VIOLENŢA ASUPRA COPILULUI

  • 0
IMG_5759

VIOLENŢA ASUPRA COPILULUI

Violenţa asupra copilului reprezintă forme de rele tratamente produse de către părinţi sau de orice altă persoană aflată în poziţie de răspundere, putere ori în relaţie de încredere cu copilul, care produc vătămare actuală sau potenţială asupra sănătăţii acestuia şi îi pun în pericol viaţa, dezvoltarea, demnitatea şi moralitatea.

Principalele forme de violenţă asupra copilului sunt: abuzul, neglijarea, exploatarea şi traficul de copii.

Confrom statisticii prezentate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor copilului şi Adopţie, ȋn anul 2015, ȋn România au fost identificaţi 13.546 copii ca fiind victime ale abuzului, neglijării şi exploatării din care 1.146 au fost abuzaţi fizic, 1.760 abuzaţi emoţional, 549 abuzaţi sexual, 9.625 neglijaţi, 214 exploataţi prin muncă, 46 exploataţi sexual şi 163 exploataţi pentru comiterea unor infracţiuni. Din totalul abuzurilor raportate ȋn 2015, puţin peste 93% dintre acestea s-au produs ȋn familie, iar restul de până la 100% ȋn unităţi de ȋnvăţământ, la asistenţi maternali profesionişti, servicii rezidenţiale, alte instituţii şi locaţii.

ABUZUL FIZIC

ABUZUL FIZIC  constă în vătămarea corporală a copilului în cadrul interacţiunii, singulară sau repetată, cu o persoană aflată în poziţie de răspundere, putere ori în relaţie de încredere cu acesta, fiind un rezultat al unor acte intenţionate care produc suferinţă copilului în prezent sau în viitor.

Literatura de specialitate defineşte ABUZUL FIZIC astfel: traumatizarea fizică intenţionată (neaccidentală) a unui copil – de la contuzii minore până la fracturi severe sau deces – produsă prin lovirea cu pumnul sau picioarele, izbirea, muşcarea, smucirea, ȋmpingere, ȋnjunghiere, strangulare, aplicare de corecţii (cu mâna, nuiaua, cureaua sau alt obiect), arderea sau oricare altă metodă aplicată de către un părinte, ȋngrijitor sau altă persoană responsabilă de copil.

ABUZUL EMOŢIONAL

ABUZUL EMOŢIONAL constă în expunerea repetată a copilului la situaţii al căror impact emoţional depăşeşte capacitatea sa de integrare psihologică. Abuzul emoţional vine din partea unui adult care se află în relaţie de încredere, răspundere sau putere cu copilul. În mod concret, aceste acte pot fi umiliri verbale şi nonverbale, intimidări, ameninţări, terorizări, restrângeri ale libertăţii de acţiune, denigrări, acuzaţii nedrepte, discriminări, ridiculizări şi alte atitudini ostile sau de respingere faţă de copil.

Ȋn literatura de specialitate sunt enumerate o serie de categorii de ABUZUL EMOŢIONAL asupra copilului:

  • Copii percepuţi negativ de către părinţi, uneori chiar de la naştere, consideraţi răi, proşti sau nebuni, trecuţi cu vederea sau văzuţi ca sursă a problemelor părinţilor. O formă aparte este reprezentată de Sindromul Cenuşăresei, copilul fiind expus nu numai abuzului emoţional al părinţilor, ci şi al fraţilor care, simţindu-se ȋn nesiguranţă şi suferind de o anxietate cronică datorită atitudinii părinţilor, se aliază cu aceştia contra unui frate sau a unei surori;
  • Terorizarea copilului prin ameninţări cu pedeapsa, cu părăsirea sau alungarea, care creează acestuia o stare de anxietate, căreia ȋi este greu să facă faţă;
  • Violenţa dintre părinţi, climatul intrafamilial de ură şi ostilitate, care are drept consecinţă o stare de anxietate a copilului, dificultăţi de identificare, probleme de identitate, mai ales ȋn ceea ce priveşte conştiinţa propriei valori şi a identităţii sexuale;
  • Părinţii care sunt dependenţi de alcool sau droguri, care sunt prea atenţi la propriile nevoi şi probleme ȋncât nu se mai pot ocupa de copiii lor. Aceştia sunt expuşi la anxietate şi situaţii neprevăzute, pe care nu le pot ȋnţelege. Copilulul observă că părinţii săi sunt incapabili de a avea grijă de ei şi nu mai au control.
  • Părinţii care se află ȋn situaţii de separare sau divorţ şi ȋşi plasează copilul ȋn mijlocul unui conflict cronic ȋn care unul dintre părinţi ȋl acuză pe celălalt, iar copilul poate fi forţat să ia partea unuia dintre ei. Copilul devine anxios şi poate ajunge la sentimente confuze.

SINDROMUL ALIENĂRII PARENTALE

O formă aparte de abuz emoţional o reprezintă SINDROMUL ALIENĂRII PARENTALE (PAS). Ȋn viziunea specialiştilor principalele caracteristici ale acestei forme de abuz sunt:

  • Un copil, de obicei aflat ȋn situaţia ȋn care părinţii sunt angajaţi ȋntr-un divorţ cu un grad ȋnalt de conflict, creează o alianţă cu unul dintre părinţi (părintele preferat) şi respinge relaţia cu celălalt părinte (părintele ȋnstrăinat) făra a avea o justificare legitimă. Simptomul principal este rezistenţa sau refuzul copilului de a avea contact cu părintele ȋnstrăinat.
  • Comportamentul copilului include o campanie persistentă de denigrare a părintelui ȋnstrăinat şi lipsa sau absurditatea raţionamentului pentru care acesta a fost respins.
  • Prezenţa următoarelor semne clinice: lipsa de ambivalenţă – se referă la convingerea copilului că părintele ȋnstrăinat este ȋntru totul rău, iar părintele preferat este ȋntru totul bun; fenomenul “liber-cugetător” – copilul consideră că decizia de a respinge părintele ȋi aparţine ȋn totalitate şi că nu este influenţat de către părintele preferat; sprijin necondiţionat – copilul ia automat partea părintelui preferat ȋn cazul unui dezacord; copilul poate prezenta o deconsiderare pentru sentimentele părintelui ȋnstrăinat şi o lipsă a sentimentului de vinovăţie faţă de acesta; copilul poate expune scenarii preluate de la părintele preferat, identice cu cele declarate de acesta; animozitatea copilului faţă de părinele ȋnstrăinat se poate extinde şi la familia acestuia;
  • Diagnosticul nu se stabileşte atunci când refuzul copilului de a avea contact cu părintele respins este justificat – de exemplu, ȋn cazul ȋn care copilul a fost neglijat sau abuzat de acel părinte.

ABUZ PSIHOLOGIC

Dacă abuzul emoţional este repetitiv şi susţinut, duce la afectarea diverselor paliere ale psihicului copilului (de exemplu, structura de personalitate, afectele, cogniţiile, adaptarea, percepţia), devenind ABUZ PSIHOLOGIC, care are consecinţe mai grave pe termen lung asupra dezvoltării copilului, decât abuzul emoţional.

Literatura de specialitate defineşte ABUZUL PSIHOLOGIC astfel: acte verbale sau simbolice intenţionate ale părintelui sau ȋngrijitorului care au ca rezultat sau pot avea drept rezultat afectarea psihologică semnificativă a copilului, excluzând din această categorie actele de abuz fizic şi sexual.

ABUZUL SEXUAL

ABUZUL SEXUAL reprezintă implicarea unui copil sau a unui adolescent minor dependent şi imatur din punctul de vedere al dezvoltării psihosexuale în activităţi sexuale pe care nu este în măsură să le înţeleagă, care sunt nepotrivite pentru vârsta sa ori pentru dezvoltarea sa psihosexuală, activităţi sexuale pe care le suportă fiind constrâns prin violenţă sau seducţie ori care transgresează tabuurile sociale legate de rolurile familiale; aceste activităţi includ, de regulă, contact fizic, cu sau fără penetrare sexuală.

În această categorie pot intra:

  • Molestarea sexuală, expunerea copilului la injurii sau limbaj cu conotaţie sexuală, precum şi atingerea copilului în zonele erogene cu mâna sau prin sărut, indiferent de vârsta copilului;
  • Situaţiile care duc la satisfacerea nevoilor sexuale ale unui adult sau ale unui alt copil care se află într-o poziţie de responsabilitate, putere ori în relaţie de încredere cu copilul victimă;
  • Atragerea sau obligarea copilului la acţiuni obscene;
  • Expunerea copilului la materiale obscene sau furnizarea de astfel de materiale acestuia etc.;
  • Căsătoria timpurie sau logodna copiilor care implică relaţii sexuale;
  • Mutilarea genitală;
  • Hărţuirea sexuală, definită pentru locul de muncă, pentru copiii care lucrează în sistemul formal aflat fie sub incidenţa Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare, denumit în continuare Codul muncii, fie sub incidenţa Codului civil.

NEGLIJAREA

NEGLIJAREA este o formă de violenţă asupra copilului ȋn cadrul căreia copilului nu ȋi sunt satisfăcute de către adult nevoile biologice, emoţionale, de dezvoltare fizică şi psihică. Neglijarea prin efectele grave pe care le produce pune ȋn pericol dezvoltarea bio-psiho-socială a copilului.

Literatura de specialitate defineşte NEGLIJAREA copilului astfel: orice act flagrant sau orice neglijenţă confirmată sau suspect a unui părinte sau ȋngrijitor care privează copilul de necesităţile de bază corespunzătoare vârstei şi are ca urmare sau poate avea drept urmare vătămarea fizică sau psihologică a copilului; neglijarea copilului include abandonul; lipsa unei supravegheri adecvate; nesatisfacerea necesităţilor emoţionale sau psihologice; lipsa supravegherii educaţiei, ȋngrijirilor medicale, hranei, adăpostului şi/sau ȋmbrăcăminţii necesare.

NEGLIJAREA se poate prezenta sub mai multe forme:

  • Neglijarea alimentară – privarea de hrană, absenţa mai multor alimente esenţiale pentru creştere, mese neregulate, alimente nepotrivite sau administrate necorespunzător vârstei copilului;
  • Neglijarea vestimentară – haine nepotrivite pentru anotimp, haine prea mici, haine murdare, lipsa hainelor;
  • Neglijarea igienei – lipsa igienei corporale, mirosuri respingătoare, paraziţi;
  • Neglijarea medicală – absenţa îngrijirilor necesare, omiterea vaccinărilor şi a vizitelor de control, neaplicarea tratamentelor prescrise de medic, neprezentarea la programe de recuperare;
  • Neglijarea educaţională – substimulare, instabilitatea sistemului de pedepse şi recompense, lipsa de urmărire a progreselor şcolare;
  • Neglijarea emoţională – lipsa atenţiei, a contactelor fizice, a semnelor de afecţiune, a cuvintelor de apreciere.
  • Părăsirea copilului/abandonul de familie, care reprezintă cea mai gravă formă de neglijare.

EXPLOATAREA COPIILOR

  1. Exploatarea sexuală a copiilor reprezintă o practică prin intermediul căreia o persoană, de regulă un adult, obţine o gratificaţie sexuală, un câştig financiar sau o avansare, abuzând de/exploatând sexualitatea unui copil, încălcând drepturile acestuia la demnitate, egalitate, autonomie şi bunăstare fizică şi psihică; exemple: prostituţia, turismul sexual, pornografia, striptease-ul.
  2. Exploatarea copilului prin muncă.

TRAFICUL DE COPII

Exploatarea sexuală în scop comercial (prostituţia şi pornografia infantilă) şi traficul de copii sunt considerate printre cele mai grave forme de exploatare prin muncă.

FORME PARTICULARE ALE VIOLENŢEI ASUPRA COPILULUI

  • Intoxicaţii nonaccidentale ale copilului ca urmare a obligării acestuia de a bea băuturi alcoolice sau de a înghiţi tranchilizante pentru a obţine calmul ori somnul copilului, precum şi situaţia nou-născutului din mamă toxicomană.
  • Sindromul copilului scuturat este o formă de abuz fizic asupra copilului cu vârsta sub un an şi se datorează scuturărilor bruşte şi brutale, voluntare sau datorate unor comportamente inadecvate ale părinţilor/altor persoane, unele dintre acestea fiind considerate o formă de joacă cu copilul. Aceste scuturări conduc la apariţia hemoragiilor intracraniene (cu precădere hematom subdural şi hemoragii retiniene).
  • Sindromul Munchausen prin transfer reprezintă crearea artificială de către părinte (de regulă, mama) a unei boli a copilului; boala este indusă prin administrarea voluntară a unor medicamente sau substanţe ori prin susţinerea existenţei unor simptome la copil care nu au fost niciodată confirmate de către specialişti. În ambele cazuri, părinţii solicită medicilor numeroase investigaţii medicale sau chirurgicale, victimizând repetat copilul. Orice semn funcţional poate fi invocat de către părinţi pentru a obţine investigaţii şi proceduri dureroase şi intruzive pentru copil.
  • Sindromul Stockholm, cunoscut în psihologie ca fenomenul prin care victima exprimă adulaţie, gratitudine şi alte sentimente pozitive faţă de abuzator, aparent iraţional, în lumina pericolului şi a riscurilor suportate de către victimă (descoperit iniţial la ostatici). Acesta poate face dificilă identificarea abuzului.
  • Violenţa prin internet se produce prin intermediul calculatorului sau al telefonului mobil şi cuprinde următoarele categorii:
  1. conţinut ilegal şi/sau ofensator (pornografie, pornografie infantilă, imagini erotice tip fotografii sau desene cu copii – de exemplu, fenomenul Lolita, desene animate erotice şi/sau pornografice, rasism şi xenofobie, discriminare, intimidare);
  2. contacte on-line şi în lumea reală (prin chat şi e-mail, agresorul câştigă încrederea copilului, care furnizează informaţii ce pot duce la identificarea copilului şi/sau a adresei unde locuieşte, cu comiterea ulterioară de abuzuri şi infracţiuni, prin întâlnirea faţă în faţă cu copilul sau nu);
  3. dependenţa de jocuri şi internet (utilizarea excesivă a calculatorului şi navigarea pe internet mai mult de 4 ore pe zi au efecte devastatoare asupra sănătăţii fizice, a performanţelor şcolare, capacităţii de socializare a copilului şi relaţiilor cu părinţii);
  4. comerţ şi publicitate (comerţul electronic fără supravegherea părinţilor poate conduce la utilizarea frauduloasă a datelor personale, de exemplu, utilizarea ilegală a cărţilor de credit, furtul de identitate).

Surse:


  • H.G. Nr. 49 din 19 ianuarie 2011;
  • Interesul superior al copilului, Expertiza psihologică ȋn caz de separarea/divorţul părinţilor; Mona-Maria Pivniceru/Cătălin Luca; Editura Hamangiu, 2016;
  • Abuzul şi neglijarea copilului; Armand Veleanovici; Editura ExpertPsy, 2016.

Informaţii utile:


→  Expertiza psihologică a copilului şi familiei ȋn procesul de stabilire a condiţiilor exercitării autorităţii părinteşti (click aici)
→ Evaluarea psihologică a copilului după divorț/separarea părinților (click aici)
→ De ce copilul abuzat devine ȋn cele mai multe cazuri un adult abuziv (click aici)
→ Semnele abuzului asupra copilului (click aici)
→ Consecinţele abuzului din copilărie asupra dezvoltării emoţionale şi sociale a adultului (click aici)
→ Sindromul Alienării Parentale (click aici)
→ Pachet evaluare abilităţi parentale şi stil parental (click aici)
→ Teste psihologice utilizate ȋn evaluarea copilului şi adolescentului (click aici)
→ Pachet evaluare psihologică autocunoaştere şi dezvoltare personală (click aici)
→ Teste psihologice utilizate ȋn evaluarea copilului şi adolescentului (click aici)
@|2018 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan