Tulburarea de personalitate Evitanta (Anxioasa)

  • 0

Tulburarea de personalitate Evitanta (Anxioasa)

Category : Psihologie clinică

Tulburarea de personalitate evitanta se caracterizeaza prin inhibitie sociala si prezenta sentimentelor de insuficienta si hipersensibilitate la evaluare negativa, acest tipar manifestandu-se intr-o varietate de contexte.

In istoria de viata a acestei personalitati au existat situatii sau evenimente de relationare care au produs suferinta si durere. Personalitatea evitanta a invatat din aceste experiente negative ca cel mai bine este sa nege dorinta si sentimentele de afectiune si sa pastreze distanta interpersonala. Astfel, ea este perceputa de ceilalti ca insensibila si indiferenta, retrasa si inchisa in sine. Aceasta evaluare este de suprafata, pentru ca personalitatea evitanta este marcata puternic de dorinta de atasament si adeziune afectiva, insa prudenta excesiva, timiditatea si frica de respingere ii perturba semnificativ functionarea in sfera de relatii.

Trasaturi caracteristice ale tulburarii de personalitate evitanta

  • Evitarea sociala. Personalitatea evitanta prezinta o serie de convingeri disfunctionale care interfereaza semnificativ cu functionarea in plan social (sunt necorespunzator, sunt anormal, nu pot fi iubit, sunt diferit de ceilalti, oamenilor nu le pasa de mine, oamenii ma resping). Pe baza acestor credinte, personalitatea evitanta se evalueaza in plan social ca fiind necorespunzatoare si lipsita de valoare, iar pe ceilalti ii considera critici si decisi sa o respinga. Astfel, ea evita constant toata situatiile sociale in care ceilalti ar putea sa descopere “adevarata” sa persoana.
  • Teama de a fi respins. Persoanlitatea evitanta presupune ca in relatiile interpersonale oamenii vor reactiona in aceeasi maniera negativa, in care au reactionat persoane semnificative in trecut. Ea se teme in permanenta ca ceilalti vor descoperi lipsa de calitati si o vor respinge. Perspectiva respingerii este dureroasa si traita intens negativ deoarece persoana evitanta considera ca reactiile negative ale celorlalti sunt justificate. Nici macar interactiunile sociale pozitive nu vor oferi un refugiu in calea respingerii, deoarece si pentru aceasta situatie, exista o perceptie neadaptativa: “daca cineva tine la mine inseamna ca nu ma cunoaste; daca cineva ajunge sa ma cunoasca ma va respinge, mai bine ma retrag acum inainte de a ma cunoaste.”
  • Autocritica. Personalitatea evitanta prezinta o serie de ganduri automate autocritice, atat in situatii sociale, cat si in situatiile in care anticipeaza intalniri sau interactiuni personale. Aceste ganduri negative (sunt neatragator, sunt plictisitor, sunt prost, sunt un ratat, sunt jalnic, nu-mi gasesc locul) provoaca anxietate si tristete, mentinand comportamantul de evitare si retragere. Acest sistem de evaluare bazat pe mentinerea unei imagini de sine negative este foarte rar evaluat sau pus sub semnul intrebarii, deoarece personalitatea evitanta considera aceste convingeri ca fiind corecte si conforme realitatii.
  • Dificultati in a stabili noi relatii intepersonale. Personalitatea evitanta manifesta retinere in relatiile intime (din cauza fricii de a nu se face de ras ori de a fi ridiculizat) si este inhibata in situatii interpersonale noi (prezenta sentimentului de inadecvare). Tendinta de subevaluare (se vede pe sine ca inapt social, neatractiv personal ori inferior altora), continua ezitare si deficultatea de deliberare si decizie, determina restrangerea relatiilor interpersonale. Cand se implica totusi in relatie, activeaza un comportamant defensiv si lipsit de asertvitate pentru a evita confruntarile si a pastra relatia.
  • Evaluarea gresita a reactiilor celorlalti. Personalitatea evitanta interpreteaza de multe ori gresit reactiile celorlalti. Astfel, reactiile pozitive sau neutre sunt evaluate ca fiind negative. Persoana evitanta se concentreaza asupra propriilor ganduri, sentimente negative si reactii fiziologice, mai mult decat asupra expresiilor faciale si gesturilor celor cu care interactioneaza. Pentru personalitatea evitanta este important ca nimeni sa nu aiba o parere negativa despre ea datorita convingerilor: “daca cineva ma critica, ma critica pe buna dreptate.” Din aceasta perspectiva, personalitatii evitante i se pare periculos sa se puna in situatii care implica evaluarea, deoarece aceasta le confirma convingerea ca sunt antipatici sau anormali. Acesteia ii lipseste o grila obiectiva pe baza careia sa analizeze reactia celorlalti in adevaratul sens si se bazeaza exclusiv pe propria perceptie neadecvata despre sine.
  • Ignorarea informatiilor pozitive. Dovezile pozitive de acceptare si validare sunt primate cu neincredere de personalitatea evitanta. Ea considera ca persoana respectiva nu a avut toate informatiile si a judecat gresit sau pur si simplu a inselat-o, ascuzand informatii esentiale: “el crede ca sunt destept dar l-am fentat, daca persoana m-ar cunoaste cu adevarat nu m-ar placea; o sa se lamureasca el pana la urma, ca nu sunt chiar atat de draguta.”
  • Invalidare profesionala. Frica de critica, dezaprobare sau rejectie, subevaluarea si capacitatea decizionala scazuta, determina in plan profesional ocuparea de functii inferioare nivelului de pregatire si calificare. Personalitatea evitanta conform trasaturilor care o definesc, alege un loc de munca cu o autoritate redusa si fara responsabilitati manageriale directe.
  • Autoiluzionarea.Personalitatea evitanta se autoiluzioneaza in privinta viitorului. Crede ca intr-o zi va aparea in viata sa o persoana ca din senin sau o slujba perfecta, fara ca ei sa faca un efort in acest sens. Ea nu crede ca o sa-si atinga obiectivele prin eforturi proprii datorita convingerilor de tipul: “nu pot sa-mi fac viata mai buna prin eforturi proprii; lucrurile vor merge poate mai bine, dar nu prin eforturile mele.”

Legaturi si asemanari

  1. Tulburarile anxioase.Tulburarile anxioase se manifesta printr-un tablou simptomatic mult mai amplu si de durata scurta, compartiv cu simptomele prezente in tulburarea de personalitate evitanta.
  2. Fobia sociala ridica mari probleme de diferentiere. Fobia sociala se reduce insa la o serie de situatii si contexte clar definite (de exemplu, teama de a vorbi in public), in timp ce anxietatea sociala a personalitatii evitante este generalizata la toate situatiile sociale.
  3. Tulburarea de panica si agorafobie. Persoanele care sufera de aceste tulburari de anxietate manifesta deseori un comportment social evitant, dar motivatia acestuia este complet diferita. Tendinta evitanta la persoanele care sufera de atac de panica si agorafobie este alimentata de frica intensa de a nu se declansa un nou atac de panica sau teama de a nu fi intr-un loc sigur sau departe de o persoana care ii poate “salva” in cazul declansari simptomelor. Tendinta evitanta a persoanlitatii evitante este alimentata de frica de critica sau de respingere sociala in cadrul relatiilor.Totodata, tulburarea de panica este precedata deseori de factori precipitanti din mediu, iar evolutia manifestarilor este fluctuanta in contrast cu stabilitatea trasaturilor clinice intalnite in tulburarea de personalitate evitanta.
  4. Tulburarea de personalitate dependenta.Tulburarea de personalitate dependenta si tulburarea de personalitate evitanta sunt in stransa legatura si ridica serioase probleme de diferentiere. Ambele au aceeasi caracteristica de baza: imagini de sine similare (“sunt necorespunzator”) si prezenta emotiilor negative sub forma anxietatii. Diagnosticul diferentiat se realizeaza in functie de imaginea despre ceilalti si modul de manifestatere a anxietatii. Personalitatea dependenta ii considera pe ceilalti puternici si capabili sa-l ingrijeasca si cauta relatii apropiate in care sa se simta securizati, in timp ce personalitatea evitanta se teme sa stabileasca relatii apropiate pentru ca se simte vulnerabila si nesecurizata in acest context. Personalitatea dependenta este hipersensibila la separare sau pierderea relatiei investita emotional si dezvolta anxietate de separare. Personalitatea evitanta este hipersesnibila la respingere si genereaza sentimente de jena si inferioritate, care se manifesta prin anxietate sociala.
  5. Tulburarea de personalitate schizoida. Aceasta personalitate prezinta un stil comportamental asemanator cu tulburarea evitanta de personalitate, ilustrat prin retragere, indepartare, insingurare si nonimplicare. Totusi, spre deosebire de persoanele schizoide care doresc izolarea, cei cu personalitatea evitanta doresc acceptarea din partea celorlalti si cauta relationarea prin care spera sa-si asigure securizarea. Personalitatea schizoida este indiferenta la critica sau la respingere din partea celorlalti.
  6. Tulburarea de personalitate histrionica. Anxietatea provocata de despartire reprezinta o vulnerabilitate semnificativa a personalitatii histrionice, tulburarea de panica (cu sau fara agorafobie) fiind o problema des intalnita la aceasta peronalitate. Diferentierea in raport cu tulburarea de personalitate evitanta este semnificativa prin prezenta trasaturilor histrionice reprezentative: supraestimarea, iritabilitate, instabilitate, imprevizibilitate, nevoia excesiva de atentie si afectiune.
  7. Tulburarea de personalitate paranoida. Tulburarea de personalitate paranoida prezinta ca trasatura comuna cu tulburarea evitanta, teama de a se confesa altora. Motivatia care sta in spatele acestei trasaturi este insa foarte diferita: teama de o situatie jenanta in tulburarea evitanta si convingerea asupra ostilitatii celorlalti in tulburarea paranoida.

Tratamentul tulburarii de personalitate evitanta
Psihoterapia reprezinta tratamentul esential si eficient al tulburarii de personalitate evitante. Interventia psihoterapeutica este axata pe atingerea urmatoarelor obiective: inlaturarea temerilor legate de respingere si a fobiei sociale, dezvoltarea abilitatilor de relationare si initiativelor sociale, antrenamentul autoafirmarii prin incurajarea exprimarii deschise a opinilor si propriilor emotii. Succesul acestui proces de schimbare depinde insa foarte mult de respectarea unor principii de interventie:

  • Intr-o foarte mare masura, persoanele care solicita ajutorul de specialitate nu se adreseaza psihologului pentru tratamentul trasaturilor de personalitate, ci pentru efectele secundare (depresie, tulburari anxioase, abuz de substanta, tulburari de somn, afectiuni legate de stres, inclusiv tulburari psihofiziologice) care apar mai ales in situatii de viata stresante (despartiri, singuratate, schimbari semnificative in existenta, etc.) Din aceasta perspectiva evaluarea si diagnosticarea corecta reprezinta un pas esential pentru rezolvarea problemelor si imbunatatirea calitatii vietii personalitatii evitante.
  • Realizarea unei “aliante terapeutice solide” reprezinta un alt element fundamental pentru succesul interventiei. Datorita fricii de respingere, de evaluare negativa si neincredere in noi relatii si actiuni, acest demers poate ridica serioase probleme.

Psiholog specialist Ionut Ghiugan

PROGRAMĂRI:
► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2017 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:
→ Pachet evaluare psihologică autocunoaştere şi dezvoltare personală (click aici)
→ Teste psihologice utilizate ȋn evaluarea adulţilor (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Borderline (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Paranoidă (click aici)
→ Personalitatea sadică (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Antisocială (click aici)
→ Tulburarea de personalitate schizotipală (click aici)
→ Boala maniaco-depresivă (click aici)
→ Tulburarea Schizofreniformă (click aici)
→ Tulburarea delirantă (click aici)
→ Cele mai bizare tulburări delirante (click aici)