Sindromul Genovese. De ce, atunci cand suntem in multime, asteptam ca altii sa dea primii o mana de ajutor unei persoane aflate in pericol

  • 0
646x404

Sindromul Genovese. De ce, atunci cand suntem in multime, asteptam ca altii sa dea primii o mana de ajutor unei persoane aflate in pericol

Desi pare paradoxal, statisticile demonstreaza ca sansele ca o persoana sa intervina pentru salvarea unui om care ar avea nevoie de ajutor urgent sunt mai mici daca in jur se afla si altii care ar putea salva victima, decat daca acea persoana ar fi singurul potential salvator. Este vorba de asa-zisul „efect de spectator“, un fenoment controversat cunoscut si sub denumirea de Sindromul Genovese.

„Exista o serie de situatii de urgenta care afecteaza considerabil tiparul obisnuit de raspuns al martorilor: situatiile de urgenta care implica pericol de vatamare sau daune pentru martor, situatiile de urgenta neobisnuite si rare si situatiile de urgenta care necesita o actiune prompta, imediata”, explica, pentru Adevarul, psihologul Ionut Ghiugan.

Sunt conjuncturi in care oamenii dau dovada de lipsa crasa de reactie cand cineva este intr-o situatie de urgenta, daca la eveniment sunt si alte persoane care ar putea sa intervina in favoarea victimei.

„Grupurile mari au tendinta sa nu actioneze in ajutorul victimei” . Acest comportament a fost definit ca „Sindromul Genovese“, dupa numele victimei unei agresiuni petrecute in 1994, in New York, cand tanara Kitty Genovese a fost atacata pe strada, in timp ce se indrepta spre casa, de un neconoscut, care a injunghiat-o de mai multe ori. O scena teribila, pe care au vazut-o sau au auzit-o din casele lor nu mai putin de 38 de martori. Niciunul dintre ei insa nu a intervenit in timpul celor aproape 40 de minute cat a durat atacul si nimeni nu a sunat la Politie. Insusi criminalul, ajuns in fata magistratilor, a marturisit ca nimeni nu parea sa vrea sa-l impiedice sa-si comita fapta.

„Astfel, in situatii de urgenta oamenii reactioneaza mai prompt in conditiile in care exista un numar mai mic de martori la eveniment, iar grupurile mari au tendinta sa nu actioneze in ajutorul victimei, intr-un mod aparent paradoxal. Lipsa de reactie fata de nevoia victimei de ajutor nu este rezultantul apatiei, indiferentei, lipsei educatiei civice, ci tendintei de conformism social care determina un raspuns aparent atipic si ilogic: daca ceilalti nu intervin, eu de ce sa fac asta”, mai spune psihologul.

Una dintre explicatiile acestei indiferente este ca fiecare dintre cei care ar putea da o mana de ajutor este mai degraba atent la comportamentul celor aflati in aceeasi situatie cu el, persoane care, practic, ar putea interveni si spera ca „altcineva”, care este mai abilitat sa intervina, sa o si faca.

„Responsabilitatea individuala este diluata de grup”. Intrebarea fireasca este de ce in cazul Genovese oamenii, care in particular sunt capabili de empatie, putandu-se identifica cu suferintele si nevoile altora, isi inhiba comportamentul de ajutorare doar pentru ca sunt si altii care, teoretic, si l-ar putea manifesta la acel moment.

„Experimentele din psihologia sociala, organizate in urma unor cazuri reale, au demonstrat faptul ca oamenii reactioneaza diferit in situatia in care un alt om este intr-o situatie periculoasa sau de urgenta. Exista un criteriu individual axat pe caracteristicile personale, experienta interioara legata de astfel de situatii, etc, dar, mai important, exista un criteriu legat de psihologia multimilor si modul in care responsabilitatea individuala este diluata de grup”, mai spune Ionut Ghiugan.

Lipsa de reactie la nevoia unei persoane aflate in situatie de urgenta si rezumarea la postura de spectator poate fi catalogata drept un comportament antisocial.

Aricol publicat în: www.adevarul.ro