De ce dragostea nu e sinonima cu pasiunea. Cand stim ca iubim cu adevarat si care sunt indiciile ca avem de-a face doar cu o pasiune trecatoare

Chiar daca au cateva puncte comune, dragostea adevarata si pasiunea nu sunt unul si acelasi lucru. Incadrarea corecta intr-una sau alta dintre cele doua emotii se face in functie de atitudinea fata de intimitate si sex, capacitatea de a comunica dorintele si nevoile, dar si de modul in care sunt gestionate conflictele si asteptarile fata de partenerul de relatie.

“Cand vorbim despre dragoste si pasiune, intampinam in mod firesc dificultati de a defini cei doi termeni in plan emotional si comportamental. La nivel subiectiv, fiecare persoana are propria definitie si grila de evaluare, plecand de la o dubla conditionare: influenta culturala a mediului social si cea a mediului de crestere si formare (familia in care a crescut, relatiile dintre parinti, experientele personale traite, etc.)”, explica, pentru Adevarul, psihologul Ionut Ghiugan.

Pasiunea si dragostea se simt aproximativ la fel pentru ca intensitatea starilor poate fi perceputa la fel de mare in ambele cazuri. Asta pentru ca pasiunea poate fi usor confundata cu dragostea. Realitatea este ca pasiunea poate fi prezenta si in absenta dragostei adevarate. Este, mai ales, cazul barbatilor care simt atractii sexuale puternice pentru femei pe care nici macar nu le cunosc, insa, la fel de bine, acest lucru poate fi valabil si in cazul femeilor. Pasiunea se bazeaza pe instinct, in timp ce dragostea adevarata se defineste in functie de mult mai multe criterii, iar cele mai importante dintre acestea sunt compatibilitatea si angajamentul.

“Intr-o prima perspectiva cultural-sociala, cele doua sentimente sunt unite si definite comun. Dragostea si pasiunea sunt legate fundamental si insotesc relatia de cuplu pe termen nedefinit, indiferent de situatia existentiala sau de timpul petrecut in comun. Plecand de la acest mit cultural, dragostea adevarata, multe persoane intampina dificultati serioase in a se implica efectiv intr-o relatie de lunga durata. Utilizarea acestui concept comun, dragoste si pasiune, aduce beneficii importante in definirea si mentinerea sistemului de valori traditionale, privind familia si relatia de cuplu. La nivel practic, existential, definirea dragostei adevarate ca pasiune intensa, pe termen nedefinit, naste confuzie si indecizie privind propria agenda emotionala”, mai spune psihologul.

Pasiunea nu este suficienta. Dragostea implica mecanisme psihologice complexe, in timp ce pasiunea se rezuma la cele instictiv-biologice. Timpul este, de obicei, cel care iti arata daca traiesti o pasiune sau o dragoste adevarata, pentru ca relatiile construite doar pe atractie sexuala sunt sortite esecului. Pasiunea nu dureza la nesfarsit, chiar daca ambii partenerii care traiesc emotia sunt convinsi ca ea le este data pentru totdeauna.

“Din perspectiva psihologica, cele doua concepte sunt definite individualizat, plecand de la procesele psihice implicate si comportamentele asociate fiecarui termen. Dragostea pasionala implica mecanisme instictiv-biologice, declansand preponderent emotii intense si comportamente sexuale (dorinta, excitatie, atractie sexuala, etc.). Dragostea definita ca un sentiment de afectiune implica preponderent mecanisme psihologice complexe si este declansata de nevoia de intimitate si angajament fata de o persoana. Diferentele apar mai ales in cazul dragostei, ca sentiment de afectiune, pentru ca la baza acestei emotii se afla stilul de atasament al fiecarui individ. Stilul de atasament reprezinta maniera in care oamenii percep si raspund la intimitate in relatii si angajament (stil securizat, anxios, evitant, perturbat sau lipsa atasamentului)”, explica Ionut Ghiugan.

Masura in care te intereseaza ce gandeste celalalt, ce nevoi, valori si conceptii are si care sunt lucrurile pe care le ai in comun cu partenerul relatiei este un indicator in stabilirea corecta a sentimentului de pasiune sau de dragoste.

“La nivel practic, pentru ca cei doi parteneri de cuplu sa-si defineasca corect cele doua concepte este necesar sa abordeze urmatoarele aspecte: modul in care comunica, atitudinea fata de intimitate si sex, capacitatea de a comunica dorintele si nevoile lor, modul in care gestioneaza conflictele si asteptarile fata de partenerul de relatie”, mai spune specialistul.

Articol publicat în: www.adevarul.ro

Psiholog specialist Ionuţ Ghiugan

PROGRAMĂRI:
► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2019 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:
→ Pachet evaluare psihologică autocunoaştere şi dezvoltare personală (click aici)
→ Pachet evaluare abilităţi parentale şi stil parental (click aici)
→ Agorafobia şi tulburarea de panică  (click aici)
→ Teama de Avion – Aerofobia (click aici)
→ Alienarea parentală (click aici)
→ Agresivitatea la copii (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Evitantă  (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Paranoidă (click aici)
→ De ce femeile abuzate se ataşează de partenerii agresivi, le caută scuze şi refuză să-i părăsească. Sindromul Stockholm ȋn violenţa domestică  (click aici)
→ Stresul Posttraumatic. Cauze, tratament şi recuperare (click aici)
→ Personalitatea sadică (click aici)
→ Depresia, simptome şi tratament (click aici)
→ Violența în familie (click aici)
→ Cum alegi cel mai potrivit psiholog (click aici)

Cum prevenim si tratam surmenajul si epuizarea. Cand trebuie sa mergem la psiholog

Oboseala este un fenomen fiziologic firesc in perioade aglomerate, ce ar trebui sa dispara dupa ce ne alocam un timp anume pentru odihna. Cand efortul fizic sau psihic este excesiv si prelungit, iar odihna este insuficienta sau prost organizata, putem intra in surmenaj, o stare de oboseala extrema caracterizata prin somnolenta, dureri de cap, nervozitate, scadere a posibilitatii de concentrare. De la surmanaj la epuizare nu e decat un pas.

In situatii de supra-solicitare sau situatii intense emotional, organismul activeaza mecanisme de protectie si aparare pentru a depasi situatia limita.

“Stresul poate fi cauzat de orice element din mediul inconjurator cu care interactionam, caruia nu reusim sa-i facem fata sau care pune presiune constant in viata noastra. Pentru perioade lungi de timp, stresul determina oboseala accetuata, scade semnificativ capacitatea de adaptare a persoanei si motivatia de implicare si orientare in alte activitati”, explica, pentru Adevarul, psihologul Ionut Ghiugan.

Surmenajul apare cand efortul nu este dozat dupa un program echilibrat. Munca nechibzuita ne impinge intr-un cerc vicios. Permanenta excitare psihica, teama si nelinistea care vin la pachet duc la tulburari de somn, tulburari de ritm cardiac si sensibilitate exagerata. Lipsa de dinamism ne lasa si fara chef de munca si fara chef de distractie. Surmenajul slabeste rezistenta organismului si predispune la aparitia unor boli.

Cum prevenim surmenajul. Oboseala cronica poate fi insa prevenita prin organizarea echilibrata a activitatii, alternand timpul de lucru cu cel de repaos, munca intelectuala cu cea fizica, repartizand activitatile mai grele dimineata si alegand pentru desfasurarea celor mai intense eforturi zilele de la mijlocul saptamanii – cea de-a treia sau a patra zi de dupa zilele libere. O dieta potrivita ajuta si ea la prevenirea surmenajului. Alimentele bogate in crom, fier, magneziu, potasiu si in vitaminele B, C si E, precum si cele bogate in fibre ajuta la sustinerea efortului fizic si intelectual. In schimb trebuie limitate cofeina si alcoolul.

Cand si cui trebuie sa cerem ajutor. Chiar daca nu trece la fel de usor ca oboseala, surmenajul cauzat de munca excesiva, de supra-solicitare are nevoie tot de odihna. De multe ori insa, aceasta nu este un remediu suficient. Cand de vina sunt si situatiile intense emotionale, sau de alta natura, trebuie sa cerem ajutor de specialitate.

“Pentru a depasi astfel de situatii este important sa identificam corect sursa problemei si comportamentul care o mentine. Daca este o cauza de natura somatica, persoana trebuie sa apeleze la medic. In situatia in care sunt prezenti factori psiho-emotionali, persoana are nevoie de indrumarea unui psiholog specializat in consiliere psihologica si psihoterapie. Indiferent de sursa acestor stari, persoana nu trebuie sa adopte un comportament pasiv sau de evitare, ci este necesar sa caute ajutor pentru a dezvolta stategii rezolutive”, spune psihologul Ionut Ghiugan.

Articol publicat în: www.adevarul.ro

PROGRAMĂRI:
► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2019 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:
→ Pachet evaluare psihologică autocunoaştere şi dezvoltare personală (click aici)
→ Depresia, simptome si tratament (click aici)
→ Anxietatea (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Dependentă (click aici)
→ Cum apare masochismul (click aici)
→ Cum se pot schimba oamenii agresivi sau cei pasivi (click aici)
→ Expertiza psihologică ȋn cazurile de stres post-traumatic (click aici)
→ Alienarea parentală (click aici)
→ Pachet evaluare abilităţi parentale şi stil parental (click aici)
→ De ce femeile abuzate se ataşează de partenerii agresivi, le caută scuze şi refuză să-i părăsească. Sindromul Stockholm ȋn violenţa domestică  (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Paranoidă (click aici)
→ Cum alegi cel mai potrivit psiholog (click aici)

Iertarea nu ne mai schimba trecutul, dar ne va influenta viitorul

Se spune ca nimic nu e mai dulce ca razbunarea. Un adevar valabil doar pentru cine n-a inteles cat de eliberatoare este iertarea. Psihologii spun ca adoptarea unei conduite pozitive, atunci cand suntem raniti, inselati sau jigniti, ne aduce, intr-un final, mai multe beneficii decat satisfactia de moment pe care o avem atunci cand ne razbunam. Cand cineva ne loveste, mai ales in orgoliu, instinctul ne dicteaza un raspuns natural negativ.

“Exista culturi in care oamenii tind sa se razbune preponderent cand este vorba de fapte ce i-au ranit pe cei apropiati. In altele, razbunarea ia nastere, in general, din furie. Sunt si culturi in care razbunarea este dictata indeosebi de rusine. In unele cazuri, un astfel de raspuns aduce linistea, insa in cele mai multe, nu, ci, din contra, vine cu un pachet intreg de emotii negative, care ajung sa le depaseasca pe cele dinaintea razbunarii”, explica, pentru Adevarul, psihologul Ionut Ghiugan.

Dificultatea de a trece cu vederea faptele care ne-au ranit, mai ales cand este vorba despre actiuni intentionate ce au avut consecinte adanci asupra noastra nu este usor de depasit. Dar odata sucombata aceasta problema, am putea avea mult de castigat, arata studiile. Asta pentru ca iertarea este eliberatoare.

“Iertarea este o conduita destul de complexa. A ierta inseamna a veni cu un raspuns mai degraba pozitiv decat negativ fata de atitudinea celui care ne-a ranit, iar raspunsul nu insemna doar fapte, ci si ganduri. Ea poate fi o predispozitie de personalitate ori doar dictata de mentalitatea structurii sociale din care facem parte”, mai spune specialistul. Spre exemplu, in mediul rural mai ales, infidelitatea barbatului este adesea iertata, pe cand cea a femeii, foarte rar. In mediul urban, lucrurile stau putin altfel, fiindca raspunsul negativ al partenerei atunci cand este inselata tinde sa devina mai frecvent decat iertarea.

„Iertarea spirtuala se bazeaza pe utilizarea gandirii irationale”. Totodata, ne este mai usor sau mai greu sa iertam, in functie de atitudinea celui care ne-a ofensat. Daca aceasta este una de remuscare, parca putem sa ne retinem pornirile razbunatoare si sa adoptam un raspuns pozitiv. Iar daca aceasta atitudine este insotita si de scuze, lucrurile se simplifica si mai mult. Adevarata provocare este atunci cand nu avem parte nici de una, nici de alta.

“Cand vorbim despre iertare, inevitabil asociem acest termen cu dimensiunea religioasa/spirituala transmisa cultural si social in mediul de crestere si educatie. Aceasta abordare presupune inlocuirea sentimentelor negative de ura si razbunare cu sentimente de iubire si acceptare fata de o alta persoana care ne-a creeat un prejudiciu la nivel psihologic sau social, in mod direct sau indirect. Solutia iertarii spirituale presupune ca persoana sa schimbe fundamental perspectiva fata de agresor si situatia traumatica. Sa transforme complet si integral evaluarea sa initiala, astfel raul produs si asociat agresorului devenind o stare de bine si acceptare pentru individ. In multe situatii, aceasta perspectiva reprezinta o solutie alternativa mult mai indicata pentru sanatatea fizica si psihologica a persoanei, comparativ cu abordarea bazata pe resentimente, ura si vinovatie. Totusi, iertarea spirtuala se bazeaza pe utilizarea gandirii irationale si reprezinta o solutie adaptativa incompleta”, mai spune psihologul.

Iertarea matura. Este important de stiut ca a raspunde unei fapte reprobabile cu aceeasi moneda, pe principiul “ochi pentru ochi, dinte pentru dinte” este, cel mai adesea, distructiv. “Anihilarea” acestei porniri este optiunea care ne da cele mai mari sanse sa mai avem relatii normale cu cei care ne-au ranit.

„Din perspectiva psihologica, vorbim despre iertarea matura, adaptativa pentru individ in contextul sau de viata, o viziune realista bazata pe gandire rationala si critica. Iertarea matura presupune integrarea completa a obiectului furiei pastrand atat aspectele bune cat si pe cele rele. Aceasta perspectiva ofera persoanei sansa adaptativa de a invata din situatia negativa prin care a trecut, pentru ca in situatii similare viitoare sa poata reactiona adecvat si eficient. Iertarea matura nu presupune doar o inlocuire de emotii (emotiile negative schimbate cu emotii pozitive) ci un proces intentionat si voluntar ce implica emotii superioare (emaptie), restructurari cognitive complexe si adoptare unor comportamente prosociale” explica psihologul Ionut Ghiugan.

Dar nu trebuie neaparat sa optam pentru o iertare oarba, ci, de preferat, pentru una ce vine pe fondul clarificarii problemei si explicarii celuilalt ca faptele sale ne-au ofensat.

„Iertarea matura aduce o serie de beneficii importante in planul functionarii echilibrate si performante. Ajuta la vindecarea ranilor psihologice din trecut prin schimbarea perspectivei asupra contextului, agresorului si propriei persoane. Imbunatateste sanatatea fizica si psihologica, starea de confort psihic si rezistenta la noi situatii asemanatoare. Atunci cand relatia conflictuala este semnificativa pentru individ, ajuta la reconciliere si promoveaza un stil de gandire sanatos si adaptativ”, incheie specialistul.

Articol publicat în: www.adevarul.ro

PROGRAMĂRI:

► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2019 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:
→ Pachet evaluare psihologică autocunoaştere şi dezvoltare personală (click aici)
→ Prejudecăţi legate de hipnoză (click aici)
→ Cum alegi cel mai potrivit psiholog (click aici)
→ Depresia, simptome si tratament (click aici)
→ Psihologia violului (click aici)
→ Agorafobia şi tulburarea de panică  (click aici)
→ Tulburarea de personalitate Evitantă (click aici)
→ Procrastinarea, boala civilizaţiei moderne (click aici)
→ Sindromul Münchausen (click aici)
→ Sindromul Genovese (click aici)

Capcanele copilariei: cum sunt pregatite, de la varste fragede, viitoarele paciente ale chirurgilor esteticieni

Lumea copilariei e plina de pericole si de daruri otravite frumos impachetate, pe care parintii sunt inclinati sa le considere momente de rasfat nevinovat pentru micutele lor.

Stereotipurile de care abunda povestile cu printese si printi calare pe cai albi sunt exploatate la maximum de industria dedicata copiilor, iar adultii sunt primii care se lasa ademeniti de aparentele finaluri fericite promise de cei care cauta profitul cu orice pret. Nu mai departe de sfasitul saptamanii trecute, Apple iTunes a retras peste noapte o aplicatie dedicata fetitelor, dupa ce a primit peste 4.000 de reactii negative din partea parintilor, si nu numai, la scurt timp dupa ce jocul a fost lansat. Aplicatia intitulata “Chirurgie plastica & Doctori esteticieni & Spitalul de Chirurgie plastica pentru Barbie” le invata pe copile ce presupune liposuctia si le incuraja sa o aplice unei “fete ghinioniste, atat de grasa incat nicio dieta nu o mai poate ajuta”. Mai departe, fetitele intrau in pielea chirurgilor plasticieni, nu inainte de a li se explica faptul ca, in clinica virtuala, pacienta poate beneficia de o liposuctie care o va face supla si frumoasa, dupa ce i se vor face mici taieturi in zonele cu probleme pentru a extrage surplusul de grasime.

Nu este singura aplicatie de acest gen disponibila pe iTunes, iar criticile adultilor care au aflat despre aceste jocuri dedicate fetitelor sunt extrem de dure. Multi considera ca aceasta este, de fapt, o modalitate de a pregati de la varste fragede pacientele de maine, tinere dornice de corecturi estetice, care vor face coada la cabinetele chirurgilor plasticieni.

In lipsa unui sistem de valori autentic, a unor repere interne solide, viitoarea adolescenta si femeie va prelua si consuma necritic mesajele din exterior si tendintele de moment ale societatii, iar acestea, dupa cum ne invata realitatea, pun foarte mult accentul pe latura fizica si obiectuala a realitatii, explica psihologul Ionut Ghiugan.

„Astfel de persoane vor cauta fericirea in exterior, intr-o relatie de dependenta cu lumea obiectelor si a vestimentatiei, si vor fi tot timpul in cautarea unor modele pe care sa le copieze. Din punct de vedere al vietii de relatie, acest tip de persoane nu vor reusi sa se implice autentic intr-o relatie, fiind centrate in mod egocentric si narcisist pe propria persoana si pe propriile nevoi. Mentinerea acestui comportament produce fixarea pe propriul fizic ca resursa principala a succesului si reusitei personale, iar in timp, pe masura ce calitatile fizice sunt estompate, eul persoanei  va trai intens anxietatea si insatisfactia unei vieti lipsite de sens”, in opinia specialistului.

Eroinele Disney, modele negative

Psihologul Ionut Ghiugan subliniaza ca imaginea de printesa este adanc inradacinata in mintea copiilor, aceasta “fiind parte din universul primilor ani ai vietii, un rol important in formarea acesteia avand expunerea copiilor la desene animate si povesti, in care aceste personaje ocupa un rol central”. In anumite perioade ale dezvoltarii, identificarea cu astfel de personaje este absolut normala, considera psihoterapeutul, tocmai pentru ca fac parte dintr-o etapa importanta a formarii identitatii feminine.

„Faptul ca micutele vor dori hainele si pantofii cu toc ai mamei nu trebuie sa ne ingrijoreze, fiind comportamente normale legate de stabilirea propriei identitati in raport cu ambii parinti. Ce trebuie sa ne ingrijoreze este mentinerea nevoii de atentie, de admiratie si centrarea pe eul fizic in urmatoarele etape ale dezvoltarii, aceasta fixare avand ca rezultat structurarea unei anumite personalitati”, atrage atentia Ionut Ghiugan.

Reabilitarea printesei

La randul sau, psihologul american Jennifer L. Hardstein explica in cartea „Reabilitarea Printesei: Un ghid pentru a creste fetite puternice si independente, care isi pot crea propria lor poveste cu final fericit”, de ce povestile cu printese si feti-frumosi pot influenta negativ evolutia fetitelor. Specialistul spune ca superficialitatea copiilor din ziua de azi nu este determinata doar de ceea ce invata de la televizor, din ziare sau din ce descopera pe internet, ci lucrurile incep sa se strice inca din momentul in care parintii le citesc povestile cu care au crescut la randul lor, in care eroinele de basm, de la Alba ca Zapada pana la Cenusareasa sau Frumoasa din Padurea Adormita promoveaza, ce-i drept, intr-un mod minunat, conceptia ca daca o fata arata bine si are haine frumoase va fi suficient pentru a gasi dragostea perfecta, dar si ca va fi iubita de toata lumea. Hardstein mai spune ca de la varsta de doi ani, moment in care fetitele incep sa-si doreasca sa se costumeze in eroine de poveste, micutele incep sa-si contureze un set de valori bazat pe idei nerealiste, care le poate afecta stima de sine atunci cand vor creste, fenomen botezat de psihologul american „sindromul printesei”.

Fara papusi Barbie si zeci de haine roz

Din moment ce parintii sunt primii care modeleaza felul de a gandi al copilului, de a simti si de a-si exprima nevoile si emotiile, psihologul Ionut Ghiugan atrage atentia ca adultii sunt datori „sa cenzureze sau sa permita prezenta unui anumit tip de comportament“. De asemenea, parintii valideaza, cel mai adesea fara sa realizeze, un comportament de tip consumerist al copilului, prin lipsa de reactie sau, dimpotriva, prin incurajarea acestuia si, indirect, prin propriul lui comportament bazat pe  caracteristici de consum.

“Copiii copiaza nevoile si atitudinele parintelui fara critica, deoarece nu au format un sistem propriu de referinta. Prin repetitie si imitare, normele sunt interiorizate si, mai tarziu, vor fi asumate ca fiind proprii de viitorul adult”, considera Ghiugan.

Un parinte trebuie sa fie receptiv la nevoile emotionale ale copilului si sa construiasca pentru acesta un mediu de formare potrivit  cu etapa sa de varsta si dezvoltare, conform psihologului.  Inca de la inceput este important ca adultul sa fie atent si responsabil cu privire la alegerea jucariilor si hainelor pe care copilul le doreste, la desenele animate si povestile pe care acesta le urmareste sau pe care i le citeste. Astfel, parintele va forma un consumator educat, care va sti sa filtreze mesajele transmise de societate si media prin propriul sistem de gandire. Este foarte important sa incurajam copilul sa vorbeasca despre ceea ce vede si simte, sa invete sa puna intrebari si sa valideze lucrurile pozitve si valoroase, punand astfel bazele unei imagine de sine autentice si reale.

Articol publicat în: www.adevarul.ro

PROGRAMĂRI:
► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2019 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:
→ De ce este mai avantajat ȋn viaţă copilul care ȋşi dezvoltă inteligenţa emoţională (click aici)
→ Violenţa asupra copilului (click aici)
→ Expertiza psihologică a copilului şi familiei ȋn procesul de stabilire a condiţiilor exercitării autorităţii părinteşti (click aici)
→ Evaluarea psihologică a copilului după divorț/separarea părinților (click aici)
→ Cum ȋi afectează pe copii lipsa tatălui (click aici)
→ Complexul Medeea sau cum ajunge un părinte să-şi ȋnverşuneze copilul ȋmpotriva celuilalt părinte (click aici)
→ Semnele abuzului asupra copilului (click aici)
→ Pachet evaluare abilităţi parentale şi stil parental (click aici)
→ Teste psihologice utilizate ȋn evaluarea copilului şi adolescentului (click aici)
→ Cauzele Depresie (click aici)
→ Cum alegi cel mai potrivit psiholog (click aici)
→ Copiii care ȋşi rod unghiile ascund o teamă uriaşă (click aici)
→ Alienarea parentală (click aici)

De ce ne indragostim online de straini

In spatiul virtual, dragostea este cu adevarat oarba.

Mediul online este un spatiu ideal si facil pentru a comunica cu ceilalti oameni. Usurinta in accesarea relatiilor virtuale reprezinta principalul motiv pentru care oamenii prefera contactul social mediat prin tehnologie, in detrimentul relatiilor interumane directe, fata in fata. In spatiul virtual parem si frumosi, si destepti si buni, pentru ca aratam doar ce vrem, cand vrem si cum vrem. Ne construim imaginea de care avem nevoie pentru a castiga aprecierea celor cu care interactionam.

„In spatele ecranului persoana se simte mai securizata emotional, mai dezinhibata si poate selecta cu grija informatiile pe care le transmite interlocutorului virtual. Oamenii se pot indragosti cu usurinta pe internet datorita faptului ca imaginea persoanei la nivel fizic si psihologic este prezentata intr-un mod ideal, pozitiv. Aspectele de ordin fizic si valoric, esentiale pentru a declansa interesul pentru o posibila relatie sunt atent filtrate si cosmetizate virtual. Barierele ce pot aparea in relatia directa, anxietatea sociala, situatiile concrete de viata, motivatia interioara sau deficientele legate de personalitate nu exista”, explica, pentru„ Adevarul“, psihologul Ionut Ghiugan.

Lipsa acestor elemente importante, care pot fi suprinse in interactiune directa, reprezinta principalul motiv pentru care interactiunea online trebuie validata in spatiul fizic si in relatie directa, spun specialistii.

Cand apare dezamagirea.

Fie ca se indragostesc de dragul sentimentului, fie ca sunt cu adevarat fascinati de profilul virtual al persoanei, dragostea pentru cei care stabilesc relatii in mediul virtual poate fi una cu adevarat reala. Dezamagirea poate aparea cand cel indragostit descopera ca persoana din spatele imaginii care l-a fascinat e cu totul altfel decat varianta virtuala.

„Fara acest demers esential, oamenii vor cunoaste doar parti din alti oameni, iar atunci cand vor descoperi intregul, deceptia si suferinta vor urma in mod inevitabil. Din aceasta perspectiva, dragostea on-line, in afara relatiei directe, poate fi toxica si neadaptativa pentru personalitatile in formare (adolescenti si tineri) sau imature emotional”, mai spune renumitul psiholog. “Esecul repetat de a stabili o relatie emotionala on-line, poate contribui semnificativ la mentinerea unei imagini de sine neadecvate, despre propria persoana si valoarea sa umana”, mai spune Ionut Ghiugan.

Articol publicat în: www.adevarul.ro

PROGRAMĂRI:
► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2019 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:
→ Cele mai importante lecţii de viaţă pe care copilul trebuie să le ȋnveţe ȋn cei şapte ani de acasă (click aici)
→ Prejudecăţi legate de hipnoză (click aici)
→ „Uneori, oamenii nu vor să audă adevărul deoarece nu vor să le fie distruse iluziile“ (click aici)
→ Cum ne putem vindeca mobilizând resurse interne ale organismului (click aici)
→ Cum explică psihologii excentricitatea, credinţele ciudate şi percepţiile distorsionate (click aici)
→ Pachet evaluare psihologică autocunoaştere şi dezvoltare personală (click aici)
→ Depresia, simptome si tratament (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Borderline (click aici)
→ Pachet evaluare abilităţi parentale şi stil parental (click aici)
→ Efectele teribile pe care le are lipsa mamei din viaţa copilului (click aici)
→ Violenţa asupra copilului (click aici)

Procrastinarea, boala civilizatiei moderne. Psihologii explica de unde vine tendinta de a amana lucrurile importante

Pentru unele persoane, tergiversarea lucrurilor importante reprezinta o strategie de adaptare. In alte cazuri poate fi vorba despre o amanare academica – sindromul studentului – specifica acelor persoane care considera ca au performante mult mai bune atunci cand muncesc sub presiune, insa tendinta de amanare poate fi si cronica, un semn al unei trasaturi de personalitate.

„Tendinta de a amana lucrurile importante se regaseste pe agenda noastra, putand afirma ca procrastinarea reprezinta boala civilizatiei moderne. In parte, datorita modului natural prin care omul se automotiveaza (ne orientam cu precadere spre activitatile care ne aduc placere si beneficii imediate, evitand sistematic contextele monotone, neinteresante sau cu beneficii orientate in viitor), dar si ca rezultat al lipsei de timp liber si suprasolicitarii individului in contextul vietii moderne”, explica, pentru Adevarul, psihologul Ionut Ghiugan.

Exista doua strategii de amanare pe care le adoptam frecvent ca sa nu ducem la bun sfarsit un proiect: amanarea prin sustragere (incep o activitate, iar apoi o abandoneaza) si amanarea prin evitare (sarcina nu este inceputa niciodata sau este evitata complet).

Tendinta de amanare ca mod de rezolvare a problemelor. Tendinta de amanare este explicata de psihologi pornind de la motivatii diferite ale celor care adopta aceasta strategie comportamentala.

“In primul rand, exista tendinta de amanare ca mod de rezolvare a problemelor. Pentru unele persoane, tergiversarea lucrurilor importante reprezinta o strategie de adaptare. Acestea evita confruntarea cu sarcina pentru ca au credinta ca nu au abilitatea necesara pentru a finaliza sarcina cu succes (personalitati perfectioniste care au o imagine de sine idealista privind propria performanta) sau pentru ca evalueaza nerealist contextul de viata in care apare problema (persoanele care avut in trecut experiente de esec in legatura cu sarcina respectiva)”, explica psihologul.

Tendinta de amanare ca strategie de motivare si “sindromul studentului”. Exista persoane care amana sistematic inceperea unei activitati, considerand ca, daca isi desfasoara activitatea sub presiune, au performante mult mai bune. In aceasta categorie reprezentativa este amanarea academica, cea caracteristica «sindromului studentului».

„In aceasta situatie, sarcina de invatare este amanata pana in ultimul moment, datorita plictiselii sau lipsei de motivatie fata de o materie considerata neinteresanta sau neimportanta. Anxietatea si frustrarea resimtite in apropierea examenului activeaza capacitatea de raspuns si reprezinta mecanismul de autoreglare al persoanei respective”, mai spune psihologul.

Amanarea cronica si incapacitatea de a-ti organiza timpul. Exista si o tendinta de amanare cronica a activitatilor, ca semn al unei trasaturi de personalitate.

“In aceasta situatie, amanarea nu este doar consecinta gestionarii ineficiente a timpului, lipsei motivatiei sau a unei imagini idealizate privind performanta. Amanarea reprezinta interactiunea complexa a unor factori stabili cognitivi, afectivi si comportamentali. O astfel de personalitate se caracterizeaza prin: control slab al impulsurilor, lipsa de perseverenta, lipsa de discplina in munca, incapacitatea de a lucra metodic si a organiza timpul”, mai spune psihologul Ionut Ghiugan.

Cum se trateaza procrastinarea. Daca tendinta de amanare este o trasatura constanta a personalitatii, individul intampina reale dificultati atat in plan academic si profesional, cat si in plan personal si familial. Netratata, procrastinarea poate duce, in aceste situatii, de la stres, sentimente de autoculpabilizare si diminuarea drastica a productivitatii personale pana la dezaprobare sociala.

“Lipsa de finalitate in activitate si tendinta constanta de amanare determina relatii personale si familiale tensionate si conflictuale, incapacitatea de a mentine o activitate profesionala de succes, aparitia tulburarilor afective, anxietate intensa, comportamente de risc (abuz de alimente, abuz de alcool sau droguri). Amanarea cronica reprezinta semnul unei tulburari psihice sau fiziologice si necesita ajutor de specialitate”, spune psihologul, explicand ca psihoterapia poate fi o excelenta solutie in aceste situatii.

“Psihoterapia urmareste in primul rand intelegerea motivelor reale din spatele amanarii, precum si stoparea acestora prin abordarea temelor principale ce mentin aceasta problema: lipsa de control, iresponsabilitatea emotionala, intoleranta la frustrare si impulsivitatea. In lipsa tratamentului, amanarea cronica va conduce la stres, sentimente de vinovatie si autoculpabilizare, pierderea severa a productiviatii personale, respingere si dezaprobare sociala pentru lipsa responsabilitatii si nerespectarea angajamentelor asumate”, incheie Ionut Ghiugan.

Articol publicat în: www.adevarul.ro

PROGRAMĂRI:

► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2019 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:
→ Pachet evaluare psihologică autocunoaştere şi dezvoltare personală (click aici)
→ Prejudecăţi legate de hipnoză (click aici)
→ Cum alegi cel mai potrivit psiholog (click aici)
→ „Uneori, oamenii nu vor să audă adevărul deoarece nu vor să le fie distruse iluziile“ (click aici)
→ Cum ne putem vindeca mobilizând resurse interne ale organismului (click aici)
→ Cum să ne comportăm cu persoanele dificile (click aici)
→ Depresia, simptome si tratament (click aici)
→ Anxietatea (click aici)
→ Cum se pot schimba oamenii agresivi sau cei pasivi (click aici)
→ Violența în familie (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Paranoidă (click aici)
→ Personalitatea sadică (click aici)
→ Sindromul Münchausen: de ce unii oameni vor cu orice preţ să obţină statutul de pacienţi (click aici)

De ce este mai avantajat in viata copilul care isi dezvolta inteligenta emotionala

De ce este mai avantajat in viata copilul care isi dezvolta inteligenta emotionala

Un copil care isi dezvolta abilitatile emotionale devine un adult inteligent emotional care are mai multe sanse de succes in viata decat un copil care isi dezvolta inteligenta cognitiva, dar abilitatiile sociale raman mult in plan secundar, subliniaza psihoterapeutul Ionut Ghiugan. Important este ca parintii sa stie ca pot influenta de la varste fragede aceasta parte a personalitatii celor mici.

Inteligenta emotionala este o forma a inteligentei care implica abilitatea de a identifica corect sentimentele si emotiile proprii, dar si pe ale celorlalti, in egala masura. O persoana cu inteligenta emotionala ridicata are bune abilitati de comunicare si relationare, un randament ridicat in plan social si autocontrol in situatiile de interrelationare conflictuala sau incarcate de stres, dupa cum explica psihologul Ionut Ghiugan.

„Daca inteligenta intelectuala este legata de factori genetici transmisi ereditar, iar odata formata ramane constanta toata viata, inteligenta emotionala este in mare parte invatata in relatia copilului cu parintii si mediul de crestere si exersata pe parcursul intregii vieti de adult”, puncteaza psihoterapeutul.

De retinut ca inteligenta emotionala este definita de stima de sine ridicata, stare de dispozitie pozitiva, capacitate de efort si implicare, deschiderea spre noi experiente, optimism, controlul emotiilor, empatie, abilitati sociale si comportament cooperant.

Completarea dintre intelect si emotii

Multe studii au aratat faptul ca inteligenta emotionala este un predictor semnificativ al succesului unei persoane in viata de adult.

„Trebuie precizat insa ca aceste persoane care ating succesul si recunoasterea sociala au, in acelasi timp, un nivel cel putin mediu al inteligentei intelectuale. Si asta pentru ca inteligenta intelectuala este legata de capacitatea de adaptare a persoanei la situatii si contexte de viata prin invatare si utilizare performanta a aptitudinilor cognitive, adica rationament, reactualizarea informatiilor si rezolvarea problemelor. Plecand de la situatii existente, persoanele cu inteligenta intelectuala ridicata au aptitudinea de a genera noi informatii şi concluzii în scopul adaptarii, prin utilizarea propriei ratiuni”, atentioneaza psihologul Ionut Ghiugan.

In acest caz, importanta inteligentei emotionale rezida tocmai in modul in care vine in completarea inteligentei cognitive. Pentru ca, desi un copil si-a dezvoltat gandirea rationala, a acumulat multe informatii si este capabil sa identifice rapid solutii, el nu-si poate identifica in mod corect sentimentele si emotiile in lipsa unei inteligente emotionale dezvoltate pe masura. Astfel, el nu va sti sa gestioneze foarte bine aceste emotii, nu va avea incredere in el pentru a-si exprima liber punctul de vedere si va intampina dificultati in construirea relatiilor sociale cu ceilalti copii sau cu profesorii.

Rolul parintilor, decisiv

Important este ca parintii sa inteleaga faptul ca inteligenta intelectuala nu este suficienta pentru a rezolva problemele cotidiene ale vietii si a avea relatii armonioase cu cei din jur, puncteaza Ghiugan. De aceea, copiii trebuie invatati sa-si dezvolte inteligenta emotionala, capacitatea de a lua decizii si de a alege in contexte incarcate emotional, neclare sau nesigure, si acest lucru inseamna a invata sa-si confrunte propriile emotii si sentimente.

Genele, responsabile de doar 40% din inteligenta umana

Conform psihologului, parintii au un rol semnificativ in dezvoltarea abilitatilor emotionale ale copilului, prin exprimarea propriilor emotii in familie, prin reactiile si raspunsul adecvat la emotiile si nevoile copilului. Parintii si, ulterior, educatorii vor putea sa dezvolte inteligenta emotionala a copilului invatandu-l sa-si identifice si diferentieze sentimentele si emotiile, sa-si dezvolte empatia, sa invete sa comunice asertiv.

Articol publicat în: www.tonica.ro

PROGRAMĂRI:
► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2019 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:
→ Depresia la copii (click aici)
→ Agresivitatea la copii (click aici)
→ De ce trebuie lăsaţi copiii să greşească (click aici)
→ Când are nevoie copilul de psiholog (click aici)
→ Cele mai importante lecţii de viaţă pe care copilul trebuie să le ȋnveţe ȋn cei şapte ani de acasă (click aici)
→ Violenţa asupra copilului (click aici)
→ Pachet evaluare abilităţi parentale şi stil parental (click aici)
→ Expertiza psihologică a copilului şi familiei ȋn procesul de stabilire a condiţiilor exercitării autorităţii părinteşti (click aici)
→ Cum alegi cel mai potrivit psiholog (click aici)
→ Cum ȋi afectează pe copii lipsa tatălui (click aici)
→ Copiii care ȋşi rod unghiile ascund o teamă uriaşă (click aici)
→ Ce nu poţi să-i spui copilului ȋn timpul divorţului (click aici)
→ Complexul Medeea sau cum ajunge un părinte să-şi ȋnverşuneze copilul ȋmpotriva celuilalt părinte (click aici)