• January 5, 2019
  • 0
Ilustrație simbolică reprezentând un copil aflat într-o conversație cu un adult empatic, însoțită de reprezentări vizuale ale emoțiilor și motivelor psihologice care pot sta la baza minciunii la copii.

De ce mint copiii. Cum ii ajutam sa inteleaga importanta adevarului

Category : Psihologie generală

Intr-un mediu foarte permisiv, copiii mint, dar la fel fac si intr-unul foarte restrictiv. Si, atunci, care e solutia? Specialistii vorbesc despre constientizarea de catre copil a importantei adevarului, dar si despre constientizarea consecintelor minciunilor pe care le spun. Important pentru parinti este sa stie ca minciuna este un comportament invatat, dar cu solutii de dezvatare.

„In procesul de crestere si dezvoltare, copilul invata treptat sa defineasca adevarul si minciuna si sa stabileasca relatia dintre aceste concepte etice si morale esentiale in viata sociala si relationala a viitorului adult. In primii ani de viata, copilul nu are formata baza gandirii concrete pentru a intelege aceste notiuni asa cum sunt vazute din perspectiva adultului. In aceasta etapa raspunsul copilului este influentat decisiv de comportamentul parintilor si familiei extinse fata de aceste valori importante sociale, in sensul validarii sau invalidarii unui anumit tip de comportament”, explica, pentru Adevarul, psihologul Ionut Ghiugan.

Tinte-te de cuvant in fata lui. Dar cum e mai important sa previi decat sa tratezi, mai bine este ca de la varste fragede, copilul sa stie cat de important este adevarul.

„Copilul invata codul etic si moral in timp, asa cum invata toate comportamentele sociale si relationale si este obligatoriu sa fie ajutat de parinti sa-si fixeze adecvat aceste norme. Prin educatie directa, dar mai ales prin puterea exemplului, parintele invata copilul sa poata face diferenta intre minciunile <albe>, cele acceptate social (atitudine politicoasa fata de celalalt in care anumite aspecte sunt ascunse sau exprimate partial, etc.) si minciunile <negre> ce pot forma deprinderi comportamentale antisociale (a insela si a manipula in mod deliberat pentru a obtine o recompensa sau a evita o pedeapsa, a promite ceva fara a te tine de cuvant doar pentru a obtine un beneficiu, etc.)”, mai spune renumitul psiholog.

Asadar, nu toate minciunile sunt la fel, iar copilul trebuie sa inteleaga pana unde merge toleranta.

„O anumita categorie este cea a minciunilor protective. Copiii nu pot intelege situatii complexe de viata si/sau cu puternic impact emotional negativ (lipsa unui parinte, lipsurile materiale, conflictul intens dintre parinti, etc.) si atunci apeleaza la resursele interioare deja existente (imaginatia si fantasmele) pentru a genera mecanisme adaptative necesare supravietuirii emotionale si psihice”, mai spune specialistul.

Minciuna pentru motivarea esecului necesita o mare atentie. Nu orice minciuna inseamna, automat, un semnal de alarma. Un mic neadevar, strecurat, intr-o conduita, in general corecta, n-ar trebui sa-i alarmeze pe parinti.

„Ceea ce trebuie sa-l ingrijoreze pe un parinte este alegerea constanta a unui copil de a folosi minciuna ca o modalitate de a rezolva problemele existentei, da a utiliza minciuna pentru a-si motiva esecul sau neasumarea responsabilitatilor specifice varstei. Pentru a-l convinge sa nu minta, parintii trebuie sa ofere copilului solutii alternative prin propria lor experienta (sa evite ei insisi minciuna, sa n-o incurajeze) pentru ca cel mic este influentat de acest comportament, de atitudinea parintilor fata de minciuna”, mai spune cunoscutul psiholog.

O atitudine pozitiva a parintilor in fata minciunii copilului e de mai mare ajutor decat una negativa. Recompensarea sinceritatatii este una dintre cele mai bune metode de a-l tine departe de tentatia minciunii. Iar cand copilul este prins, totusi, cu minciuna, cea mai eficienta este o atitudine calma, cu analizarea cauzei pentru care copilul minte (pentru a evita o pedeapsa, pentru a atrage atentia etc). De retinut ca nu predicile si criticile sunt solutia, pentru ca ele vor genera si mai multe minciuni, ci discutiile deschise legate de aceste motive. Lecturarea unor povestioare despre minciuni si consecintele lor, intr-o atmosfera degajata, urmata de discutii cu copilul, pe marginea invatamintelor pe care ar trebui sa le traga din text, i-ar fi, de asemenea, de ajutor.

Articol publicat în: www.adevarul.ro

PROGRAMĂRI:
► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2019 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:
→ Când are nevoie copilul de psiholog (click aici)
→ Pachet evaluare abilităţi parentale şi stil parental (click aici)
→ Depresia la copii (click aici)
→ Agresivitatea la copii (click aici)
→ Ce nu poţi să-i spui copilului ȋn timpul divorţului (click aici)
→ Violenţa asupra copilului (click aici)
→ Cum trebuie să gestioneze parinţii crizele de nervi ale celor mici (click aici)
→ De ce trebuie lăsaţi copiii să greşească (click aici)
→ Cele mai importante lecţii de viaţă pe care copilul trebuie să le ȋnveţe ȋn cei şapte ani de acasă (click aici)
→ Expertiza psihologică a copilului şi familiei ȋn procesul de stabilire a condiţiilor exercitării autorităţii părinteşti (click aici)
→ Evaluarea psihologică a copilului după divorț/separarea părinților (click aici)
→ De ce copilul abuzat devine ȋn cele mai multe cazuri un adult abuziv (click aici)

  • January 3, 2019
  • 0
Imagine conceptuală despre hipnoterapie în intervenția psihologică pentru depresie, ilustrând un cadru terapeutic sigur, relaxarea profundă și utilizarea hipnozei clinice ca metodă complementară în procesul de recuperare emoțională.

Hipnoterapia persoanelor depresive

Category : Psihoterapie

  • DEPRESIA este considerata cea mai intalnita tulburare psihica in cultura occidentala, incidenta acesteia aflandu-se in crestere, conform datelor furnizate de Organizatia Mondiala a Sanatatii, care sustine ca reprezinta o cauza majora a suferintelor si dizabilitatilor umane. Costurile tulburarii depresive sunt foarte ridicate in plan social, depresia contribuind la destramarea multor familii, la scaderea pana la anulare a randamentului profesional, la suferinta psihica si fizica si la pierderea de vieti omenesti din cauza suicidului.
  • DEPRESIA prezinta o rata inalta a comorbiditatii, ea coexistand adesea impreuna cu alte tulburari medicale sau psihologice, cum ar fi: anxietatea, abuzul de substante, tulburari ale conduitei alimentare, tulburari ale personalitatii sau boli somatice. Din punct de vedere etiologic, DEPRESIA este o tulburare multidimensionala, avand cauze biologice (genetice, biochimice), psihologice (stil cognitiv, abilitatea de a face fata stresului, capacitati personale si eficienta comportamentului), dar si psihosociale (calitatea relatiilor interpersonale, inclusiv a celor familiale, repertoriul de abilitati sociale).

HIPNOZA este considerata o posibilitate eficienta de a-l invata pe client noi modalitati de a gandi, simti, actiona, de a se integra mai rapid si mai eficient in societate, de a gasi in interiorul sau noi resurse adaptative. HIPNOZA este utilizata intr-o mare varietate de probleme: controlul anxietatii, tulburarile psihosomatice, procedurile medicale dureroase sau stresante, modificarea atitudinilor si reactiilor clientilor, terapia psihosomatica, precum si tulburarile obsesiv-compulsive, depresii, tulburari fobice (Gibson si Heap, 1991).

Yapko (2006) considera ca, in ciuda prejudecatilor conform carora hipnoza duce la pierderea controlului clientului, acest proces presupune exact contrariul, si anume, ca hipnoza reprezinta o strategie menita sa intareasca Eul subiectului, sa-l ajute sa se descopere pe sine, sa evolueze in plan personal, creand contextul favorabil ca individul sa-si dezvolte  laturile optime  si adaptative ale personalitatii. Autorul afirma ca intre HIPNOZA si DEPRESIE exista o serie de elemente comune:

  • atat depresia cat si hipnoza presupun focalizarea atentiei subiectului asupra unui obiect relativ ingust;
  • ambele fenomene sunt conditionate de relatiile cu ceilalti si presupun interactiuni sociale;
  • ambele fenomene au la baza asteptarile subiectului: expectatii pozitive legate de faptul ca mesajul terapeutic corectiv se va fixa la nivelul inconstientului subiectului sau expectatii negative legate de faptul ca niciun efort depus nu va conduce la un rezultat eficient, element care caracterizeaza apatia depresivului;
  • in ambele cazuri este valabil principiul conform caruia oamenii se pot lasa absorbiti de experiente subiective care le pot modifica si regla calitatea vietii. Aceste perceptii si credinte pot fi influentate de sugestii, in directia urmarita de procesul teraputic.

AVANTAJELE folosirii hipnozei in depresie ar fi urmatoarele (Yapko, 2006):

  • hipnoza il ajuta pe client sa-si focalizeze atentia;
  • faciliteaza formarea unor noi deprinderi de viata;
  • il ajuta pe client sa-si identifice noi resurse pentru adaptare si sa-si optimizeze imaginea de sine;
  • faciliteaza transferul de informatii dintr-un context in altul;
  • contribuie la realizarea mai facila unor asociatii intre diverse continuturi intrapsihice;
  • faciliteaza invatarea la nivel experimental;
  • ii determina pe subiecti sa devina artizanii propriei lor lumi interioare.

OBIECTIVUL HIPNOTERAPIEI consta in restructurarea structurilor psihice dezaptative si cu caracter limitativ si construirea unor mecanisme psihologice eficiente si sanatoase. Stabilirea si adancirea relatiei terapeutice, organizarea si mobilizarea disponibilitatilor ascunse ale subiectului, schimbarea sistemului de referinta reprezinta obiective importante pe care hipnoza le faciliteaza (Yapko, 1993).

Abordarea HIPNOTERAPEUTICA a DEPRESIEI are la baza cateva premise importante:

  1. Recunoasterea rolului jucat de schemele cognitive negative si de atitudinile disfunctionale negative in depresie (Beck si colaboratorilor sai).
  2. Descoperirea contributiei mecanismelor hipnotice si autohipnotice la asimilarea si activarea acestor convingeri si, implicit, a ideii ca hipnoza ar putea fi utilizata pentru a contracara si a anula efectele acestei autohipnoze negative (Yapko, 1989; 1990; 1992; Alladin, 1994). Semnificativa este in acest sens deschiderea manifestata de reprezentantii terapiilor cognitiv-comportamentale (Dowd, 1997; Ellis, 2001) fata de includerea interventiilor hipnotice in arsenalul propriu de tehnici, ceea ce a echivalat cu asocierea hipnozei cu o abordare a depresiei, care isi castigase deja o larga recunoastere in randurile specialistilor angajati in tratamentul depresiei.
  3. Teza formulata de Alladin (1994), conform careia disocierea ar reprezenta unul dintre principalele mecanisme care contribuie la dezvoltarea depresiei.
  4. Yapko (2001b) constata ca hipnoza se poate dovedi a fi un instrument util pentru reducerea unor simptome comune ale depresiei majore, cum ar fi agitatia si ruminatia, contribuind prin aceasta la diminuarea neajutorarii si deznadejdii.
  5. Hipnoza si-a demonstrat eficienta si in facilitarea procesului de insusire a unor abilitati considerate relevante de catre, practic, toate formele de tratament pentru depresia majora, care au putut fi validate empiric. Una dintre aceste abilitati vizeaza identificarea si tolerarea ambiguitatii si implicit reducerea tendintei de a elabora interpretari si judecati subiective (pozitive sau negative), in absenta unor date obiective, doar de dragul de a reduce incertitudinea, predispozitie apreciata de Yapko (2001a) ca jucand un rol important in depresie.
  6. Gravitz (2001) demonstreaza utilitatea hipnozei in terapia reactiei la doliu si apreciaza, ca restructurarea hipnotica a amintirilor poate fi utilizata ca o tehnica eficienta in tratamentul reactiilor neobisnuit de intense la doliu.
  7. Elkins (2000) considera, de asemenea, ca psihoterapia orientata hipnotic poate reprezenta un adjuvant terapeutic puternic pentru tratamentul doliului si facilitarea prelucrarii pierderii cauzate de deces.
  8. Hipnoza in sine nu vindeca depresia, ci fenomenele care au loc in timpul hipnozei: aparitia unei noi modalitati de a intelege realitatea, a unor noi idei, a unor noi modalitati de raspuns, a unor asociatii cu caracter pozitiv.

HIPNOZA va fi utilizata in terapia pacientilor depresivi ca un instrument de interventie care va amplifica resursele existente si va reasocia experientele cognitive, emotionale si fiziologice disociate. De asemenea, HIPNOZA permite interventia psihologica multidimensionala focalizandu-se asupra cognitiei, afectelor si aspectelor psiho-fiziologice.

Psiholog specialist Ionuţ Ghiugan

PROGRAMĂRI:

► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2019 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:
→ Pachet evaluare psihologică autocunoaştere şi dezvoltare personală (click aici)
→ Prejudecăţi legate de hipnoză (click aici)
→ Cum alegi cel mai potrivit psiholog (click aici)
→ „Uneori, oamenii nu vor să audă adevărul deoarece nu vor să le fie distruse iluziile“ (click aici)
→ Cum ne putem vindeca mobilizând resurse interne ale organismului (click aici)
→ Cum să ne comportăm cu persoanele dificile (click aici)
→ Cele mai importante lecţii de viaţă pe care copilul trebuie să le ȋnveţe ȋn cei şapte ani de acasă (click aici)
→ Expertiza psihologică a copilului şi familiei ȋn procesul de stabilire a condiţiilor exercitării autorităţii părinteşti (click aici)
→ Depresia, simptome si tratament (click aici)
→ Anxietatea (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Dependentă (click aici)
→ Psihologia violului (click aici)
→ Cum se pot schimba oamenii agresivi sau cei pasivi (click aici)
→ Violența în familie (click aici)
→ Psihologia violului (click aici)
→ Expertiza psihologică ȋn cazurile de stres post-traumatic (click aici)

  • January 2, 2019
  • 0

„Marimea personalitatii tale este egala cu problema care te poate scoate din sarite“. Cum explica un psiholog maxima atribuita lui Sigmund Freud

Category : Psihologie generală

Nu situatiile ideale, ci cele care nasc dificultati indica cel mai bine segmente ale personalitatii care sunt problematice si nedezvoltate. O spune psihologul Ionut Ghiugan, care explica ce a vrut sa spuna parintele psihanalizei, Sigmund Freud, cand a afirmat ca “marimea personalitatii tale este egala cu problema care te poate scoate din sarite”. Iti sare prea repede tandara, sau, din contra, ai o buna toleranta la „ofensiva” exteriorului? In ambele cazuri, personalitatea ta este cea care a determinat atitudinea.

“Personalitatea reprezinta esenta individului si un tipar subiectiv constant de raspuns la solicitarile mediului exterior. In momentul in care personalitatea se incadreaza in limitele sanatoase, gestionarea problemelor existentei se face cu usurinta si adecvat. Numim o personalitate sanatoasa, o personalitate matura si armonios dezvoltata caracterizata printr-o buna capacitate de autonomie, independenta, constienta si responsabila, o corecta autoperceptie si autoapreciere, o stima de sine echilibrata, precum si autocontrol adecvat”, explica, pentru Adevarul, psihologul Ionut Ghiugan.

„Cand lipseste maturitatea functionala, vorbim de o personaliatate nevrotica sau dizarmonica”. Atunci cand suntem suficient de bine ancorati in realitate si suficient dezvoltati psihic, depasim relativ usor stresul cauzat de probleme inerente ale vietii de zi cu zi.

„In situatiile de viata si in relatiile cu ceilalti, personalitatea matura prezinta o toleranta suficienta la frustrare si stres si o buna capacitate de a gasi strategii de conduita pentru a depasi situatiile periculoase sau dificile. Atunci cand lipseste maturitatea functionala vorbim de o personaliatate nevrotica sau dizarmonica, imatura sau nedezvoltata si in situatiile cele mai grave o personalitate care pierde contactul cu realitatea si capacitatea de raspuns adecvat (personalitatea psihotica)”, mai spune specialistul.

Sentimente ale propriului trecut O vorba din popor spune ca adevaratul caracter al unei persoane se vede la nervi. Este, de fapt, o traducere simplista a realitatii sintetizate de maxima atribuita parintelui psihanalizei.

„Un bun criteriu de apreciere a unei persoane este acela legat de modalitatea de functionare in situatii problema sau contexte neobisnuite. Intr-un context intens si atipic vor iesi la suprafata cel mai usor mecanismele intime ale personalitatii si strategia proprie de raspuns”, spune Ionut Ghiugan.

Pe scurt, lucrurile care ne deranjeaza la ceilalti spun multe despre noi insine si au legatura cu trecutul nostru.

„De asemenea, situatiile constante care nasc dificultati de raspuns pot indica si ele corect acele segmente ale personalitatii care sunt problematice si nedezvoltate. Ceea ce ne deranjeaza in mod constant si intens in relatie cu ceilalti sau in relatie cu mediul extern reprezinta in mod cert un punct sensibil, experiente de formare nefinalizate adaptativ, ancore care readuc in prim plan emotii sau sentimente ale propriului trecut”, precizeaza cunoscutul psiholog.

Daca ne simtim constant enervati si neintelesi de cei din jur, la mijloc e vorba mai degraba de o problema legata de propria noastra personalitate, decat de problemele celorlalti.

„Cand suma lucrurilor care interfereaza negativ cu functionarea in plan personal sau social este ridicata, atunci putem trage concluzia ca exista caracteristici problematice ce definesc modul nostru de a fi”, incheie specialistul.

Articol publicat în: www.adevarul.ro

PROGRAMĂRI:
► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2019 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:
→ Pachet evaluare psihologică autocunoaştere şi dezvoltare personală (click aici)
→ Prejudecăţi legate de hipnoză (click aici)
→ „Uneori, oamenii nu vor să audă adevărul deoarece nu vor să le fie distruse iluziile“ (click aici)
→ Cum distruge lumea modernă una dintre cele mai frumoase legături sociale (click aici)
→ Cum ne putem vindeca mobilizând resurse interne ale organismului (click aici)
→ Cum să ne comportăm cu persoanele dificile (click aici)
→ Cele mai importante lecţii de viaţă pe care copilul trebuie să le ȋnveţe ȋn cei şapte ani de acasă (click aici)
→ Expertiza psihologică a copilului şi familiei ȋn procesul de stabilire a condiţiilor exercitării autorităţii părinteşti (click aici)
→ Depresia, simptome si tratament (click aici)
→ Anxietatea (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Paranoidă (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Borderline (click aici)
→ Personalitatea multiplă, un diagnostic controversat pentru o tulburare ale cărei cauze trebuie căutate ȋn traumele copilăriei (click aici)
→ Psihologia violului (click aici)

  • January 1, 2019
  • 0
Ilustrație simbolică reprezentând un cabinet de psihologie modern și primitor, pregătit pentru evaluare și consiliere psihologică, sugerând importanța alegerii unui psiholog competent și potrivit nevoilor fiecărei persoane.

Cum alegi cel mai potrivit psiholog. „Utilizarea unor metode neştiinţifice poate produce efecte negative grave“

Category : Psihoterapie

Psihoterapia este un proces complicat, motiv pentru care alegerea unui psiholog care să te poată ajuta într-adevăr să-ţi deschizi sufletul este un aspect foarte important.

„La un moment dat în viaţă noastră, fiecare dintre noi se poate simţi copleşit şi poate avea nevoie de ajutor în a face faţă problemelor existenţei şi stresului vieţii cotidiene. O relaţie de cuplu tensionată, destrămarea familiei, pierderea locului de muncă, decesul unei persoane apropiate, o boală fizică invalidantă, abuzul de alcool sunt doar câteva situaţii care produc modificări de natură psihologică ce afectează funcţionarea optimă şi performată a unei persoane. În astfel de cazuri ajutorul venit din partea unui profesionist instruit, licenţiat în psihologie este calea cea mai eficientă de a rezolva aceste probleme şi de a învaţă pe viitor cum să prevenim reapariţia dificultăţilor”, explică, pentru „Adevărul”, psihologul Ionuţ Ghiugan.

Rolul psihologului este să identifice împreună cu cel pe care îl tratează adevărata problemă a acestuia din urmă şi să aplice formele de tratament potrivite respectivei persoane.

„Psihoterapia este o formă de intervenţie curativă ce utilizează tehnici şi metode psihologice în vederea modificării comportamentelor, emoţiilor şi gândurilor dezadaptative ce produc suferinţă, dificultăţi de adaptare sau autonomie scăzută. Psihologul care se formează în psihoterapie este un profesionist cu pregătire de specialitate în domeniul comportamentului uman, al evaluării şi al diagnosticării sănătăţii mintale. Psihologul aplică proceduri validate ştiinţific pentru a ajuta oamenii să îşi schimbe gândurile, emoţiile şi comportamentele, pentru a dezvolta modele de comportament mai sănătoase şi mai eficiente”, mai spune psihologul.

Specialistul explică şi care sunt elementele cheie care trebuie luate în considerare când trebuie să alegem un psiholog.

„Primul pas este să verificaţi dacă psihologul deţine drept de liberă practică în specialitatea psihoterapie, dacă cabinetul său funcţionează conform normelor şi cerinţelor stabilite prin legea de organizare a profesiei. Autorizarea psihologului şi a cadrului în care îşi desfăşoară activitatea protejează publicul prin limitarea persoanelor care nu au competenţă şi calificare necesară pentru a furniza acest serviciu. Lipsa de pregătire în specialitate sau utilizarea unor metode neştiinţifice, poate produce efecte negative importante prin ineficienţă în situaţiile în care nevoia de ajutor este critică sau fixarea unor credinţe iraţionale şi comportamente dăunătoare”, mai spune cunoscutul psiholog.

Potrivit specialistului, un aspect important este cel legat de experienţa profesională a psihologului în practică de cabinet.

“Anii de experienţă nu sunt o garanţie a succesului însă atestă faptul că psihologul a acumulat suficiente cunoştinţe practice şi teoretice pentru a putea susţine un proces terapeutic chiar şi în cazurile complicate”, explică Ionuţ Ghiugan. „Dacă trăiţi un sentiment de speranţă şi uşurare înseamnă că aţi făcut alegerea potrivită”

Dacă reuşim să avem o relaţie de încredere cu cel de la care aşteptăm ajutor, şansele de reuşită cresc simţitor.

„Înainte de a începe psihoterapia este important să stabiliţi dacă se poate realiza o legătură terapeutică psiholog-client bazată pe emoţii pozitive şi încredere reciprocă. Din această perspectivă, o primă şedinţă de cunoaştere vă ajută să va formaţi o opinie atât despre metodă şi tehnicile de tratament cât şi despre modul de relaţionare şi compatibilitate. În urma primei şedinţe, dacă trăiţi un sentiment de speranţă şi uşurare înseamnă că aţi făcut alegerea potrivită”, mai spune Ionuţ Ghiugan.

Specialistul precizează că psihoterapia nu se rezumă la vorbe isteţe, discursuri motivaţionale sau ventilare emoţională. Ea presupune mai mult şi, în plus, are nevoie şi de implicarea celui care cere ajutor.

„Psihoterapia este o metodă de intervenţie care are în spate o doctrină ştiinţifică, metodă şi tehnică de specialitate. Pe măsură ce începeţi terapia, trebuie să stabiliţi obiective clare cu psihologul dumneavoastră şi să va implicaţi 100 %. Factorul cel mai important care va declanşa şi menţine schimbarea pe care o doriţi este propria motivaţie şi suportul solid venit din partea unui psiholog cu experienţă care crede în posibilitatea de a vă atinge obiectivele personale”, încheie psihologul Ionuţ Ghiugan.

Articol publicat în: www.adevarul.ro

PROGRAMĂRI:

► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2019 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:

→ Pachet evaluare psihologică autocunoaştere şi dezvoltare personală (click aici)
→ Prejudecăţi legate de hipnoză (click aici)
→ „Uneori, oamenii nu vor să audă adevărul deoarece nu vor să le fie distruse iluziile“ (click aici)
→ Cum distruge lumea modernă una dintre cele mai frumoase legături sociale (click aici)
→ De ce unii oameni nu pot trăi fără atenţia şi sprijinul unui partener (click aici)
→ Cum ne putem vindeca mobilizând resurse interne ale organismului (click aici)
→ Cum să ne comportăm cu persoanele dificile (click aici)
→ Cele mai importante lecţii de viaţă pe care copilul trebuie să le ȋnveţe ȋn cei şapte ani de acasă (click aici)
→ Expertiza psihologică a copilului şi familiei ȋn procesul de stabilire a condiţiilor exercitării autorităţii părinteşti (click aici)
→ Depresia, simptome si tratament (click aici)
→ Anxietatea (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Paranoidă (click aici)

  • December 31, 2018
  • 0
Ilustrație simbolică reprezentând rezoluțiile de Anul Nou: un jurnal cu obiective personale, un stilou și un spațiu de lucru organizat, sugerând transformarea intențiilor în obiceiuri durabile prin planificare și autoreglare.

Ne ajută sau nu rezoluţiile de Anul Nou? Specialiştii dezvăluie ce trebuie să facem pentru a nu fi dezamăgiţi şi a nu rămâne doar cu o listă de bune intenţii

Category : Psihologie generală

Ne-am obişnuit ca la finalul fiecărui an să tragem o serie de concluzii, dar şi să ne facem planuri pentru noul capitol din viaţa noastră. Cu siguranţă v-aţi întrebat dacă lista de rezoluţii ne este sau nu de ajutor.

Specialiştii consultaţi de „Adevărul“ susţin că poate fi benefică atâta timp cât ştim ce şi cum să facem pentru a nu rămâne doar o listă cu bune intenţii. Întocmirea unei liste de rezoluţii la finalul fiecărui an a devenit o practică tradiţională de Revelion peste tot în lume. Dar ne ajută cu adevărat? Probabil că v-aţi pus şi voi această întrebare, aşa că am încercat să aflăm răspunsul de la specialişti. Ei bine, aceştia sunt de părere că rezoluţiile pot fi benefice atâta timp cât ne stabilim şi un proces prin care să le ducem la bun sfârşit. Mai exact, sunt uşor de pus pe foaie, însă paşii până la a le bifa pot fi foarte anevoioşi, iar dacă nu suntem conştienţi de acest lucru şi nu ne mobilizăm, putem face loc foarte uşor dezamăgirilor.

Setarea obiectivelor reprezintă o parte integrantă a oricărei strategii de succes, indiferent de perioada din an ȋn care realizam acest demers, este de părere psihologul Ionuţ Ghiugan. Ele ne oferă direcţia pe care dorim să o urmăm şi ne ajută să ne planificăm viaţa pe termen scurt sau lung, însă e foarte probabil ca obiectivele noastre să rămână doar bune intenţii dacă nu stabilim şi procesul pe care trebuie să-i parcurgem pentru a le atige.

„Ȋn multe situaţii obiectivele persoanle sau profesionale râmăn la stadiu de dorinţe pentru că nu ne concentrăm suficient sau nu depunem efort susţinut ȋn procesul de realizare. Obiectivele sunt relativ uşor de formulat, dificil este ȋnsă drumul pe care trebuie să-l parcurgem. De exemplu, ne stabilim ca obiectiv pentru anul 2019 să pierdem din greutate cinci kilograme, iar procesul pe care ȋl considerm necesar de urmat este să ne angajăm ȋn practicarea ȋn fiecare zi a unei activităţi fizice, 30 de minute. Obstacolul cel mai probabil ȋn calea acestui obiectiv este legat de ȋntreruperea procesului de realizare – practicăm activitatea fizică o perioadă relativ scurtă, după care renunţăm. Din această perspectivă, cel mai important aspect este cel legat de dezvoltarea unor strategii pentru realizarea şi susţinerea proceselor ce sunt implicate ȋn realizarea obiectivelor din viaţa personală şi profesională: accesul la resurse personale, utilizarea unei gândiri flexibile, autoeducaţia, consilierea de specialitate“, explică psihologul Ionuţ Ghiugan.

Citeşte mai mult: www.adevarul.ro

PROGRAMĂRI:
► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2018 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:
→ Pachet evaluare psihologică autocunoaştere şi dezvoltare personală (click aici)
→ Prejudecăţi legate de hipnoză (click aici)
→ Cum alegi cel mai potrivit psiholog (click aici)
→ „Uneori, oamenii nu vor să audă adevărul deoarece nu vor să le fie distruse iluziile“ (click aici)
→ Cum ne putem vindeca mobilizând resurse interne ale organismului (click aici)
→ Cum să ne comportăm cu persoanele dificile (click aici)
→ Cele mai importante lecţii de viaţă pe care copilul trebuie să le ȋnveţe ȋn cei şapte ani de acasă (click aici)
→ Depresia, simptome si tratament (click aici)
→ Anxietatea (click aici)
→ Violența în familie (click aici)

  • December 23, 2018
  • 0
Ilustrație simbolică reprezentând mecanismele psihologice ale masochismului: o persoană prinsă într-un cerc al suferinței emoționale, ilustrând autodevalorizarea, relațiile disfuncționale și posibilitatea vindecării prin conștientizare și psihoterapie.

Cum apare masochismul, tulburarea care distruge vieti

Category : Psihologie clinică

Exista persoane care in mod deliberat, provoaca sau isi provoaca suferinta, care se plang continuu ca au parte doar de esecuri pe care insa se straduiesc sa le justifice permanent, pentru care suferinta poate deveni chiar o sursa de placere. Tulburarea de personalitate masochista ii face pe acesti oameni sa caute constant durerea si degradarea.

„In mod firesc oamenii au tendinta de a se pune intr-o lumina favorabila si de a avea o imagine de sine pozitiva atunci cand se raporteaza la diferite aspecte ale vietii. Exista, totusi persoane care in mod constant se autosaboteaza si se prezinta deliberat intr-o lumina negativa, a suferintei. Aceste persoane sunt numite masochiste sau personalitati autodistructive”, explica pentru „Adevarul“, psihologul Ionut Ghiugan.

Placere doar prin durere. Actiunile acestor oameni ii autolimiteaza si le autoingreuneaza viata, in conditiile in care adevaratul lor potential ar putea sa-i scoata din respectivele dificultati. Mobilul acestor demersuri vine din placerea de a provoca sau de a se plasa intr-o zona de suferinta.

“Putem identifica la nivel atitudinal si comportamental o serie de caracteristici definitorii pentru acest tip de personalitate. In mod consecvent aleg situatii sau relatii personale care duc la esec si dezamagire chiar si atunci cand exista alte optiuni mult mai benefice si valorizante. Evenimentele pozitive si realizarile sunt interpretate in sens negativ, reactionand prin sentimente de vinovatie si depresie. In contextul relatiilor interpersonale adopta deliberat sa se plaseze intr-o lumina negativa sau de inferioritate, atragand astfel respingerea si neacceptarea celorlalti. Evita si nu accepta relatiile benefice, oamenii care ii trateaza in mod constant pozitiv si ii pun in valoare. Nu sunt interesate de activitatiile importante pentru realizarea obiectivelor personale, desi capacitatea de performanta este demonstrata si poseda un nivel optim al abilitatilor sociale”, explica psihologul Ionut Ghiugan.

Masochismul apare in copilarie. Erijarea in victima a indivizilor cu o personalitate masochista este consecinta dezvoltarii lor ca personalitate. Atitudinile dominante ale unuia sau ambilor parintil, sentimentele puternice de vinovatie traite in copilarie le induc o pregnanta convingere ca nu merita sa li se intample lucruri bune si ajung sa traiasca placerea doar prin durere. Daca, spre exemplu, in copilarie, parintii i-au respins si nu le-au oferit iubire, ci respingere sau violenta, la maturitate aceste persoane vor cauta doar acele relatii in care vor fi atasate de partener dar in care vor fi respinse dupa tiparul creat la varste fragede.

“Comportamentul autodistructiv este invatat inca de la o varsta frageda. In relatie cu mediul de dezvoltare si evenimentele traite, persoana isi construieste o imagine de sine negativa, ulterior utilizand credinte irationale, pentru a mentine aceasta realitate interioara: sunt o persoana lipsita de valoare si nu merit iubirea celorlalti oameni. Prin victimizare si suferinta, persoana isi valideaza conceptia despre viata, oameni si relatiile cu acestia”, explica specialistul.

Indivizii cu o personalitate masochista ajung sa aibe relatii masochiste in care regula este sa ofere mult mai mult decat primesc. Fac pentru partenerii lor lucruri care presupun un sacrificiu de sine imens si ajutor atunci cand acesta li se ofera.

Cum se trateaza personalitatea masochista. Aceasta tulburare se amelioreaza prin tratamente care urmaresc reevaluarea parerii despre propria persoana.

“Tratamentul tulburarilor de personalitate este in general dificil. In astfel de cazuri este nevoie de o perioada lunga de timp, de motivatie si implicare din partea persoanei, iar schimbarile necesare sunt atat in plan cognitiv (restructurarea convingerilor personale negative) cat si comportamental (invatarea unui alt mod de comportament care sa valorizeze propria persoana). Asa cum este situatia si altor tulburari de personalitate, persoanele care sufera de aceasta tulburare, in general, nu solicita tratament pentru tulburare in sine. Mai degraba, solicita ajutor atunci cand problemele din viata lor devin coplesitoare, iar acestea nu mai sunt capabile sa le faca fata (depresie, anxietate accentuata, etc.)”, mai spune cunoscutul specialist.

Articol publicat în: www.adevarul.ro

PROGRAMĂRI:
► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2018 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:
→ Pachet evaluare psihologică autocunoaştere şi dezvoltare personală (click aici)
→ De ce femeile abuzate se ataşează de partenerii agresivi, le caută scuze şi refuză să-i părăsească. Sindromul Stockholm ȋn violenţa domestică  (click aici)
→ Stresul Posttraumatic. Cauze, tratament şi recuperare (click aici)
→ Personalitatea sadică (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Dependentă (click aici)
→ Cum se manifestă personalitatea sadică (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Antisocială (click aici)
→ Depresia, simptome şi tratament (click aici)
→ De ce copilul abuzat devine ȋn cele mai multe cazuri un adult abuziv (click aici)
→ Violența în familie. Efectele violenţei domestice asupra victimelor femei (click aici)
→ Psihologia violului (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Paranoidă (click aici)
→ Alienarea parentală (click aici)

  • December 23, 2018
  • 0
Ilustrație conceptuală reprezentând tulburarea de personalitate dependentă, cu o persoană care exprimă teamă de abandon și nevoie de sprijin, alături de elemente simbolice care ilustrează dependența emoțională, dificultățile în luarea deciziilor și căutarea constantă a aprobării celorlalți.

Tulburarea de Personalitate Dependenta

Category : Psihologie clinică

Exista persoane care au tendinta de a-si subestima propriile calitati si resurse si au dificultati majore in a-si sustine punct de vedere, propria opinie in fata celorlalti, desi exista un punct de vedere personal clar stabilit. Astfel de persoane au o autostima redusa, o imagine negativa a propriului Eu. Sunt persoane care manifesta  neincredere in fortele proprii, care simt  nevoia excesiva de ingrijire si ocrotire. Evita sa-si asume responsabilitati si sunt incapabile de a lua decizii in problemele curente ale vietii. Cauta in permanenta aprobarea si sprijinul celor din jur si au tendinta continua de a acorda altei persoane girul propriei responsabilitati. Astfel de trasaturi psihopatologice sunt caracteristice tulburarii de personalitate dependenta.

Tulburarea de personalitate dependenta, cunoscuta anterior ca tulburare de personalitate astenica este o tulburare care se caracterizeaza printr-o dependenta psihologica omniprezenta fata de alte persoane.

Tulburare de personalitate dependenta poate fi definita din urmatoarele perspective

► Autostima redusa prin subestimarea calitatilor si disponibilitatilor proprii. Neincrederea in proprile calitati se extinde si asupra proprilor opinii. In consecinta persoana nu le sustine, nu le argumenteaza si nici nu se comporta conform acestora.

► Nevoia de aprobare, acceptare si suport. Cu slaba incredere in sine si atostima redusa, personalitatea dependenta, traieste nevoia de a fi aprobata de ceilalti, mai ales in situatiile in care are intalneste o personalitate puternica, influenta. Mai mult, acesta cauta o continua aprobare si validare a persoanei investite, din punct de vedere afectiv, social sau profesional, iar cand aceasta aprobare lipseste persoana traieste o stare intensa de disconfort si se simte invalidata.

► Face sacrificii in vederea obtinerii suportului, aprobarii si ingrijirii. Persoana investita cu forta si putere nu numai ca este cautata, dar odata reperata este asaltata, pentru a obtine atentie, aprobarea si sprijin. Investeste timp, energie si resurse pentru a se pune deplin in slujba acestuia, ofera dovezi si fidelitatea absoluta.

► Evita asumarea responsabilitatilor si acorda persoanei investite girul proprilor  responsabilitati. Procedeaza astfel nu numai pentru a-si demonstra atasamentul fata de persoana investita, ci si pentru ca are nevoie ca ceilalti sa-si asume responsabilitatea pentru actiunile si deciziile sale. In cadrul profesional personalitatea dependenta, refuza promovarea, avansarea, sarcinile noi, incredintarea unei responsabilitati suplimentare. Motivul: aceste actiuni presupun initiativa, decizie, implicare, lucruri de care nu se simte in stare. Insa, la cererea, rugamintea sau ordinul celui care poarta responsabilitatea actiunii sau conducerea, aceste personalitati sunt buni executanti.

► Dificultati majore sau incapacitatea de a lua decizii in probleme curente. Aceasta caracteristica se manifesta atat in luarea deciziilor in problemele esentiale, dar si  in cazul celor curente, banale, de zi cu zi. Nu este vorba de teama de a gresi sau de prudenta excesiva, ca in situatia personalitatii obsesive, ci de o incapacitate deliberata, structurala.

► Reducerea sau anularea initiativelor. Intampina mari dificultai in initierea unor proiecte, in a avea initiative. Aceasta caracteristica nu este consecinta lipsei de energie sau slabei motivatii, ci pur si simplu izvoraste din neincrederea in fortele proprii si propria judecata.

► Nevoia de atasament si teama de abandon. Pe langa nevoia de ocrotire, persoana cu aceasta tulburare, dezvolta o puternica tendinta de atasament fata de persoana care-i accepta atasamentul. Atunci cand relatia de dependenta nu mai poate continua, din diverse motive, se reorienteaza rapid catre o persoana care poata sa-i satisfaca nevoia de ingrijire si ocrotire. Teama de abandon vine din convingerea ca nu poate sa aiba singur gija de el, sa  actioneze din propria intiativa. Aceasta frica intensa determina ca aceasta persoana sa fie foarte permisiva si toleranta fata de comportamentul inadecvat, agresiv, despotic al celui investit ca protector. Un partener agresiv, alcoolic sau infidel va fi tolerat de frica de a fi abandonat, iar persoana va fi prinsa in conflictul dintre concesia continua care trebuie sa o faca si resemnarea fatalista.

► Limitarea relatiilor sociale la cei fata de care sunt dependenti. Odata asigurata si protejata, persoana cu aceasta tulburare isi limiteaza restul relatiilor sociale si nu le mai considera necesare. Investitia afectiv-emotionala in relatia de dependenta este atat de mare incat nu mai exista disponibilitate pentru alte relatii.

► Tendinta de a interpreta orice contrariere sau dezaprobare ca expresie a neincrederii sau incapacitatii sale. In general, nu-si exprima opinia de teama de a pierde protectia protectorului.

Cauze si raspandire

Istoria aceste tulburari de personalitate este strans legata de abordarea psihodinamica. Psihanaliza stabilieste pentru prima data o legatura intre stadiul oral al dezvoltarii psihicului si personalitatea dependenta. Persoana cu aceasta tulburare a parcurs in mod distorsionat primii ani ai existentei, ramanand blocata in acest stadiu. Aceasta persoana cauta o mama in toate relatile obiectuale, are nevoie de sprijin si suport, ingrijire si afectiune. Astfel personalitatea cu aceasta tulburare este condamnata la inactivitate si pasivitate.

In prezent cei mai multi specialisti explica aceasta tulburare folosind un model biopsihosocial de cauzalitate. Astfel, cauzele sunt generate de factori  biologici si genetici (ereditatea), factori sociali (modul in care o persoana interactioneaza in procesul de dezvoltarea cu familia si ceilalti copii) si factori psihologici (personalitate si temperamentul individului modelate de mediul). Daca o persoana are aceasta tulburare de personalitate, cercetarile sugereaza ca exista un risc crescut pentru ca aceasta tulburare sa fie „transmisa” copiilor. De asemenea, prezenta unuei tulburari anxioase de separare la varsta copilariei sau o boala somatica indelungata pot fi factori favorizanti sau declansatori ai acestei tulburari. Personalitatea dependenta este mai des intalnita la femei, insa forma clinica a tulburarii are o repartizare egala pe sexe. Aceasta tulburare debuteaza la varsta adulta tanara, nefiind sinonima cu dependenta intalnita la multi copii, mai ales de varste mici.

Legaturi si asemanari

Tulburarea de personalitate dependenta si tulburarea de personalitate evitanta sunt in stransa legatura, deoarece ambele au aceeasi caracteristica de baza: prezenta emotiilor negative sub forma anxietatii. Diferenta este data de directia si forma de manifestare a anxietatii. Persoanele care sufera de tulburarea de personalitate evitanta dezvolta predominant anxietate sociala. Astfel, acestea sunt hipersensibile la respingerea si genereaza sentimente de jena si inferioritate, evitand relatiile. Persoanele cu tulburare de personalitate dependenta, dezvolta anxietate de separare care le face hipersensibile la separare sau pierderea relatiei investite emotional.

Tratament si interventie

Tratamentul tulburarilor de personalitate este in general dificil prin faptul ca este nevoie de o perioada  lunga de timp, de motivatie si implicare din partea clientului. Asa cum este situatia si altor tulburari de personalitate, persoanele care sufera de aceasta tulburarea, in general, nu solicita tratament pentru tulburare in sine. Mai degraba, solicita ajutor atunci cand problemele din viata lor devin coplesitoare, iar acestea nu mai sunt capabile sa le faca fata. Tulburarea de personalitate dependenta prezinta un risc crescut pentru depresie sau anxietate, abuz de alcool sau droguri, abuzul fizic, emotional sau sexual. In situatile in care trasaturile de personalitate dependente devin dezaptative si provoaca o deteriorare in planul vietii sociale sau profesionale tratamentul psihologic este necesar si poate amenliora semnificativ starea si echilibrul interior.

Psihoterapia este principala metoda de tratament. Scopul terapiei este de a ajuta persoana sa devina mai activa si independenta si sa invete sa construiasca  relatii sanatoase. Strategiile specifice pot include dezvoltarea increderii in sine si dezvoltarea de noi atitudini si perspective despre propria persoana si raportul cu alte persoane si experiente de viata. Medicamentele ar putea fi folosite pentru a trata persoanele cu tulburare de personalitate dependenta care sufera de depresie sau anxietate. Cu toate acestea, terapia cu medicamente trebuie sa fie monitorizata cu atentie, deoarece persoana ar putea deveni dependenta de acestea sau le pot administra abuziv.

Psiholog specialist Ionut Ghiugan

PROGRAMĂRI:
► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2018 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:
→ Pachet evaluare psihologică autocunoaştere şi dezvoltare personală (click aici)
→ Teste psihologice utilizate ȋn evaluarea adulţilor (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Evitantă (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Histrionică (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Borderline (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Paranoidă (click aici)
→ Personalitatea sadică (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Antisocială (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate schizotipală (click aici)
→ Alienarea parentală (click aici)

  • December 23, 2018
  • 0
Ilustrație conceptuală reprezentând tulburarea de personalitate histrionică, cu un personaj masculin și elemente simbolice care sugerează nevoia excesivă de atenție, expresivitatea emoțională exagerată, comportamentul teatral și căutarea constantă a aprobării celorlalți.

Tulburarea de Personalitate Histrionica

Category : Psihologie clinică

► Tulburarea de Personalitate Histrionica este caracterizata printr-un tipar comportamental stabil de cautare a atentiei si o afectivitate extrema. Persoana cu aceasta tulburare depune eforturi sustinute pentru a fi mereu in centrul atentiei indiferent de contextul social sau grupul de oameni cu care interactioneaza. Atunci cand acest lucru nu este posibil se simte inconfortabila, traieste emotii negative (suparare, furie sau tristete) si adopta comportamente menite sa atraga atentia: dramatizeaza, exagereaza propriile emotii, adopta o atitudine teatrala sau se angajeaza intr-un comportament seducator sexual sau provocator.

► Tulburarea de personalitate histrionica a fost cunoscuta anterior sub denumirea de personalitate isterica sau personalitate psiho-infantila.

► Personalitatea histrionica este relativ usor de recunoscut. Foloseste in mod constant aspectul fizic si vestimentatia pentru a atrage atentia celorlalti. Are un stil de exprimare plin de teatralitate si auto-dramatizare. Isi schimba perspectiva personala fiind sugestibila si usor de influentat de altii sau de circumstante. Apropie relatia intr-un timp foarte scurt si adopta un comportament seducator, provocator, aceasta atitudine fiind cel putin neadecvata in contextul respectiv de viata.

► Viata personala. Acest tip de personalitate stabileste si mentine cu dificultate relatii de prietenie datorita egocentrismului si lipsei de empatie pentru ceilalti, orgoliului personal si sentimentelor usor de ranit, precum si din nevoia continua de apreciere si atentie. Stilul interpersonal provocator sexual limiteaza relationarea mai ales cu persoanele de acelasi sex, deoarecea acest tip de comportament  este perceput de cealalta persoana ca un pericol si o amenintare pentru propria relatie de cuplu.

► Viata de cuplu. Datorita lipsei de implicare autentice persoanele cu tulburare de personalitate histrionica au  dificultati in atingerea intimitatii emotionale in relatiile romantice sau sexuale. In relatia de cuplu adopta de multe ori un rol ( de exemplu „victima” sau „printesa”) si afiseaza o anumita dependenta fata de partener, dar agenda profunda este aceea de a controla partenerul prin manipulare emotionala sau sexuala. Stabilitatea cuplului este in multe cazuri afectata, relatiile extraconjugale ducand la conflicte sau ruptura.

► Viata profesionala. Rutina, lipsa noutatii si a relationarii reprezinta pentru histrionici cadrul profesional cel mai inadecvat. Nevoia de atentie, intoleranta fata de frustrare, comportamentul seducator provoaca de multe ori inadaptare si conflicte la locul de munca. Din acesta perspectiva, personalitatile histrionice aleg profesii in care se pot exprima fara a avea un cadru strict, in care exista noutate si posibilitatea de a interactiona cu multi oameni.

Cauzele si raspandirea Tulburarii de Personalitate Histrionice

Ca si alte tulburari de personalitate, debutul acestei tulburari este situat la varsta adulta tanara, insa primele manifestari apar inca din adolescenta. Cei mai multi specialisti explica aceasta tulburare folosind un model bio-psiho-social de cauzalitate. Acest model sugereaza faptul ca un singur factor nu este responsabil pentru aparitia si dezvoltarea tulburarii de personalitate histrionice, ci interconectarea complexa a acestor trei factori.

→ Factorii biologici si genetici: daca o persoana are aceasta tulburare de personalitate  exista un risc pentru ca aceasta tulburare sa fie „transmisa” si la copii.

→ Factorii sociali: modul in care o persoana interactioneaza in dezvoltarea sa timpurie cu familia si prietenii, ori cu alti copii.

→ Factori psihologici: personalitatea si temperamenul individului modelate de mediul social si abilitatile invatate de adaptare si gestionarea stresului.

Raspandirea  tulburarii de personalitate histrionice este estimata a fi de aproximativ 2% – 3% din populatia generala si variaza intre 10% si 15% din populatia clinica cu tulburari de personalitate.

Legaturi si asemanari

Tulburarea de Personalitate Borderline prezinta elemente comune tulburarii histrionice (cautarea atentiei, comportamente manipulative, schimbarea rapida a emotiilor),  dar se distinge de aceasta prin autodistructivitate, intreruperi coleroase ale unor relatii stranse si sentimente cornice de insatisfactie profunda si de perturbare a identitatii.

Persoanele cu Tulburare de Personalitate Antisociala si tulburare de personalitate histrionica au in comun tendinta de a fi impulsivi, superficiali, imprudenti, seducatori si manipulativi, insa persoanele cu tulburare de personalitate histrionica tind a fi mai exagerate in emotiile lor si de regula nu se angajeaza in comportamente antisociale. Personalitatea histrionica este manipulativa pentru a obtine protectie, pe cand tulburarea de personalitate antisociala este manipulativa spre a obtine profit, putere ori alta gratificatie materiala.

Tulburarea de Personalitate Narcisistica. Desi tulburarea de personalitate narcisistica poate fi, de asemenea caracterizata prin nevoia de atentie din partea celorlalti, aceasta vrea de regula sa fie laudata pentru „superioritatea” ei si isi doreste un statut de “VIP”,  pe cand persoanele cu tulburare de personalitate histrionica doresc sa fie vazute ca fragile si dependente, pentru ca aceste comportamente le sunt utile pentru a atrage atentia.

Tulburarea de Personalitate Dependenta. In tulburarea de personalitate dependenta, persoana este excesiv de dependenta de altii pentru lauda si indrumare, nevoie de sprijin si teama de a fi abandonat sau parasit, dar lipsesc elementele emotionale exagerate, stridente ale tulburarii de personalitate histrionice.

Tratamentul Tulburarii de Personalitate Histrionica

Principalul mijloc de tratament pentru tulburare de personalitate histrionica este psihoterapia. Programul terapeutic este foarte similar cu cel al tulburarii de personalitate borderline si implica de obicei, o interventie pe termen lung cu un psihoterapeut care are experienta in tratarea acestui tip de tulburare de personalitate. Multe persoane cu tulburare de personalitate histrionica nu cauta tratament pentru tulburarea propriu-zisa, ci pentru efectele secundare pe care aceasta le produce in viata personala si profesionala. Persoanele cu aceasta tulburare de personalitate solicita ajutor terapeutic atunci cand trasaturile enuntate mai sus  perturba semnificativ echilibrul interior si capacitatea de adaptare, iar situatiile existente nu mai pot fi gestionate.

Interventia terapeutica poate fi dificila si datorita faptului ca aceasta tulburare de personalitate apare frecvent asociata si cu alte tulburari: Tulburarile de somatizare si de conversie, Tulburarile depresive  (tulburare depresiva majora, distimia),  dar mai ales cu Tulburarile legate de substante (alcool, droguri sau medicamente). De asemenea, aceasta tulburare prezinta un risc crescut pentru suicid, insa acest comportament audodistructiv nu reprezinta o pulsiune autentica, ci mai ales rezultatul nefericit a unei tentative de suicid demonstrativ reusite.

Principalele obiective urmarite in psihoterapia tulburarii de personalitate histrionice:

Tulburarea de personalitate histrionica nu afecteaza de obicei capacitatea persoanei de a functiona in mod adecvat profesional si social. Problemele cele mai importante apar in sfera personala, a vietii de relatie, acolo unde este necesara o implicare emotionala autentica si profunda. Personalitatea histrionica nu are constiinta clara a propriilor sale sentimente si din aceasta perspectiva un obiectiv important al terapiei este cel legat de clarificarea acestora si orientarea spre comportamente mature si adaptative. De asemenea, interventia terapeutica isi propune sa dezvolte noi mecanisme de reactie in situatii de frustrare, pierdere sau esec.

Psiholog specialist Ionut Ghiugan

PROGRAMĂRI:
► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2018 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:
→ Pachet evaluare psihologică autocunoaştere şi dezvoltare personală (click aici)
→ Teste psihologice utilizate ȋn evaluarea adulţilor (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Borderline (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Paranoidă (click aici)
→ Personalitatea sadică (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Antisocială (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate schizotipală (click aici)

  • December 21, 2018
  • 0
Imagine conceptuală despre violența domestică împotriva femeilor, ilustrând impactul psihologic al abuzului, consecințele emoționale și importanța accesului la protecție, sprijin și intervenție psihologică specializată.

Violența în familie. Efectele violenţei domestice asupra victimelor femei.

Category : Psihologie judiciară

► Violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.

► Conform statisticii comunicate de Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR) în primele 6 luni ale anului 2016, la nivel național, s-au înregistrat 8.926 de sesizări privind infracțiunea de lovire și alte violențe săvârșite în familie. Copiii de ambele sexe sunt afectați aproximativ egal de actele de lovire și alte violențe în familie. Dintre adulți, femeile sunt cele mai afectate (79% dintre victime sunt de sex feminin) iar majoritatea agresorilor sunt bărbați (92,3%). În aceeași perioadă au fost raportate 81 de cazuri de viol în familie. Victima îi este agresorului partener/ă în 21% dintre cazuri și fiu sau fiică în 44.4% dintre cazurile sesizate. Din datele poliției reiese că toți agresorii care au violat sunt bărbați.

► Violența în familie se manifestă sub următoarele forme:

  1. violența verbală – adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare;
  2. violența psihologică – impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar;
  3. violența fizică – vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar;
  4. violența sexuală – agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărțuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forțate, viol conjugal;
  5. violența economică – interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și nocive în detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni cu efect similar;
  6. violența socială – impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate și de prieteni, interzicerea frecventării instituției de învățământ, impunerea izolării prin detenție, inclusiv în locuința familială, privare intenționată de acces la informație, precum și alte acțiuni cu efect similar;
  7. violența spirituală – subestimarea sau diminuarea importanței satisfacerii necesităților moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderării la credințe și practici spirituale și religioase inacceptabile, precum și alte acțiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.

Efectele violenței domestice asupra victimelor femei

► Efectele violenţei domestice asupra sănăţii mintale:

→ Victimele pot suferi datorită abuzurilor o serie de probleme tranzitorii sau permanente în sfera emoţională. Reacția emoţională a victimei este o combinație complexă de trăiri: frică, durere, furie, vinovăție. Persoanele care au trecut prin astfel de experienţe  pot avea trăiri foarte volatile, dintr-o dată se simt furioase sau deprimate. Sau au experiențe de disociere, ca și cum nu ar fi prezente, iar lucrurile nu ar fi aievea. O anesteziere emoțională, dezvoltată tocmai ca o escapadă psihologică din calea abuzului. Anxietatea și depresia sunt comune în aceste cazuri, la fel ca stima de sine scăzută a acestor persoane și sentimentul că sunt defecte sau că este ceva profund în neregulă cu ele.

→ În funcţie de durata şi natura abuzului, prezenţa unor vulnerablităţi biologice sau psihologice, absenţa unor factori protectivi, pot surveni tulburări psihice precum: tulburări afective, tulburări anxioase, tulburarea de stres posttraumatic, tulburări alimentare, tulburarea consumului de substanţă (victimele se refugiază în consumul de alcool sau de substanţe tranchilizante), tulburări de comportament (tentative suicidare).

► Efectele violenţei domestice asupra relaţiei de familie:

→ Ȋn relaţie cu partenerul:  pasivitate (victima preferă să tacă, tinde să-i dea ȋntotdeauna dreptate); hiperviglenţă (este foarte atentă la schimbările de dispoziţie ale partenerului, caută să preȋntȋmpine izbucnirea unui nou episod violent); minte ca să se protejeze pe ea şi pe copii; ascunde lucruri faţă de partener; distanţare afectivă; ȋşi pierde interesul sexual pentru partener; își subestimează valoarea în relație, încurajându-l în mod inconștient pe partener să continuie abuzul; cedează tuturor dorințelor acestuia şi pur si simplu, se lasă abuzată.

→ Ȋn relaţia cu proprii copii: sentimente de inadecvare ca părinte;  nevoia de a  proteja copii faţă de partener; comportamente violente faţă de copii.

► Efectele violenţei domestice asupra relaţiilor de suport (membri ai familiei, prieteni):

→ Din punct de vedere social victima este izolată  de familia de origine, grupul de prieteni, colegii de serviciu sau de serviciile de asistenţă socială.  Izolarea socială a victimei reprezintă unul dintre cei mai severi factori de eşec în încercarea acesteia de ieşire din relaţia abuzivă.

 Efectele violenţei domestice asupra copiilor:

→ Copiii crescuţi în mediu familial cu grad ridicat de agresivitate şi violenţă dezvoltă mult mai frecvent anxietate, depresie, coşmaruri, acuze somatice, prezintă o stimă de sine scăzută, slabe rezultale la şcoală, precum şi alte probleme cum ar fi tulburările de comportament, agresivitatea permanentă, dependenţă de alcool şi droguri, comparativ cu copiii care nu au astfel de probleme familiale.

→ Lipsa stimei faţă de tată îi determină pe aceşti copii să îşi piardă modelul masculin, iar lipsa stimei faţă de mama abuzată le conturează lipsa respectului pentru femeie în general. De aici şi dificultăţile în relaţiile cu sexul opus.

→ Expunerea copiilor la un model disfuncţional de relaţie (agresor-victimă) explică ȋn multe situaţii transferul transgeneraţional al abuzului (copiii victime ale violenţei devin ȋntr-o proporţie semnificativă la rândul lor adulţi agresori).

Tipologia agresorului familial:

► Tipul 1. Persoane violente/antisociale. Acest grup cuprinde indivizii cei mai violenţi din punct de vedere fizic, manipulatori şi narcisişti, predispuşi la consumul de alcool şi drog.

► Tipul 2. Personalităţi de limită. Acest grup cuprinde indivizi cu ataşament deficitar, impulsivi, nesociabili, capricioşi, hipersensibili, oscilează rapid între indiferenţă şi furie.

► Tipul 3. Instabili emoţional. Acest grup cuprinde 25% dintre persoanele violente şi este alcătuit din indivizi al căror comportament este agresiv din punct de vedere emoţional.

Clasificare a agresorilor, în funcţie de riscurile la care este supusă victima:

► Agresorul cu risc scăzut. Este descris ca un individ pentru care agresiunea prezentă reprezintă primul incident violent (confirmat de victimă). Nu a abuzat emoţional în antecedent, nu a avut un comportament haotic sau disfuncţional, nu a comis ofense pe perioada de separaţie.

► Agresorul cu risc mediu. Este descris ca un individ la care se regăsesc mai mult de doi factori de risc: abuz asupra copiilor, separări multiple, relaţii întâmplătoare multiple, plângeri ale victimei, amenzi sau arestări pe motiv de violenţă în familie, alte infracţiuni în antecedent, fără prieteni.

► Agresorul cu risc înalt. Agresor care prezintă unul din următorii factori de risc: ofense comise în perioada separării, probleme medicale, arestări pe motive de violenţă domestică, tentative de suicid sau omor, abuz de substanţe în antecedent sau stări de intoxicaţie atunci când a fost comisă agresiunea, negarea oricărei agresiuni sau infracţiuni, refuzul de a-şi elibera partenerul.

PROGRAMĂRI:
► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2018 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:
→ Violenţa asupra copilului (click aici)
→ Psihologia violului. Actul sexual violent este un instrument de satisfacere a nevoii de a domina (click aici)
→ De ce femeile abuzate se ataşează de partenerii agresivi, le caută scuze şi refuză să-i părăsească. Sindromul Stockholm ȋn violenţa domestică  (click aici)
→ Stresul Posttraumatic. Cauze, tratament şi recuperare (click aici)
→ Alienarea parentală (click aici)
→ Personalitatea sadică (click aici)
→ Tulburarea de personalitate antisocială (click aici)
→ Tulburarea de personalitate paranoidă (click aici)
→ De ce posesivitatea şi controlul sunt forme de abuz ȋntr-o relaţie (click aici)
→ Semnele abuzului asupra copilului (click aici)
→ Pachet evaluare abilităţi parentale şi stil parental (click aici)
→ Expertiza psihologică ȋn cazurile de stres post-traumatic (click aici)
→ Expertiza psihologică a copilului şi familiei ȋn procesul de stabilire a condiţiilor exercitării autorităţii părinteşti (click aici)
→ Cauzele Depresie. O imagine de sine negativa ne condamna la depresie (click aici)
→ Anxietatea generalizată (click aici)
→ Schizofrenia, cauze şi tratament (click aici)

  • December 6, 2018
  • 0
Imagine conceptuală despre evaluarea abilităților parentale și a stilului parental, ilustrând simbolic relația părinte–copil printr-un ursuleț de pluș și elemente specifice evaluării psihologice, fără reprezentarea unui copil.

Pachet Evaluare abilităţi parentale şi stil parental

Category : Evaluare psihologică

OBIECTIVE EVALUARE:

► A identifica nivelul abilităţilor parentale necesare creşterii sănătoase şi educării unui copil: dimensiunea cunoaştere, suport afectiv şi managementul stresului, disciplinare, managementul timpului, managementul crizelor.
► A determina stilul parental dominant (autoritar, perfecţionist, democratic, permisiv, neimplicat)  pe baza analizei calitative a comportamentului părintelui ȋn relaţia cu propriul copil.
► A furniza o imagine cât mai precisă a persoanei evaluate cu privire la principalele mecanisme de coping cognitiv-emoţional şi coping comportamental utilizate ȋn situaţii negative/stresante, care acţionează inclusiv ȋn contextul ȋndeplinirii sarcinilor parentale.
►A identifica trăsăturile de personalitate care sunt asociate cu tulburările de personalitate care pot influenţa negativ ȋndeplinirea sarcinilor parentale.

BENEFICII:

► Ȋn procesul de evaluare sunt utilizate instrumente psihologice standardizate şi validate ştiinţific *, adaptate cultural şi normate pe populaţia din România, care oferă o cunoaştere validă a dimensiunilor evaluate.
► Plecând de la vulnerabilităţile identificate ȋn urma evaluării sunt transmise recomandări de specialitate  privind optimizarea, dezvoltarea abilităţilor parentale, a stilului parental şi se pun bazele unor programe particularizate de intervenţie. *

* Listă Teste psihologice utilizate ȋn evaluarea psihologică a adultului (click aici)
* Ȋn Pachetul de evaluare abilităţi parentale şi stil parental  nu sunt incluse servicii de consiliere psihologică sau psihoterapie. Aceste servicii pot fi accesate separat ulterior evaluării plecând de la un plan de intervenţie particularizat.

METODE UTILIZATE:

Raportul interpretativ * este realizat ȋn urma aplicării următoarelor instrumente de evaluare:

→ Chestionar de investigare a competenţei parentale (C.C.P)
→ Chestionar de evaluare a stilurilor parentale (C.S.P)
→ Chestionarul de Evaluare Dimensională a Patologiei Personalităţii / DAPP-BQ
→ Chestionarul de coping cognitiv-emoţional / CERQ
→ Scala de abordare strategică a coping-ului / SACS.

* Raportul interpretativ realizat ȋn urma aplicării instrumentelor de evaluare nu este un raport de evaluare clinică şi psihodiagnostic sau un raport de expertiză psihologică.
* Raportul interpretativ este utilizat numai ȋn scopul optimizării şi dezvoltării abilităţilor parentale şi a stilului parental.

DURATĂ:

→ Procesul de evaluare se derulează pe durata a 5 şedinţe / o şedinţă durează 50 de minute.
→ Şedinţele sunt organizate astfel: interviu clinic, administrare teste, concluzii şi recomandări de specialitate.

PROGRAMĂRI:

► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:

→ Pachet evaluare psihologică autocunoaştere şi dezvoltare personală (click aici)
→ Teste psihologice utilizate ȋn evaluarea copilului şi adolescentului (click aici)
→ Model raport interpretativ pachet de evaluare psihologică autocunoaştere şi dezvoltare personală (click aici)
→ Expertiza psihologică a copilului şi familiei ȋn procesul de stabilire a condiţiilor exercitării autorităţii părinteşti (click aici)
→ Evaluarea psihologică a copilului după divorț/separarea părinților (click aici)
→ Cât de importantă este evaluarea psihologică a copiilor după divorţ (click aici)
→ Ce nu poţi să-i spui copilului ȋn timpul divorţului (click aici)
→ Alienarea parentală (click aici)

« Previous Page — Next Page »

Categories

Articole recente

Contact Rapid

Telefon: 0722 50 96 92
E-mail: ionut.ghiugan@gmail.com

Ultimele articole

© 2018|Expertiză Psihologică Judiciară Ionuț Ghiugan

Expertiză Psihologică Judiciară • Psiholog expert • Psiholog clinician specialist • Psihoterapeut
Powered by  GDPR Cookie Compliance
Prezentarea generală a confidențialității

Acest site utilizează cookie-uri pentru a vă oferi cea mai bună experiență de utilizare posibilă. Informațiile cookie sunt stocate în browserul dvs. și efectuează funcții precum recunoașterea dvs. atunci când vă întoarceți pe site-ul nostru și ajutând echipa noastră să înțeleagă ce secțiuni ale site-ului le găsiți cele mai interesante și mai utile.

Puteți ajusta toate setările dvs. de cookie prin navigarea filelor din partea stângă.