi concluzii în scopul adaptarii, prin utilizarea propriei ratiuni”, atentioneaza psihologul Ionut Ghiugan.

In acest caz, importanta inteligentei emotionale rezida tocmai in modul in care vine in completarea inteligentei cognitive. Pentru ca, desi un copil si-a dezvoltat gandirea rationala, a acumulat multe informatii si este capabil sa identifice rapid solutii, el nu-si poate identifica in mod corect sentimentele si emotiile in lipsa unei inteligente emotionale dezvoltate pe masura. Astfel, el nu va sti sa gestioneze foarte bine aceste emotii, nu va avea incredere in el pentru a-si exprima liber punctul de vedere si va intampina dificultati in construirea relatiilor sociale cu ceilalti copii sau cu profesorii.

Rolul parintilor, decisiv

Important este ca parintii sa inteleaga faptul ca inteligenta intelectuala nu este suficienta pentru a rezolva problemele cotidiene ale vietii si a avea relatii armonioase cu cei din jur, puncteaza Ghiugan. De aceea, copiii trebuie invatati sa-si dezvolte inteligenta emotionala, capacitatea de a lua decizii si de a alege in contexte incarcate emotional, neclare sau nesigure, si acest lucru inseamna a invata sa-si confrunte propriile emotii si sentimente.

Genele, responsabile de doar 40% din inteligenta umana

Conform psihologului, parintii au un rol semnificativ in dezvoltarea abilitatilor emotionale ale copilului, prin exprimarea propriilor emotii in familie, prin reactiile si raspunsul adecvat la emotiile si nevoile copilului. Parintii si, ulterior, educatorii vor putea sa dezvolte inteligenta emotionala a copilului invatandu-l sa-si identifice si diferentieze sentimentele si emotiile, sa-si dezvolte empatia, sa invete sa comunice asertiv.

Articol publicat în: www.tonica.ro

PROGRAMĂRI:
► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2019 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:
→ Depresia la copii (click aici)
→ Agresivitatea la copii (click aici)
→ De ce trebuie lăsaţi copiii să greşească (click aici)
→ Când are nevoie copilul de psiholog (click aici)
→ Cele mai importante lecţii de viaţă pe care copilul trebuie să le ȋnveţe ȋn cei şapte ani de acasă (click aici)
→ Violenţa asupra copilului (click aici)
→ Pachet evaluare abilităţi parentale şi stil parental (click aici)
→ Expertiza psihologică a copilului şi familiei ȋn procesul de stabilire a condiţiilor exercitării autorităţii părinteşti (click aici)
→ Cum alegi cel mai potrivit psiholog (click aici)
→ Cum ȋi afectează pe copii lipsa tatălui (click aici)
→ Copiii care ȋşi rod unghiile ascund o teamă uriaşă (click aici)
→ Ce nu poţi să-i spui copilului ȋn timpul divorţului (click aici)
→ Complexul Medeea sau cum ajunge un părinte să-şi ȋnverşuneze copilul ȋmpotriva celuilalt părinte (click aici)

De ce mint copiii. Cum ii ajutam sa inteleaga importanta adevarului

Intr-un mediu foarte permisiv, copiii mint, dar la fel fac si intr-unul foarte restrictiv. Si, atunci, care e solutia? Specialistii vorbesc despre constientizarea de catre copil a importantei adevarului, dar si despre constientizarea consecintelor minciunilor pe care le spun. Important pentru parinti este sa stie ca minciuna este un comportament invatat, dar cu solutii de dezvatare.

„In procesul de crestere si dezvoltare, copilul invata treptat sa defineasca adevarul si minciuna si sa stabileasca relatia dintre aceste concepte etice si morale esentiale in viata sociala si relationala a viitorului adult. In primii ani de viata, copilul nu are formata baza gandirii concrete pentru a intelege aceste notiuni asa cum sunt vazute din perspectiva adultului. In aceasta etapa raspunsul copilului este influentat decisiv de comportamentul parintilor si familiei extinse fata de aceste valori importante sociale, in sensul validarii sau invalidarii unui anumit tip de comportament”, explica, pentru Adevarul, psihologul Ionut Ghiugan.

Tinte-te de cuvant in fata lui. Dar cum e mai important sa previi decat sa tratezi, mai bine este ca de la varste fragede, copilul sa stie cat de important este adevarul.

„Copilul invata codul etic si moral in timp, asa cum invata toate comportamentele sociale si relationale si este obligatoriu sa fie ajutat de parinti sa-si fixeze adecvat aceste norme. Prin educatie directa, dar mai ales prin puterea exemplului, parintele invata copilul sa poata face diferenta intre minciunile <albe>, cele acceptate social (atitudine politicoasa fata de celalalt in care anumite aspecte sunt ascunse sau exprimate partial, etc.) si minciunile <negre> ce pot forma deprinderi comportamentale antisociale (a insela si a manipula in mod deliberat pentru a obtine o recompensa sau a evita o pedeapsa, a promite ceva fara a te tine de cuvant doar pentru a obtine un beneficiu, etc.)”, mai spune renumitul psiholog.

Asadar, nu toate minciunile sunt la fel, iar copilul trebuie sa inteleaga pana unde merge toleranta.

„O anumita categorie este cea a minciunilor protective. Copiii nu pot intelege situatii complexe de viata si/sau cu puternic impact emotional negativ (lipsa unui parinte, lipsurile materiale, conflictul intens dintre parinti, etc.) si atunci apeleaza la resursele interioare deja existente (imaginatia si fantasmele) pentru a genera mecanisme adaptative necesare supravietuirii emotionale si psihice”, mai spune specialistul.

Minciuna pentru motivarea esecului necesita o mare atentie. Nu orice minciuna inseamna, automat, un semnal de alarma. Un mic neadevar, strecurat, intr-o conduita, in general corecta, n-ar trebui sa-i alarmeze pe parinti.

„Ceea ce trebuie sa-l ingrijoreze pe un parinte este alegerea constanta a unui copil de a folosi minciuna ca o modalitate de a rezolva problemele existentei, da a utiliza minciuna pentru a-si motiva esecul sau neasumarea responsabilitatilor specifice varstei. Pentru a-l convinge sa nu minta, parintii trebuie sa ofere copilului solutii alternative prin propria lor experienta (sa evite ei insisi minciuna, sa n-o incurajeze) pentru ca cel mic este influentat de acest comportament, de atitudinea parintilor fata de minciuna”, mai spune cunoscutul psiholog.

O atitudine pozitiva a parintilor in fata minciunii copilului e de mai mare ajutor decat una negativa. Recompensarea sinceritatatii este una dintre cele mai bune metode de a-l tine departe de tentatia minciunii. Iar cand copilul este prins, totusi, cu minciuna, cea mai eficienta este o atitudine calma, cu analizarea cauzei pentru care copilul minte (pentru a evita o pedeapsa, pentru a atrage atentia etc). De retinut ca nu predicile si criticile sunt solutia, pentru ca ele vor genera si mai multe minciuni, ci discutiile deschise legate de aceste motive. Lecturarea unor povestioare despre minciuni si consecintele lor, intr-o atmosfera degajata, urmata de discutii cu copilul, pe marginea invatamintelor pe care ar trebui sa le traga din text, i-ar fi, de asemenea, de ajutor.

Articol publicat în: www.adevarul.ro

PROGRAMĂRI:
► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2019 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:
→ Când are nevoie copilul de psiholog (click aici)
→ Pachet evaluare abilităţi parentale şi stil parental (click aici)
→ Depresia la copii (click aici)
→ Agresivitatea la copii (click aici)
→ Ce nu poţi să-i spui copilului ȋn timpul divorţului (click aici)
→ Violenţa asupra copilului (click aici)
→ Cum trebuie să gestioneze parinţii crizele de nervi ale celor mici (click aici)
→ De ce trebuie lăsaţi copiii să greşească (click aici)
→ Cele mai importante lecţii de viaţă pe care copilul trebuie să le ȋnveţe ȋn cei şapte ani de acasă (click aici)
→ Expertiza psihologică a copilului şi familiei ȋn procesul de stabilire a condiţiilor exercitării autorităţii părinteşti (click aici)
→ Evaluarea psihologică a copilului după divorț/separarea părinților (click aici)
→ De ce copilul abuzat devine ȋn cele mai multe cazuri un adult abuziv (click aici)

„Marimea personalitatii tale este egala cu problema care te poate scoate din sarite“. Cum explica un psiholog maxima atribuita lui Sigmund Freud

Nu situatiile ideale, ci cele care nasc dificultati indica cel mai bine segmente ale personalitatii care sunt problematice si nedezvoltate. O spune psihologul Ionut Ghiugan, care explica ce a vrut sa spuna parintele psihanalizei, Sigmund Freud, cand a afirmat ca “marimea personalitatii tale este egala cu problema care te poate scoate din sarite”. Iti sare prea repede tandara, sau, din contra, ai o buna toleranta la „ofensiva” exteriorului? In ambele cazuri, personalitatea ta este cea care a determinat atitudinea.

“Personalitatea reprezinta esenta individului si un tipar subiectiv constant de raspuns la solicitarile mediului exterior. In momentul in care personalitatea se incadreaza in limitele sanatoase, gestionarea problemelor existentei se face cu usurinta si adecvat. Numim o personalitate sanatoasa, o personalitate matura si armonios dezvoltata caracterizata printr-o buna capacitate de autonomie, independenta, constienta si responsabila, o corecta autoperceptie si autoapreciere, o stima de sine echilibrata, precum si autocontrol adecvat”, explica, pentru Adevarul, psihologul Ionut Ghiugan.

„Cand lipseste maturitatea functionala, vorbim de o personaliatate nevrotica sau dizarmonica”. Atunci cand suntem suficient de bine ancorati in realitate si suficient dezvoltati psihic, depasim relativ usor stresul cauzat de probleme inerente ale vietii de zi cu zi.

„In situatiile de viata si in relatiile cu ceilalti, personalitatea matura prezinta o toleranta suficienta la frustrare si stres si o buna capacitate de a gasi strategii de conduita pentru a depasi situatiile periculoase sau dificile. Atunci cand lipseste maturitatea functionala vorbim de o personaliatate nevrotica sau dizarmonica, imatura sau nedezvoltata si in situatiile cele mai grave o personalitate care pierde contactul cu realitatea si capacitatea de raspuns adecvat (personalitatea psihotica)”, mai spune specialistul.

Sentimente ale propriului trecut O vorba din popor spune ca adevaratul caracter al unei persoane se vede la nervi. Este, de fapt, o traducere simplista a realitatii sintetizate de maxima atribuita parintelui psihanalizei.

„Un bun criteriu de apreciere a unei persoane este acela legat de modalitatea de functionare in situatii problema sau contexte neobisnuite. Intr-un context intens si atipic vor iesi la suprafata cel mai usor mecanismele intime ale personalitatii si strategia proprie de raspuns”, spune Ionut Ghiugan.

Pe scurt, lucrurile care ne deranjeaza la ceilalti spun multe despre noi insine si au legatura cu trecutul nostru.

„De asemenea, situatiile constante care nasc dificultati de raspuns pot indica si ele corect acele segmente ale personalitatii care sunt problematice si nedezvoltate. Ceea ce ne deranjeaza in mod constant si intens in relatie cu ceilalti sau in relatie cu mediul extern reprezinta in mod cert un punct sensibil, experiente de formare nefinalizate adaptativ, ancore care readuc in prim plan emotii sau sentimente ale propriului trecut”, precizeaza cunoscutul psiholog.

Daca ne simtim constant enervati si neintelesi de cei din jur, la mijloc e vorba mai degraba de o problema legata de propria noastra personalitate, decat de problemele celorlalti.

„Cand suma lucrurilor care interfereaza negativ cu functionarea in plan personal sau social este ridicata, atunci putem trage concluzia ca exista caracteristici problematice ce definesc modul nostru de a fi”, incheie specialistul.

Articol publicat în: www.adevarul.ro

PROGRAMĂRI:
► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2019 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:
→ Pachet evaluare psihologică autocunoaştere şi dezvoltare personală (click aici)
→ Prejudecăţi legate de hipnoză (click aici)
→ „Uneori, oamenii nu vor să audă adevărul deoarece nu vor să le fie distruse iluziile“ (click aici)
→ Cum distruge lumea modernă una dintre cele mai frumoase legături sociale (click aici)
→ Cum ne putem vindeca mobilizând resurse interne ale organismului (click aici)
→ Cum să ne comportăm cu persoanele dificile (click aici)
→ Cele mai importante lecţii de viaţă pe care copilul trebuie să le ȋnveţe ȋn cei şapte ani de acasă (click aici)
→ Expertiza psihologică a copilului şi familiei ȋn procesul de stabilire a condiţiilor exercitării autorităţii părinteşti (click aici)
→ Depresia, simptome si tratament (click aici)
→ Anxietatea (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Paranoidă (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Borderline (click aici)
→ Personalitatea multiplă, un diagnostic controversat pentru o tulburare ale cărei cauze trebuie căutate ȋn traumele copilăriei (click aici)
→ Psihologia violului (click aici)

Ne ajută sau nu rezoluţiile de Anul Nou? Specialiştii dezvăluie ce trebuie să facem pentru a nu fi dezamăgiţi şi a nu rămâne doar cu o listă de bune intenţii

Ne-am obişnuit ca la finalul fiecărui an să tragem o serie de concluzii, dar şi să ne facem planuri pentru noul capitol din viaţa noastră. Cu siguranţă v-aţi întrebat dacă lista de rezoluţii ne este sau nu de ajutor.

Specialiştii consultaţi de „Adevărul“ susţin că poate fi benefică atâta timp cât ştim ce şi cum să facem pentru a nu rămâne doar o listă cu bune intenţii. Întocmirea unei liste de rezoluţii la finalul fiecărui an a devenit o practică tradiţională de Revelion peste tot în lume. Dar ne ajută cu adevărat? Probabil că v-aţi pus şi voi această întrebare, aşa că am încercat să aflăm răspunsul de la specialişti. Ei bine, aceştia sunt de părere că rezoluţiile pot fi benefice atâta timp cât ne stabilim şi un proces prin care să le ducem la bun sfârşit. Mai exact, sunt uşor de pus pe foaie, însă paşii până la a le bifa pot fi foarte anevoioşi, iar dacă nu suntem conştienţi de acest lucru şi nu ne mobilizăm, putem face loc foarte uşor dezamăgirilor.

Setarea obiectivelor reprezintă o parte integrantă a oricărei strategii de succes, indiferent de perioada din an ȋn care realizam acest demers, este de părere psihologul Ionuţ Ghiugan. Ele ne oferă direcţia pe care dorim să o urmăm şi ne ajută să ne planificăm viaţa pe termen scurt sau lung, însă e foarte probabil ca obiectivele noastre să rămână doar bune intenţii dacă nu stabilim şi procesul pe care trebuie să-i parcurgem pentru a le atige.

„Ȋn multe situaţii obiectivele persoanle sau profesionale râmăn la stadiu de dorinţe pentru că nu ne concentrăm suficient sau nu depunem efort susţinut ȋn procesul de realizare. Obiectivele sunt relativ uşor de formulat, dificil este ȋnsă drumul pe care trebuie să-l parcurgem. De exemplu, ne stabilim ca obiectiv pentru anul 2019 să pierdem din greutate cinci kilograme, iar procesul pe care ȋl considerm necesar de urmat este să ne angajăm ȋn practicarea ȋn fiecare zi a unei activităţi fizice, 30 de minute. Obstacolul cel mai probabil ȋn calea acestui obiectiv este legat de ȋntreruperea procesului de realizare – practicăm activitatea fizică o perioadă relativ scurtă, după care renunţăm. Din această perspectivă, cel mai important aspect este cel legat de dezvoltarea unor strategii pentru realizarea şi susţinerea proceselor ce sunt implicate ȋn realizarea obiectivelor din viaţa personală şi profesională: accesul la resurse personale, utilizarea unei gândiri flexibile, autoeducaţia, consilierea de specialitate“, explică psihologul Ionuţ Ghiugan.

Citeşte mai mult: www.adevarul.ro

PROGRAMĂRI:
► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2018 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:
→ Pachet evaluare psihologică autocunoaştere şi dezvoltare personală (click aici)
→ Prejudecăţi legate de hipnoză (click aici)
→ Cum alegi cel mai potrivit psiholog (click aici)
→ „Uneori, oamenii nu vor să audă adevărul deoarece nu vor să le fie distruse iluziile“ (click aici)
→ Cum ne putem vindeca mobilizând resurse interne ale organismului (click aici)
→ Cum să ne comportăm cu persoanele dificile (click aici)
→ Cele mai importante lecţii de viaţă pe care copilul trebuie să le ȋnveţe ȋn cei şapte ani de acasă (click aici)
→ Depresia, simptome si tratament (click aici)
→ Anxietatea (click aici)
→ Violența în familie (click aici)

„Uneori, oamenii nu vor să audă adevărul deoarece nu vor să le fie distruse iluziile“.

Maxima „Uneori, oamenii nu vor sa auda adevarul deoarece nu vor sa le fie distruse iluziile”, atribuita filosofului Friedrich Nietzsche, este explicata psihologic de un specialist.

“Oamenii nu vor sa auda adevarul pentru ca adevarul este cea mai brutala forma de cunoastere umana. Adevarul, odata cunoscut, nu lasa loc la nicio dezbatere, interpretare sau viitoare negociere. Adevarul permite doar tragerea unor concluzii si construirea unui raspuns de reactie legat de o situatie de viata sau o relatie interpersonala. Minciuna lasa loc compromisului si iluziei ca adevarul este o alegere subiectiva. In lipsa adevarului, speranta omului se hraneste cu iluzii si dorinte neimplinite si ofera posibilitatea de a construi o strategie alternativa pentru a rezolva problemele existentei”, explica, pentru „Adevarul”, psihologul Ionut Ghiugan.

„Minciuna face parte din kitul instictiv de adaptare”. Frica de adevar, incapacitatea de a ne accepta asa cum suntem, ne fac uneori sa ne mintim singuri.

„Oamenii aleg minciuna pentru ca aceasta varianta face parte din kitul instictiv de adaptare si supravietuire. Exista doua variante de neadevaruri sustinute si promovate de catre om in existenta cotidiana si acest aspect poate fi un indicator fundamental de evaluare a amprentei caracteriale a persoanei si modului de functionare psiho-social”, mai spune cunoscutul psiholog.

Mintim si ne mintim pentru a ne atinge anumite obiective dar, mai ales, pentru a acoperi unele goluri din viata noastra si pentru a ne crea iluzia ca ne apropim de ceea ce am vrea sa fim.

„Minciuna pseudo-logica, calculata si asumata la nivel constient, foloseste ca baza de constructie imaginatia si structurile operationale pre-logice ale gandirii (gandirea magica). Realitate este modificata pentru a se potrivi nevoilor emotionale ale individului, iar minciuna este este utilizata selectiv, ca o modalitate generala de raspuns. Aceasta tipologie este des folosita de oameni si, in principal, are ca scop satisfacerea trebuintelor bazale sau caracteriale (sex, bani, putere, control etc.)”, explica specialistul.

„Oamenii nu vor sa auda adevarul deoarece vor sa mentina in viata lor beneficii”. Cel mai grav este când alegem sa traim constant intr-o realitate iluzorie, situatie in care avem, practic, nevoie de ajutorul unui specialist.

„Minciuna psiho-patologica utilizata constant si generalizat nu doar modifica realitatea, ci o distorsioneaza semnificativ pentru a acoperi deficiente de personaliate sau deviatii comportamentale, pentru a oferi consistenta si sens unei vieti dezorganizate. Aceasta minciuna are un rol important compensator in viata unei persoane aflate la limita functionalitatii psiho-sociale. Mecanismele de constructie si argumentare au la baza procese ample psiho-patologice: suspendrea gandirii critice, slabirea mecanismelor de testare a realitatii, amestecul logicii, gândire lipsita de ordine care imita aspecte rationale”, mai spune Ionut Ghiugan.

Acest gen aparent ilogic de minciuna cu rol compensator are explicatii si mecanisme absolut logice.

„Oamenii nu vor sa auda adevarul deoarece vor sa mentina in viata lor beneficii (de ordin emotional sau material) sau nu pot identifica resurse pentru a se redefini si reorganiza functional intr-o maniera adaptativa. Minciuna este uneori o modaliate de neasumare constienta a realitatii si o anexa a adevarului, iar in alte situatii, opusul adevarului din lipsa posibilitatii de a accepta si depasi o crestere si dezvoltare personala crescuta stramb sau deformat”, incheie psihologul Ionut Ghiugan.

Aricol publicat în: www.adevarul.ro

PROGRAMĂRI:

► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2017 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:

→Pachet evaluare psihologică autocunoaştere şi dezvoltare personală (click aici)
→ Prejudecăţi legate de hipnoză. De ce se tem oamenii şi ce ar trebui să ştie când optează pentru această metodă terapeutică (click aici)
→ Cum distruge lumea modernă una dintre cele mai frumoase legături sociale: „Se pierde cel mai solid argument de apartenenţă la familie, valori şi tradiţii“ (click aici)
→ De ce unii oameni nu pot trăi fără atenţia şi sprijinul unui partener (click aici)
→ Cum ne putem vindeca mobilizând resurse interne ale organismului. Efectul placebo, explicat de specialişti (click aici)
→ De ce stigmatizează românii cu ȋndârjire bolnavii psihic: „Societatea tratează problematica cu multă indiferenţă“ (click aici)
→ Cum să ne comportăm cu persoanele dificile (click aici)
→ Cele mai importante lecţii de viaţă pe care copilul trebuie să le ȋnveţe ȋn cei şapte ani de acasă (click aici)
→ Expertiza psihologică a copilului şi familiei ȋn procesul de stabilire a condiţiilor exercitării autorităţii părinteşti (click aici)

Cum îşi cresc părinţii din ziua de astăzi copiii – noile “pericole” în materie de educaţie

Un adult capabil sa depaseasca cu succes provocarile vietii este un adult matur din punct de vedere emotional. Aceasta caractersitica este esentiala pentru buna functionare in plan social si profesional si este rezultatul unui proces complex de formare, care incepe in perioada copilariei. Acest proces de dezvoltare va fi de succes si va forma un adult matur emotional daca in mediul de crestere exista doua ingrediente esentiale: iubirea din partea parintilor si stabilitatea mediului familial.

Prin iubire intelegem ca viitorul adult sa stabileasca relatii empotionale pozitive cu ambii parintii (mama si tata) si acestia sa fie in masura sa raspunda nevoilor afective ale copilului, in functie de fiecare etapa de varsta (nevoie de securitate si ingrijire constanta in primii ani de viata, nevoie de autonomie si afirmare in perioadele ulterioare ale copilariei etc.)

Prin stabilitatea mediului familial intelegem, stabilitatea relatiilor intre membrii familiei, un mediu de dezvoltare caracterizat prin practici educative coerente, parinti care ofera copilului modele constant pozitive legate de relationare, asumarea responsabilitatilor, rezolvarea problemelor cotidine ale vietii, etc. Separarea familiei, un mediu familial distorsionat, dezorganizat, neglijenta, abuzul, incoerenta educativa, modele parentale negative reprezinta factori importanti in formarea unui adult imatur emotional, incapabil sa raspunda provocarilor vietii in ceea ce priveste viata personala, relatia cu ceilalti oameni, performanta profesionala.

Redefinirea conceptului de familie si schimbarea profunda la nivel de valori si modele educationale reprezinta pericolele timpului prezent. Pericolul ca parintii sa se centreze exclusiv pe nevoile de ordin material si sa acorde importanta redusa legaturii afective cu prorpiul copil, sa aloce insuficient timp de calitate pentru a dezvolta relatia parinte-copil, pericolul ca parintii sa nu mai fie incurajati sa formeze o familie si sa creasca copiii impreuna.

Omul modern care si-a castigat autonomia materiala si poate exista astfel singur in afara conceptului de familiei isi doreste libertatea absoluta. Libertatea inteleasa fara responsabilitatii si implicare, libertatea hedonista la nivel de dorinta si instinct si nu la nivel de gandire sau decizie. Promovarea egocentrica a individualitatii, acceptarea ca fiind functionale a unor modele alternative de familie in afara relatiei mama, tata si copil, reprezinta realitatea zilelor. Aceasta reasezare are un puternic impact negativ asupra perceptiei sociale legate de familie si rolurile din interiorul acesteia.

In fata acestei realitati, familia incepe sa se redefineasca din ce in ce mai mult, in afara valorilor fundamentale ale umanitatii: iubire si daruire, responsabilitate si consecventa. Copiii se formeaza privind si observand lumea adultilor din jurul lor. Si ce pot sa vada? O lume in continua transformare si miscare, o lume narcisica centrata doar pe performanta individului, o lume care nu mai are timp sa ofere decat la nivel material.

Simptomele copilui de astazi sunt simptomele adultului prezent, iar schimbarea care trebuie sa o cerem este redefinirea noastra ca adulti si viitori parinti. Ca adulti este absolut normal sa ne adaptam conditiilor prezente, in care traim si ne crestem copiii. Insa pentru a forma oameni maturi, capabil la randul lor sa formeze o familie este necesar sa mentinem sistemul familial traditional si adevaratele valori ale acesteia. Oferind constant iubire si stabilitate in cadrul relatiei mama-tata-copil, reusita in viata a viitorului adult reprezinta o certitudine.

Psiholog specialist Ionut Ghiugan

Informaţii utile:

→ Pachet evaluare abilităţi parentale şi stil parental (click aici)
→ De ce trebuie lăsaţi copiii să greşească (click aici)
→ Violenţa asupra copilului (click aici)
→ Complexul Electra (click aici)
→ Copiii care ȋşi rod unghiile ascund o teamă uriaşă (click aici)
→ Când are nevoie copilul de psiholog (click aici)
→ Cele mai importante lecţii de viaţă pe care copilul trebuie să le ȋnveţe ȋn cei şapte ani de acasă (click aici)

Foto: www.google.com