Evaluarea psihologică a copilului după divorț/separarea părinților
Category : Psihologie judiciară
Evaluarea psihologică a copilului după divorț/separarea părinților.
Un copil este unic, având un bagaj genetic individual şi o experienţă proprie de viaţă, însă separarea/divorţul părinţilor produce un şoc emoţional, indiferent de aceste particularităţi. Orice pierdere a unei relaţii afective semnificative este trăită ca o traumă, copilul experimentând o gamă largă de emoţii şi sentimente: abandon, tristețe, frustrare, furie sau îngrijorare. Modul în care copilul reacționează depinde de vârsta, personalitatea și circumstanțele procesului de separare și de divorț.
În mod obişnuit copilul cu părinţi separaţi/divortaţi va activa mecanisme interne de apărare pentru a se proteja de impactul acestui eveniment, negând, minimalizănd sau evitând acest subiect şi trăirile pe care le resimte. Atunci când copilul manifestă deschis o alegere pentru unul din părinţi este nevoie de o evaluare atentă a motivației care argumentează această preferinţă. Copilul cu un istoric afectiv pozitiv cu ambii părinţi „va lupta” pentru unitatea familiei sale şi nu va renunţa uşor la „familia ideală” în care se plasează alături de mamă şi tată.
Procesul de readaptare şi acceptare a noului context după separarea părinţilor este unul anevoios şi de lungă durată. Pentru a ajuta copilul în această perioadă dificilă ambii părinţi trebuie ajutaţi să conştientizeze faptul că separarea/divorţul s-a produs la nivelul relaţiei de cuplu, însa relaţia părinte-părinte trebuie să rămână funcţională şi orientată spre interesul şi nevoile copilului.
Echilibrul psihologic al copilului este în stransă legătură cu cel al părinţilor şi orice perturbare a relaţiei părinte-părinte va produce efecte negative asupra copilului. Din această perspectivă, este important ca ambii părinți să urmeze o serie de acţiuni pentru a ajuta copilul să depăşescă cât mai uşor contextul separării şi/sau divorţului:
- eliminarea ostilităţilor parentale şi soluţionarea matură a conflictului parental;
- conştientizarea şi responsabilizarea în legătură cu consecinţele grave şi ireversibile asupra copilului care sunt generate de o coparentalitate conflictuală (conflictul parental cronic, schimburile verbale pline de furie și reproșuri în fața copilului, ostilitate, comentarii negative și constante despre celălalt părinte, neînțelegeri și certuri cu privire la programul de vizitare), lipsa de cooperare, alianţa părinte-copil îndreptată împotriva celuilalt părinte;
- minimalizarea schimbărilor în viața copilului ulterioare separării şi/sau divorţului, ce privesc programul obişnuit,şcoala, relaţiile semnificative cu membrii familiei sau prieteni etc.;
- implicarea fiecărui părinte în viaţa copilului şi relaţia apropiată cu acesta;
- dezvoltarea abilităţilor parentale care să sprijine o coparentalitate cooperantă (copilului este o prioritate pentru părinți; părinții vorbesc despre problemele copilului, sunt de acord și implementează aceleași reguli de comportament și conduită; părinţii își adaptează programele parentale pentru a veni în sprijinul nevoilor pe care le are copilul şi încurajează relaţia dintre copil şi celălat părinte).
Mulţi părinţi după divorţ/separare reușesc să identifice resursele necesare, individual sau cu ajutor specializat (consiliere psihologică, psihoterapie) pentru a depaşi conflictul şi a identifica soluţii comune privind viitorul copilului. Totuşi, există situaţii în care părinţii nu reuşesc să ajungă la un astfel de acord, fiind preocupaţi mai mult de furia și resentimentele pe care le au unul față de celălalt şi interese de ordin personal. În astfel de cazuri, instanţa de judecată este cea care va arbitra disputa parinţilor şi va stabili modul în care părinţii îşi vor exercita drepturile şi îndatoririle în relaţie cu copilul.
Psihologul clinician prin evaluarea psihologică a copilului şi a relaţiei copil-păriţi, părinţi-părinţi, oferă informaţii de specialitate competente şi imparţiale instanţei de judecată, cu un impact relevant asupra interesului superior al copilului. Pregatirea profesională şi experienţa clinică de cabinet, le permite psihologilor să analizeze şi să interpreteze o gamă largă de condiţii, situaţii şi capacităţi psihologice (dinamica şi interacţiunile din familie, elementele importante care definesc mediul de creştere şi dezvoltare, atitudinile caracteristice fiecărui părinte, abilităţile părinteşti, nevoile copilului din punct de vedere psihologic şi educaţional) pentru a scoate în evidenţă factorii cu impact semnificativ asupra interesului superior al copilului din punct de vedere psihologic.
Evaluarea psihologică a copilului după divorțul/separarea părinților se concentrează pe identificarea modului în care părinţii îşi exercită responsabiliţăţile părinteşti, nevoile copilului în acest context problematic şi mai ales, asupra soluţilor potrivite din punct de vedere psihologic. Recomandările psihologului sunt esenţiale, pentru că plecând de la contextul familial evaluat vor fi identificaţi factori cu impact asupra stării psihologice a copilului si modaliţătile practice de intervenţie care să sprijine o dezvoltare armonoiasă a copilului în viitor.
Psiholog specialist Ionuț Ghiugan
PROGRAMĂRI:
► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com
@|Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan
Informaţii utile:
→ Pachet evaluare abilităţi parentale şi stil parental (click aici)
→ Expertiza psihologică a copilului şi familiei ȋn procesul de stabilire a condiţiilor exercitării autorităţii părinteşti (click aici)
→ Alienarea parentală (click aici)
→ Cât de importantă este evaluarea psihologică a copiilor după divorţ (click aici)
→ Ce nu poţi să-i spui copilului ȋn timpul divorţului (click aici)
→ Efectele teribile pe care le are lipsa mamei din viaţa copilului (click aici)
→ Cum ȋi afectează pe copii lipsa tatălui (click aici)
→ Complexul Medeea sau cum ajunge un părinte să-şi ȋnverşuneze copilul ȋmpotriva celuilalt părinte (click aici)
→ Când devine toxică prietenia cu propriul copil (click aici)
→ Semnele abuzului asupra copilului (click aici)
