Category Archives: Psihoterapie

  • 0

Perfectionism sau Tulburare obsesiv-compulsiva?

(Foto: Shutterstock.com)

Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) este adesea înțeleasă greșit ca o tulburare care înseamnă pur și simplu a fi perfecţionist şi orientat excesiv spre detalii.

Termenul de Tulburare obsesiv-compulsivă (TOC) este utilizat ȋn limbaj comun pentru a eticheta o persoană care acordă o atenţie excesivă şi detaliată unor activităţi rutiniere zilnice sau specifice. Multe persoane au obiceiuri ciudate (organizează hainele ȋn dulap după culoare, aşează lucrurile ȋntr-o anumită ordine, refuză să atingă uşa toaletei publice etc.) dar aceste obiceiuri nu trebuie confundate cu Tulburarea obsesiv-compulsivă. O persoană cu TOC, de exemplu, trebuie să se spele în mod repetat pe mâini până când sângerează și continuă să facă acest lucru fără să înțeleagă de ce.

Simptomele TOC sunt caracterizate prin gânduri obsesive asociate adesea cu acţiuni compulsive.

Gândurile obsesive sunt intruzive (apar pe neaşteptate, sunt nedorite sau ȋmpotriva voinţei persoanei), nu pot fi controlate și afectează funcţionalitatea individului prin faptul că interferează negativ cu viaţa de zi cu zi. Cele mai frecvente gânduri obsesive sunt centrate pe:

  • Ideea de contaminare (de exemplu, să ia un microb periculos sau o boală extrem de gravă prin atingerea unor obiecte sau contact cu alte persoane; sau individul cu TOC să contamineze alte persoane);
  • Ȋndoieli persistente (de exemplu, să se întâmple ceva foarte grav din cauză că nu a verificat cu atenție ușa de la intrare, întrerupătoarele din casă, robinetul de gaz etc.);
  • Nevoia de ordine, curăţenie şi simetre (de exemplu, aranjarea unor obiecte ȋntr-o anumită ordine sau după un anumit criteriu etc.);
  • Impulsuri agresive sau reprobabile (de exemplu, să strige ceva obscen într-o biserică, să facă un act de cruzime, să-şi facă rău singur etc.);
  • Imagini sau idei de natură sexuală (de exemplu, imagini care implică acte sexuale nepotrivite sau agresive).

Acţiunile compulsive sunt comportamente repetitive prin care persoana cu TOC reduce anxietatea şi ȋncearcă să ȋndepărteze din minte gândurile obsesive. Compulsiile sunt văzute ca o formă de protecţie. Astfel prin comportamentul compulsiv sau printr-un ritual, individul crede că poate impiedica producerea unui eveniment ȋngrozitor.Cele mai frecvente compulsii sunt legate de:

  • Spălarea excesivă a mâinilor, a propriului corp sau a unor obiecte;
  • Număratul exagerat a unor obiecte sau a unor activități;
  • Aranjatul/rearanjatul obiectelor într-o anumită configurație;
  • Verificări repetate si exagerate (de exemplu, dacă a ȋnchis uşa sau robinetul de gaz, dacă a scos din priză fierul de călcat; dacă nu a comis acte necugetate – nu a făcut un accident rutier sau nu a făcut rău unei persoane;
  • Comportamente superstițioase.

TOC poate fi însoțită şi de alte afecțiuni de sănătate mintală: ticuri, tricotilomania (dorinţa patologică şi obsesivă a unei persoane de a-şi smulge părul), tulburarea dismorfică a corpului, tulburare de panică, anxietate socială, anxietate generalizată, depresia, tulburare bipolară, tulburări de consum de droguri, ADHD.

Multe persoane care suferă de Tulburare obsesiv-compulsivă (TOC) nu spun nimănui (inclusiv medicilor sau familiei) despre situaţia lor şi suferinţa cu care se confruntă. Ştiu că ceea ce li se întâmplă este anormal și se tem că vor pierde relaţia sau locul de muncă sau vor ajunge ȋntr-un spital de psihiatrie.

Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă (OCPD) este adesea confundată cu TOC, dar există diferențe majore care pot fi necunoscute publicului larg.

O persoană cu Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă (OCPD) poate fi descrisă ca fiind perfecționistă  sau ca cineva care acordă o atenție excesivă detaliilor. Individul nu este deranjat de aceste acţiuni, apreciază gândurile sale ca fiind normale şi raţionale, chiar utile ȋn anumite situaţii.

În general, persoanele cu OCPD nu cred că  au o problemă, în timp ce persoanele cu TOC sunt conștiente că gândurile și acțiunile lor sunt anormale sau iraționale.

O persoană cu Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă (OCPD) prezintă un stil rigid şi dependent de reguli şi valori stricte. Relaţiile umane sunt caracterizate prin răceală. Datoria trece ȋnaintea tuturor, iar plăcerea şi calitatea vieţii vor fi sacrificate pe altarul performanţei. Căutarea perfecţiunii şi frica de a nu greşi conduc la o funcţionare rigidă, sterotipă şi lipsită de veselie. Comportamentul se traduce prin aplicarea fără nuanţe a regulilor sau procedurilor şi prin controlul permanent al activităţi persoanle şi al celorlalţi.

Problema cea mai frecventă cu care se confruntă persoanle cu Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă (OCPD) este o formă de anxietate. Perfecţionismul, rigiditatea şi comportamentul domiat de reguli le predispune la anxietate cronică. Ruminează asupra propriei performanţe, se ȋntreabă dacă acţionează destul de bine sau dacă greşesc, ceea ce duce la nehotărâre şi procrastinare. O altă probplemă comuna este depresia. Persoanele cu OCPD trăiesc ȋn general o viaţă plictisitoare, lipsită de satisfacţie şi suferă de forme uşoare de depresie cronică.

Tratamentul pentru Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) şi Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă (OCPD) este similar prin faptul că ambele necesită psihoterapie. Pentru persoanele cu TOC scopul principal al terapiei este legat de  însușirea unor modalități de control a anxietății fără a da curs compulsiilor. În schimb, tratamentul persoanelor cu OCPD are ca scop furnizarea de instrumente pentru a-și exprima sentimentele şi a înlocui intelectualizarea emoțiilor.

Psiholog specialist Ionuţ Ghiugan
Psiholog clinician – Psihoterapeut

PROGRAMĂRI:
► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com
@|2020 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan


  • 0

Cum sa nu „innebunim” dupa o dragoste pe care am pierdut-o

Despartirile de dupa o relatie semnificativa vin, de fiecare data, cu riscul de a lasa cel putin unul dintre parteneri blocat in relatia trecuta sau de a aduce cu el in urmatoarea relatie toate frustrarile acumulate in relatia esuata. Pentru a ne putea continua viata dupa o dragoste pe care am pierdut-o este important sa tinem cont de cateva sfaturi.

“Cand cineva pierde relatia de cuplu in care a investit timp, sentimente si idealuri, apar emotii si trairi contradictorii, negative. Intensitatea acestor trairi depinde semnificativ de o serie de factori si caracteristici personale (etapa de varsta, tipul de atasament al persoanei, resursele personale, motivatia si modul de intrerupere a relatiei, experientele anterioare legate de astfel de situatii etc.”, explica, pentru Adevarul, psihologul Ionut Ghiugan.

Constientizarea faptului ca despartirea este definitiva, exprimarea emotiilor si sentimentelor legate de fostul partener, adaptarea la noua conjunctura si acceptarea situatiei sunt conditii esentiale pentru a nu ramane cu cicatrici severe dupa o despartire si pentru a nu ne sabota potentialele viitoare relatii.

“Pentru a depasi aceasta situatie traita intens emotional, primul pas este ca persoana sa-si actualizeze pierderea, adica sa constientizeze faptul ca separarea este definitiva. Negarea rupturii nu face decat sa evite impactul emotional al pierderii relatiei si sa blocheze procesul <vindecarii>”, spune specialistul.

Exprimarea sentimentelor. Amanarea exprimarii emotiilor fata de fostul partener, o atitudine frecvent intalnita in cazul despartirilor, nu face decat sa intarzie vindecarea, spun psihologii.

“In a doua etapa, persoana trebuie sa-si identifice si sa-si exprime emotiile si sentimentele legate de fostul partener si relatia cu acesta. Dintre trairile cele mai problematice care pot bloca persoana intr-o relatie pierduta sunt: frica si neajutorarea, furia si vina”, spune psihologul.

Incheierea sanatoasa a relatiei este foarte importanta pentru echilibrul nostru psihic, mai ales daca vrem sa ne dam sansa unei noi relatii functionale.

“Recunoasterea sentimentelor pozitive fata de fostul partener si relatia cu acesta, reprezinta o parte necesara pentru a incheia in mod sanatos o relatie terminata”, explica renumitul psiholog.

Acomodarea cu noua situatie. Sfarsitul unei relatii inseamna, automat si intrarea intr-o noua conjunctura, diferita, din multe puncte de vedere, de cea in care partenerii se obisnuisera atunci cand functionau in cuplu.

“In multe situatii, persoana s-a dezobisnuit sa ia decizii singura sau sa rezolve problemele existentiale din perspectiva individuala. Pierderea relatiei inseamna din aceasta perspectiva ca persoana sa-si asume si rolurile si obligatiile care anterior erau in seama fostului partener de cuplu”, mai spune specialistul.

Acceptarea situatiei. Ultima etapa a unei iesiri sanatoase din cuplu – acceptarea situatiei – este, de fapt, testul care ne arata si cat de matur privim despartirea.

“Acceptarea situatiei este etapa finala a procesului de separare, prin care persoana accepta pierderea intr-o maniera adaptativa si matura fiind pregatita sa dezvolte noi relatii interpersonale in viitor”, mai spune Ionut Ghiugan.

Despartirile ne pot face sa ne pierdem increderea in propria persoana, ne pot taia cheful de viata, ne pot incarca de tristete si ne pot impinge chiar in depresie. Fara intelegerea propriilor noastre sentimente, a cauzelor care au facut ca relatia sa esueze si fara parcurgerea etapelor firesti ale pierderii, riscam sa ramanem captivi intr-un carusel al urii, vinei si intrebarilor apasatoare.

“Daca nu trecem prin aceste etape firesti ale travaliului legat de pierdere, putem risca sa ramanem blocati in relatia trecuta sau sa aducem in viitorea relatie toate trairile nerezolvate anterior. Ranile emotionale neintelese sau nevidecate corespunzator, devin bagaje invizibile care sunt aduse in relatia urmatoare, iar un nou inceput inseamna de fapt o continuare a unei situatii trecute”, mai spune psihologul Ionut Ghiugan.

Articol publicat în: www.adevarul.ro

PROGRAMĂRI:
► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2019 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:
→ De ce femeile abuzate se ataşează de partenerii agresivi, le caută scuze şi refuză să-i părăsească. Sindromul Stockholm ȋn violenţa domestică  (click aici)
→ Personalitatea sadică (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Dependentă (click aici)
→ Depresia, simptome şi tratament (click aici)
→ Violența în familie (click aici)
Psihologia violului (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Paranoidă (click aici)
→ Cum alegi cel mai potrivit psiholog (click aici)
→ Pachet evaluare psihologică autocunoaştere şi dezvoltare personală (click aici)
→ Agorafobia şi tulburarea de panică  (click aici)
→ Procrastinarea, boala civilizaţiei moderne (click aici)
→ Prejudecăţi legate de hipnoză (click aici)
→ Ipohondria. Cauze, simptome şi tratament (click aici)
→ Schizofrenia (click aici)


  • 0

Hipnoterapia persoanelor depresive

Category : Psihoterapie

  • DEPRESIA este considerata cea mai intalnita tulburare psihica in cultura occidentala, incidenta acesteia aflandu-se in crestere, conform datelor furnizate de Organizatia Mondiala a Sanatatii, care sustine ca reprezinta o cauza majora a suferintelor si dizabilitatilor umane. Costurile tulburarii depresive sunt foarte ridicate in plan social, depresia contribuind la destramarea multor familii, la scaderea pana la anulare a randamentului profesional, la suferinta psihica si fizica si la pierderea de vieti omenesti din cauza suicidului.
  • DEPRESIA prezinta o rata inalta a comorbiditatii, ea coexistand adesea impreuna cu alte tulburari medicale sau psihologice, cum ar fi: anxietatea, abuzul de substante, tulburari ale conduitei alimentare, tulburari ale personalitatii sau boli somatice. Din punct de vedere etiologic, DEPRESIA este o tulburare multidimensionala, avand cauze biologice (genetice, biochimice), psihologice (stil cognitiv, abilitatea de a face fata stresului, capacitati personale si eficienta comportamentului), dar si psihosociale (calitatea relatiilor interpersonale, inclusiv a celor familiale, repertoriul de abilitati sociale).

HIPNOZA este considerata o posibilitate eficienta de a-l invata pe client noi modalitati de a gandi, simti, actiona, de a se integra mai rapid si mai eficient in societate, de a gasi in interiorul sau noi resurse adaptative. HIPNOZA este utilizata intr-o mare varietate de probleme: controlul anxietatii, tulburarile psihosomatice, procedurile medicale dureroase sau stresante, modificarea atitudinilor si reactiilor clientilor, terapia psihosomatica, precum si tulburarile obsesiv-compulsive, depresii, tulburari fobice (Gibson si Heap, 1991).

Yapko (2006) considera ca, in ciuda prejudecatilor conform carora hipnoza duce la pierderea controlului clientului, acest proces presupune exact contrariul, si anume, ca hipnoza reprezinta o strategie menita sa intareasca Eul subiectului, sa-l ajute sa se descopere pe sine, sa evolueze in plan personal, creand contextul favorabil ca individul sa-si dezvolte  laturile optime  si adaptative ale personalitatii. Autorul afirma ca intre HIPNOZA si DEPRESIE exista o serie de elemente comune:

  • atat depresia cat si hipnoza presupun focalizarea atentiei subiectului asupra unui obiect relativ ingust;
  • ambele fenomene sunt conditionate de relatiile cu ceilalti si presupun interactiuni sociale;
  • ambele fenomene au la baza asteptarile subiectului: expectatii pozitive legate de faptul ca mesajul terapeutic corectiv se va fixa la nivelul inconstientului subiectului sau expectatii negative legate de faptul ca niciun efort depus nu va conduce la un rezultat eficient, element care caracterizeaza apatia depresivului;
  • in ambele cazuri este valabil principiul conform caruia oamenii se pot lasa absorbiti de experiente subiective care le pot modifica si regla calitatea vietii. Aceste perceptii si credinte pot fi influentate de sugestii, in directia urmarita de procesul teraputic.

AVANTAJELE folosirii hipnozei in depresie ar fi urmatoarele (Yapko, 2006):

  • hipnoza il ajuta pe client sa-si focalizeze atentia;
  • faciliteaza formarea unor noi deprinderi de viata;
  • il ajuta pe client sa-si identifice noi resurse pentru adaptare si sa-si optimizeze imaginea de sine;
  • faciliteaza transferul de informatii dintr-un context in altul;
  • contribuie la realizarea mai facila unor asociatii intre diverse continuturi intrapsihice;
  • faciliteaza invatarea la nivel experimental;
  • ii determina pe subiecti sa devina artizanii propriei lor lumi interioare.

OBIECTIVUL HIPNOTERAPIEI consta in restructurarea structurilor psihice dezaptative si cu caracter limitativ si construirea unor mecanisme psihologice eficiente si sanatoase. Stabilirea si adancirea relatiei terapeutice, organizarea si mobilizarea disponibilitatilor ascunse ale subiectului, schimbarea sistemului de referinta reprezinta obiective importante pe care hipnoza le faciliteaza (Yapko, 1993).

Abordarea HIPNOTERAPEUTICA a DEPRESIEI are la baza cateva premise importante:

  1. Recunoasterea rolului jucat de schemele cognitive negative si de atitudinile disfunctionale negative in depresie (Beck si colaboratorilor sai).
  2. Descoperirea contributiei mecanismelor hipnotice si autohipnotice la asimilarea si activarea acestor convingeri si, implicit, a ideii ca hipnoza ar putea fi utilizata pentru a contracara si a anula efectele acestei autohipnoze negative (Yapko, 1989; 1990; 1992; Alladin, 1994). Semnificativa este in acest sens deschiderea manifestata de reprezentantii terapiilor cognitiv-comportamentale (Dowd, 1997; Ellis, 2001) fata de includerea interventiilor hipnotice in arsenalul propriu de tehnici, ceea ce a echivalat cu asocierea hipnozei cu o abordare a depresiei, care isi castigase deja o larga recunoastere in randurile specialistilor angajati in tratamentul depresiei.
  3. Teza formulata de Alladin (1994), conform careia disocierea ar reprezenta unul dintre principalele mecanisme care contribuie la dezvoltarea depresiei.
  4. Yapko (2001b) constata ca hipnoza se poate dovedi a fi un instrument util pentru reducerea unor simptome comune ale depresiei majore, cum ar fi agitatia si ruminatia, contribuind prin aceasta la diminuarea neajutorarii si deznadejdii.
  5. Hipnoza si-a demonstrat eficienta si in facilitarea procesului de insusire a unor abilitati considerate relevante de catre, practic, toate formele de tratament pentru depresia majora, care au putut fi validate empiric. Una dintre aceste abilitati vizeaza identificarea si tolerarea ambiguitatii si implicit reducerea tendintei de a elabora interpretari si judecati subiective (pozitive sau negative), in absenta unor date obiective, doar de dragul de a reduce incertitudinea, predispozitie apreciata de Yapko (2001a) ca jucand un rol important in depresie.
  6. Gravitz (2001) demonstreaza utilitatea hipnozei in terapia reactiei la doliu si apreciaza, ca restructurarea hipnotica a amintirilor poate fi utilizata ca o tehnica eficienta in tratamentul reactiilor neobisnuit de intense la doliu.
  7. Elkins (2000) considera, de asemenea, ca psihoterapia orientata hipnotic poate reprezenta un adjuvant terapeutic puternic pentru tratamentul doliului si facilitarea prelucrarii pierderii cauzate de deces.
  8. Hipnoza in sine nu vindeca depresia, ci fenomenele care au loc in timpul hipnozei: aparitia unei noi modalitati de a intelege realitatea, a unor noi idei, a unor noi modalitati de raspuns, a unor asociatii cu caracter pozitiv.

HIPNOZA va fi utilizata in terapia pacientilor depresivi ca un instrument de interventie care va amplifica resursele existente si va reasocia experientele cognitive, emotionale si fiziologice disociate. De asemenea, HIPNOZA permite interventia psihologica multidimensionala focalizandu-se asupra cognitiei, afectelor si aspectelor psiho-fiziologice.

Psiholog specialist Ionuţ Ghiugan

PROGRAMĂRI:

► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2019 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:
→ Pachet evaluare psihologică autocunoaştere şi dezvoltare personală (click aici)
→ Prejudecăţi legate de hipnoză (click aici)
→ Cum alegi cel mai potrivit psiholog (click aici)
→ „Uneori, oamenii nu vor să audă adevărul deoarece nu vor să le fie distruse iluziile“ (click aici)
→ Cum ne putem vindeca mobilizând resurse interne ale organismului (click aici)
→ Cum să ne comportăm cu persoanele dificile (click aici)
→ Cele mai importante lecţii de viaţă pe care copilul trebuie să le ȋnveţe ȋn cei şapte ani de acasă (click aici)
→ Expertiza psihologică a copilului şi familiei ȋn procesul de stabilire a condiţiilor exercitării autorităţii părinteşti (click aici)
→ Depresia, simptome si tratament (click aici)
→ Anxietatea (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Dependentă (click aici)
→ Psihologia violului (click aici)
→ Cum se pot schimba oamenii agresivi sau cei pasivi (click aici)
→ Violența în familie (click aici)
→ Psihologia violului (click aici)
→ Expertiza psihologică ȋn cazurile de stres post-traumatic (click aici)


  • 0

Cum alegi cel mai potrivit psiholog. „Utilizarea unor metode neştiinţifice poate produce efecte negative grave“

Category : Psihoterapie

Psihoterapia este un proces complicat, motiv pentru care alegerea unui psiholog care să te poată ajuta într-adevăr să-ţi deschizi sufletul este un aspect foarte important.

„La un moment dat în viaţă noastră, fiecare dintre noi se poate simţi copleşit şi poate avea nevoie de ajutor în a face faţă problemelor existenţei şi stresului vieţii cotidiene. O relaţie de cuplu tensionată, destrămarea familiei, pierderea locului de muncă, decesul unei persoane apropiate, o boală fizică invalidantă, abuzul de alcool sunt doar câteva situaţii care produc modificări de natură psihologică ce afectează funcţionarea optimă şi performată a unei persoane. În astfel de cazuri ajutorul venit din partea unui profesionist instruit, licenţiat în psihologie este calea cea mai eficientă de a rezolva aceste probleme şi de a învaţă pe viitor cum să prevenim reapariţia dificultăţilor”, explică, pentru „Adevărul”, psihologul Ionuţ Ghiugan.

Rolul psihologului este să identifice împreună cu cel pe care îl tratează adevărata problemă a acestuia din urmă şi să aplice formele de tratament potrivite respectivei persoane.

„Psihoterapia este o formă de intervenţie curativă ce utilizează tehnici şi metode psihologice în vederea modificării comportamentelor, emoţiilor şi gândurilor dezadaptative ce produc suferinţă, dificultăţi de adaptare sau autonomie scăzută. Psihologul care se formează în psihoterapie este un profesionist cu pregătire de specialitate în domeniul comportamentului uman, al evaluării şi al diagnosticării sănătăţii mintale. Psihologul aplică proceduri validate ştiinţific pentru a ajuta oamenii să îşi schimbe gândurile, emoţiile şi comportamentele, pentru a dezvolta modele de comportament mai sănătoase şi mai eficiente”, mai spune psihologul.

Specialistul explică şi care sunt elementele cheie care trebuie luate în considerare când trebuie să alegem un psiholog.

„Primul pas este să verificaţi dacă psihologul deţine drept de liberă practică în specialitatea psihoterapie, dacă cabinetul său funcţionează conform normelor şi cerinţelor stabilite prin legea de organizare a profesiei. Autorizarea psihologului şi a cadrului în care îşi desfăşoară activitatea protejează publicul prin limitarea persoanelor care nu au competenţă şi calificare necesară pentru a furniza acest serviciu. Lipsa de pregătire în specialitate sau utilizarea unor metode neştiinţifice, poate produce efecte negative importante prin ineficienţă în situaţiile în care nevoia de ajutor este critică sau fixarea unor credinţe iraţionale şi comportamente dăunătoare”, mai spune cunoscutul psiholog.

Potrivit specialistului, un aspect important este cel legat de experienţa profesională a psihologului în practică de cabinet.

“Anii de experienţă nu sunt o garanţie a succesului însă atestă faptul că psihologul a acumulat suficiente cunoştinţe practice şi teoretice pentru a putea susţine un proces terapeutic chiar şi în cazurile complicate”, explică Ionuţ Ghiugan. „Dacă trăiţi un sentiment de speranţă şi uşurare înseamnă că aţi făcut alegerea potrivită”

Dacă reuşim să avem o relaţie de încredere cu cel de la care aşteptăm ajutor, şansele de reuşită cresc simţitor.

„Înainte de a începe psihoterapia este important să stabiliţi dacă se poate realiza o legătură terapeutică psiholog-client bazată pe emoţii pozitive şi încredere reciprocă. Din această perspectivă, o primă şedinţă de cunoaştere vă ajută să va formaţi o opinie atât despre metodă şi tehnicile de tratament cât şi despre modul de relaţionare şi compatibilitate. În urma primei şedinţe, dacă trăiţi un sentiment de speranţă şi uşurare înseamnă că aţi făcut alegerea potrivită”, mai spune Ionuţ Ghiugan.

Specialistul precizează că psihoterapia nu se rezumă la vorbe isteţe, discursuri motivaţionale sau ventilare emoţională. Ea presupune mai mult şi, în plus, are nevoie şi de implicarea celui care cere ajutor.

„Psihoterapia este o metodă de intervenţie care are în spate o doctrină ştiinţifică, metodă şi tehnică de specialitate. Pe măsură ce începeţi terapia, trebuie să stabiliţi obiective clare cu psihologul dumneavoastră şi să va implicaţi 100 %. Factorul cel mai important care va declanşa şi menţine schimbarea pe care o doriţi este propria motivaţie şi suportul solid venit din partea unui psiholog cu experienţă care crede în posibilitatea de a vă atinge obiectivele personale”, încheie psihologul Ionuţ Ghiugan.

Articol publicat în: www.adevarul.ro

PROGRAMĂRI:

► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2019 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:

→ Pachet evaluare psihologică autocunoaştere şi dezvoltare personală (click aici)
→ Prejudecăţi legate de hipnoză (click aici)
→ „Uneori, oamenii nu vor să audă adevărul deoarece nu vor să le fie distruse iluziile“ (click aici)
→ Cum distruge lumea modernă una dintre cele mai frumoase legături sociale (click aici)
→ De ce unii oameni nu pot trăi fără atenţia şi sprijinul unui partener (click aici)
→ Cum ne putem vindeca mobilizând resurse interne ale organismului (click aici)
→ Cum să ne comportăm cu persoanele dificile (click aici)
→ Cele mai importante lecţii de viaţă pe care copilul trebuie să le ȋnveţe ȋn cei şapte ani de acasă (click aici)
→ Expertiza psihologică a copilului şi familiei ȋn procesul de stabilire a condiţiilor exercitării autorităţii părinteşti (click aici)
→ Depresia, simptome si tratament (click aici)
→ Anxietatea (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Paranoidă (click aici)


  • 0

Prejudecăţi legate de hipnoză. De ce se tem oamenii şi ce ar trebui să ştie când optează pentru această metodă terapeutică

Category : Psihoterapie

Psihoterapia este o modalitate de tratament ce utilizează teorii şi mijloace ştiinţifice pentru reducerea sau eliminarea unor simptome (stări anormale resimţite de o persoană care pot indică prezenţa unei boli), afecţiuni mentale sau comportamente disfuncţionale. Una dintre metodele la care apelează strategiile terapeutice este hipnoza, pe marginea căreia au luat însă naştere prejudecăţi multiple.

„Hipnoza nu reprezintă o formă de psihoterapie prin ea ȋnsăşi, ci o metoda aplicabilă ȋn cadrul unui proces terapeutic. Hipnoterapia sau psihoterapia prin hipnoză utilizează hipnoza ca element central al demersului terapeutic. Hipnoza integrată ȋn strategia terapeutică contribuie ȋntr-o manieră semnificativă la reducerea sau dispariţia simptomelor, la rezolvarea unor conflicte intrapsihice, precum şi la optimizarea oricărei situaţii umane ȋn care atitudinea subiectului joacă un anumit rol”, explică, pentru Adevărul, psihologul Ionuţ Ghiugan.

Deşi metoda, fără a avea pretenţia că vindecă traume emoţionale, poate fi, atunci când este aplicată de un specialist, de mare ajutor subiectului supus hipnoterapiei, mulţi dintre cei care ar putea să se descopere cu ajutorul acestei metode ezită atunci când psihoterapeutul le propune această variantă.

„Specialiştii consideră că, ȋn ciuda prejudecăţilor conform cărora hipnoza duce la pierderea controlului clientului, acest proces presupune exact contrariul, şi anume, că hipnoza reprezintă o strategie menită să ȋntărească Eul subiectului, să-l ajute să se descopere pe sine, să evolueze ȋn plan personal, creând contextul favorabil pentru a-şi dezvolte laturile optime  şi adaptative ale personalităţii sale”, spune psihologul.

“Poate conduce la schimbarea sistemelor de referinţă ale subiectului”

Hipnoza deschide diferite căi de cunoaştere a propriei persoane şi ajută la rezolvarea unor probleme apăsătoare pentru subiectul supus acestei metode, prin găsirea unor soluţii alternative.

„Hipnoza ȋn sine nu vindecă nimic, deoarece inducţia hipnotică şi adâncirea transei nu sunt suficiente pentru obţinerea modificărilor terapeutice, deşi este posibil ca aceste proceduri să funcţioneze ȋntr-o anumită măsură pe termen scurt, datorită efectului “placebo”. Hipnoza ȋnsă, integrată ȋntr-un proces terapeutic de restructurare psihică şi generare de noi asociaţii ȋncărcate de sens, poate conduce la schimbarea sistemelor de referinţă ale subiectului şi creşte capacitatea acestuia de rezolvare a problemelor cu care se confruntă”, mai spune Ionuţ Ghiugan.

Deşi toţi oamenii au probleme, la psihoterapeut se prezintă doar cei care nu şi le rezolvă într-un timp rezonabil. Potrivit psihologului, oamenii au resursele necesare rezolvării problemelor lor, dar există cel puţin o perspectivă care blochează utilizarea acestor resurse ȋntr-o manieră eficientă.

 „Mai exact, oamenii nu formulează corect problema şi, ȋn consecinţă, devin prizonierii unei singure imagini privind soluţia. Din această perspectivă, sarcina psihoterapeutului este de a crea un cadru care să-l stimuleze pe client să dezvolte formulări alternative, fie în raport cu problema, fie în raport cu soluţia şi să utilizeze mai eficient resursele de care dispune”, explică psihologul Ionuţ Ghiugan.

Ce riscuri există

Literatura de specialitate împarte persoanele care vin la cabinetele de psihoterapie pentru a solicita hipnoza ȋn mai multe categorii.

 „Există persoane care doresc realmente să rezolve o situaţie problematică şi să-şi ȋmbunătăţescă stilul de viaţă, persoane disperate, cu afecţiuni severe, care caută prin hipnoză o salvare pentru problemele lor şi care au ȋncercat, fără succes, multe alte tehnici chimioterapeutice şi psihoterapeutice şi persoane care se tratează cu medicamente şi care ar dori să scape de dependenţa lor faţă de acestea”, explică specialistul.

Potrivit psihologului, există situaţii ȋn care lipsa de pregătire în specialitate sau utilizarea hipnozei ȋn situaţii contraindicate pot produce efecte negative importante prin ineficienţă în situaţiile în care nevoia de ajutor este critică, fixarea unor credinţe iraţionale şi comportamente dăunătoare sau potenţarea unor simptome patologice existente.

Articol publicat în: www.adevarul.ro

PROGRAMĂRI:
► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2018 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:
→ Cum alegi cel mai potrivit psiholog (click aici)
→ Expertiza psihologică a copilului şi familiei ȋn procesul de stabilire a condiţiilor exercitării autorităţii părinteşti (click aici)
→ Violența în familie (click aici)
→ De ce copilul abuzat devine ȋn cele mai multe cazuri un adult abuziv (click aici)
→ Pachet evaluare abilităţi parentale şi stil parental (click aici)
→ Expertiza psihologică ȋn cazurile de stres post-traumatic (click aici)
→ Cum să ne comportăm cu persoanele dificile (click aici)
→ Fobia socială (click aici)
→ Tulburarea delirantă (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Borderline (click aici)
→ Agresivitatea la copii (click aici)
→ Complexul Medeea sau cum ajunge un părinte să-şi ȋnverşuneze copilul ȋmpotriva celuilalt părinte (click aici)
→ Pachet evaluare psihologică autocunoaştere şi dezvoltare personală (click aici)
→ De ce unii oameni nu pot trăi fără atenţia şi sprijinul unui partener (click aici)


  • 0

Cum ne putem vindeca mobilizand resurse interne ale organismului. Efectul placebo, explicat de specialisti

Category : Psihoterapie

Nu mai este o noutate faptul ca o stare psihica buna a pacientului, indiferent de boala, face lupta cu maladia mai usoara. Insa ideea ca un tratament fara substante active tintite poate totusi sa reuseasca sa vindece ceea ce nici medicamentele nu pot trata ridica in continuare semne de mirare. Iata cum explica un psiholog de ce efectul placebo poate face minuni

“Efectul placebo reprezinta un mecanism psihologic foarte puternic, care are la baza nevoi si credinte fundamentale ale omului: speranta, nevoia de ajutor si increderea. Daca un pacient investeste foarte multa incredere in tratament sau persoana specialistului, putem observa cum o substanta inactiva sau o procedura comuna imbunatateste vizibil starea acestuia”, explica, pentru Adevarul, psihologul Ionut Ghiugan.

„Efectul placebo este direct legat de asteptarile si perceptiile pacientului”. Efectul vindecator al licorilor fara calitati curative, datorat doar credintei pacientului in puterea lor de vindecare, a fost contestat ani buni, in primul rand de medici. In ultima jumatate de secol, efectului placebo i s-a acordat locul pe care-l merita in terapiile cu rezultate O serie de studii ale utimilor zeci de ani arata ca efectul placebo a reusit, in anumite cazuri, sa faca miracole substituind medicatia. Exista exemple, de-a lungul timpului, in care comprimatele de zahar sau injectiile cu ser fiziologic au avut efecte spectaculoase in lupta cu durerile, hipertensiunea arteriala si chiar cu maladia Parkinson, doar pentru ca pacientilor li s-a comunicat ca li se administreaza spubstantele cele mai potrivite in cazul bolii de care sufera.

“Efectul placebo este direct legat de asteptarile si perceptiile pacientului. In cazul in care substanta sau tratamentul este considerata ca fiind de ajutor, acesta se poate vindeca mobilizand resurse interne ale organismului”, mai spune cunoscutul psiholog. Reversul medaliei: efectul nocebo “In situatia in care substanta este privita ca fiind nociva sau tratamentul inadecvat ori fara sanse de reusita, efectul placebo poate cauza efecte contrare negative, acestea fiind cunoscute sub numele de efectul nocebo”, precizeaza psihologul Ionut Ghiugan.

Terapiile care mizeaza pe efectul placebo nu se prescriu in mod curent din considerente ce tin de etica profesionala, pornindu-se de la ideea ca metoda in sine ar fi inselatoare pentru pacienti, prin utilizarea unui preparat care nu are efect therapeutic demonstrat. Sunt insa utilizate in cercetarea medicala, pe urmatorul algoritm: unui grup de pacienti li se administreaza medicamentul de studiat, iar altui grup de bolnavi, un produs placebo fara ca subiectilor sa li se spuna care este medicamentul propriu-zis. Apoi se compara evolutia afectiunilo bolnavilor din cele doua grupuri. Un astfel de experiment a dus la concluzia ca si anumite medicamente isi datoreaza puterea de vindecare nu doar capacitatilor lor curative, ci insusi efectului placebo.

Citeste mai mult: www.adevarul.ro

PROGRAMĂRI:
► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2016 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:
→ Pachet evaluare psihologică autocunoaştere şi dezvoltare personală (click aici)
→ Prejudecăţi legate de hipnoză (click aici)
→ „Uneori, oamenii nu vor să audă adevărul deoarece nu vor să le fie distruse iluziile“ (click aici)
→ Cum să ne comportăm cu persoanele dificile (click aici)
→ Cele mai importante lecţii de viaţă pe care copilul trebuie să le ȋnveţe ȋn cei şapte ani de acasă (click aici)
→ Expertiza psihologică a copilului şi familiei ȋn procesul de stabilire a condiţiilor exercitării autorităţii părinteşti (click aici)
→ Depresia, simptome si tratament (click aici)
→ Tulburarea de personalitate Evitantă (click aici)
→ Anxietatea (click aici)
→ Personalitatea multiplă, un diagnostic controversat pentru o tulburare ale cărei cauze trebuie căutate ȋn traumele copilăriei (click aici)
→ Psihologia violului (click aici)


  • 0

Cand are nevoie copilul de psiholog?

Category : Psihoterapie

In anumite situatii de viata copiii pot beneficia de evaluarea si interventia terapeutica a unui psiholog. In general orice parinte ar trebui sa fie atent si sa caute raspunsuri atunci cand copilul sau nu mai da randament la scoala, are reactii nefiresti, prezinta tendinta de izolare sau stari contradictorii.

In urmatoarele situatii  evaluarea si interventia psihologului este o prioritate


  • intarzieri in dezvoltare (dezvoltarea limbajului, formarea unor deprinderi specifice varstei )
  • probleme de invatare sau atentie (ADHD)
  • probleme de comportament (furie excesiva, agresivitate)
  • tulburari de alimentatie
  • o scadere semnificativa a performantei scolare
  • episoade de tristete, plans facil, interes scazut pentru activitati care in mod obisnuit provoaca bucuria si implicarea copilului, modificari ale dispozitiei
  • izolare sau retragere sociala
  • insomnie sau somnolenta crescuta
  • absenteismului scolar sau refuzul de a merge la scoala
  • o crestere a plangerilor fizice (dureri de cap, dureri de stomac ), chiar daca examenul medical atesta ca starea sanatatii este buna
  • evenimente semnificative de viata (divortul parintilor, decesul unui membru al familiei, prieten sau animale de companie, plecarea unui parinte pentru o anumita perioada de timp, o boala majora in familie, schimbarea repetata la o alta scoala sau in alt oras)
  • expertiza psihologica privind modalitatea de exercitare a autoritatii parintesti in caz de divort
  • abuzul fizic, emotional sau sexual.

Ignorarea sau tratarea superficiala a acestor probleme poate conduce in timp la probleme majore de comportament, la afectarea echilibrului fizic si psihic, la functionarea deficitara academica sau sociala a viitorului adult.

Daca observati anumite indicii la copilul dumneavoastra referitoare la o posibila problema (emotionala si/ sau comportamentala) sau copilul are nevoie de ajutor pentru a face fata unui eveniment de viata dificil, nu ezitati sa apelati la sfaturile si ajutorul unui psiholog specializat.

Psihoterapia ajuta copiii sa-si dezvolte abilitatile de rezolvare a problemelor si sa invete modalitati eficiente de a gasi solutii si raspunsuri in situatii de conflict sau criza. Psihologii au pregatirea si experienta profesionala necesara pentru a ajuta copiii sa faca fata stresului si sa gaseasca solutii pentru problemele emotionale si comportamentale cu care acestia se confrunta.

Psiholog specialist Ionut Ghiugan

@|2016 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

PROGRAMĂRI:
► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

Informaţii utile:
→ Pachet evaluare abilităţi parentale şi stil parental (click aici)
→ Depresia la copii (click aici)
→ Ce nu poţi să-i spui copilului ȋn timpul divorţului (click aici)
→ Semnele abuzului asupra copilului (click aici)
→ Violenţa asupra copilului (click aici)
→ Teste psihologice utilizate ȋn evaluarea copilului şi adolescentului (click aici)
→ Agresivitatea la copii (click aici)
→ Cum trebuie să gestioneze parinţii crizele de nervi ale celor mici (click aici)
→ De ce trebuie lăsaţi copiii să greşească (click aici)
→ Copiii care ȋşi rod unghiile ascund o teamă uriaşă (click aici)
→ Cele mai importante lecţii de viaţă pe care copilul trebuie să le ȋnveţe ȋn cei şapte ani de acasă (click aici)
→ Complexul Electra sau cum intră fetiţele ȋn competiţie cu mama lor pentru câştigarea atenţiei tatălui (click aici)
→ Complexul Medeea sau cum ajunge un părinte să-şi ȋnverşuneze copilul ȋmpotriva celuilalt părinte (click aici)


  • 0

Cum se pot schimba oamenii agresivi sau cei pasivi. Tehnica prin care pacientii sunt invatati sa-si exprime sentimentele fara a-i rani pe ceilalti

Category : Psihoterapie

Daca stam si-i analizam pe cei din jur, observam, deopotriva, comportamente agresive si comportamente pasive. Ambele produc sentimente neplacute celorlalti, respectiv propriei persoane, iar fiecare din ele ascunde, de fapt, teama de a fi ranit. Antrenamentul asertiv ajuta fixarea ideii ca dorintele si sentimentele personale nu sunt nici mai importante nici mai putin importante decat ale celorlalti.

“Relatiile interpersonale reprezinta o sursa importanta de implinire si echilibru in viata de zi cu zi. Insa in mod firesc exista contexte ale existentei care declanseaza conflicte sau mentin tensiuni. Din aceasta perspectiva este important sa reusim sa ne exprimam sentimentele in mod sincer si deschis, dar in acelasi timp sa nu invalidam sau sa negam emotiile celuilalt”, explica, pentru Adevarul, psihologul Ionut Ghiugan.

Legat de relatiile interpersonale, exista trei tipuri de comportamente: agresiv, pasiv si asertiv. Cel din urma si cel mai de dorit, este solutia rezolvarii multor probleme pentru ca nu permite ca propria persoana sa fie controlata si nici nu tine sa-i controleze pe ceilalti.

“Comportamentul agresiv urmareste impunerea propriilor nevoi, dorinte si perspective personale, fara a tine cont de individualitatea interlocutorului. Comportamentul pasiv nu exprima propriile obiective si motivatii interioare din teama de a fi respins, dezaprobat, iar acest lucru pleaca de la nesiguranta si neincredere in sine. Cele doua tipuri de comportament, agresiv si pasiv, nu raspund nevoilor de relatie, mai devreme sau mai tarziu ducand la conflicte sau ruptura. Comportamentul asertiv se caracterizeaza prin capacitatea de a comunica deschis propriile sentimente si emotii, prin autovalorizare si respect de sine, in congruenta cu respectarea drepturilor si nevoilor celorlalti”, arata psihologul.

Invatarea comportamentului asertiv, cheia multor reusite. Dobandirea unui comportament asertiv ne va permite sa actionam cel mai bine in interes propriu, sa ne exprimam si aparam sentimentele si opiniile, fara a le nega pe ale celor din jur. “Comportamentul nostru este rezultatul invatarii si educatiei primite atat in familie, cat si la scoala, iar raspunsul individului pleaca de la activarea acestui model fixat anterior. Psihoterapia are ca obiectiv central psihoeducatia individului si formarea de deprinderi benefice si adaptative. Din aceasta perspectiva, invatarea comportamentului asertiv reprezinta, in multe situatii problema, cheia rezolvarii acestora”, spune specialistul.

Printr-un antrenament asertiv, pacientii care nu reusesc sa-si sustina si apere punctele de vedere, care nu pot negocia, atunci cand vine vorba de dorintele si nevoile lor, carora le este frica sau rusine sa se exprime liber, sunt invatati sa spuna ceea ce simt si isi doresc direct, hotarat, ferm, dar neagresiv. Jocul de rol este una dintre metodele folosite de psihoterapeut in antrenamentul asertiv. Pacientul este invitat mai intai sa joace propriul sau rol, apoi pe cel al personajului care ii provoaca teama si resentimente. Acesta invata treptat sa-si asume un rol activ in locul celui pasiv. Printr-un astfel de antrenament, frica de a riposta devine din ce in ce mai mica si dispare, ca si resentimentele. La fel, si in cazul persoanelor cu un comportament agresiv, care sunt invatate sa-si exprime emotiile si dorintele fara a le nega pe ale celorlalti.

“Clientul este invatat in cadrul sedintelor de psihoterapie sa-si exprime propriile nevoi si dorinte fara a leza sau incalca drepturile si sentimentele celorlalti si, totodata, invata sa rezolve conflictele, abordand o strategie de negociere si autoafirmare”, mai spune Ionut Ghiugan.

Aricol publicat în: www.adevarul.ro

Psiholog specialist Ionuţ Ghiugan

PROGRAMĂRI:
► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2016 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:
→ Pachet evaluare psihologică autocunoaştere şi dezvoltare personală (click aici)
→ De ce unii oameni nu pot trăi fără atenţia şi sprijinul unui partener (click aici)
→ Pachet evaluare abilităţi parentale şi stil parental (click aici)
→ Depresia la copii (click aici)
→ Teste psihologice utilizate ȋn evaluarea copilului şi adolescentului (click aici)
→ Expertiza psihologică ȋn cazurile de stres post-traumatic (click aici)
→ Cum alegi cel mai potrivit psiholog (click aici)
→ Prejudecăţi legate de hipnoză (click aici)
→ „Uneori, oamenii nu vor să audă adevărul deoarece nu vor să le fie distruse iluziile“ (click aici)
→ Cum ajung bărbaţii să facă un obicei din cucerirea şi abandonarea femeilor ȋn căutarea „mamei perfecte“(click aici)