Ce nu poti sa-i spui copilului in timpul divortului. Psiholog: „Are nevoie de adevar sa depaseasca pierderea familiei“
Category : Psihologie judiciară
Copiii sunt foarte atenti si sensibili la toate schimbarile care apar in familie, iar divortul, considerat a fi, pentru parteneri, a doua trauma ca intensitate dupa deces, este resimtit de cei mici nu doar ca pierderea unui parinte, ci si ca un conglomerat de sentimete de tristete, vina, ura si dezamagire.
Divortul parintilor ii face pe copii sa-si puna o serie de intrebari legate de motivele separarii acestora. Multe dintre ele au legatura cu propria persoana: “Oare cu ce am gresit”, “Eu sunt de vina ca mami si tati nu se mai iubesc”, “Eu sunt cauza pentru care tata (sau, dupa caz, mama) a plecat”, “Oare ma urasc”. Rostite sau nu in fata parintilor, aceste intrebari ii macina enorm pe copii, motiv pentru care problema despartirii trebuie tratata cu tact in fata lor, astfel incat, in primul rand, sa nu se simta vinovati. In al doilea rand, adevarul este foarte important in discutiile pe care parintii le au cu cei mici in contextul unui divort, insa maniera in care li se infatiseaza realitatea trebuie adaptata varstei si nivelului de intelegere al copiilor.
“Copilul are nevoie de adevar pentru a putea depasi pierderea familiei. Chiar si la varste mici, copiii observa situatia tensionata din interiorul familiei si intelege ceea ce se intampla intre parinti. Ascunderea realitatii creeaza furie si confuzie in mintea copilului si nu-l ajuta sa se adapteze la noul context al separarii dintre parinti”, explica, pentru Adevarul, psihologul Ionut Ghiugan.
Din pacate, pentru ca divortul vine la pachet cu impartirea bunurilor materiale dobandite de-a lungul casniciei si cu disputatea custodiei copiilor, de multe ori, pentru obtinerea unor castiguri pe cele doua planuri, copilul este intors impotriva celuilalt parinte, printr-o campanie sustinuta de denigrare, plina de minciuna si venin: “Tata (sau mama, dupa caz) e rau/”, “Nu te mai iubeste”, “Ne uraste“, “Are pe altcineva”, “Nu-i pasa de tine / de noi”.
O separare prost gestionata duce la sentimente de vinovatie, teama si inadecvare pentru copil. Toate aceste lucruri servite copilului in scopul manipularii lui in directia deteriorarii relatiei cu celalalt parinte sunt, de fapt, o forma de abuz din partea parintelui calomniator, iar toate aceste informatii aruncate copilului se vor intoarce impotriva minorului, reducandu-i sansele de a deveni un adult functional, de a stabili, pe viitor, relatii de iubire mature si echilibrate.
“Exista situatii in care un parinte este dominat de emotii negative si resentimente fata de fostul partener si, constient sau nu, comunica sistematic copilului o imagine distorsionata asupra motivelor si cauzelor care au produs divortul. Facand acest lucru parintele proiecteaza conflictul la nivelul interior al copilului sub forma sentimentelor de vinovatie, teama si inadecavare. Indoctrinarea copilului prin prezentarea celuilalt parinte ca pe un dusman (asa-zisa “spalare a creierul”), pentru a-i sugera ostilitatea sau inferioritatea acestuia este o forma de abuz care dauneaza grav copilului”, mai spune Ionut Ghiugan.
Incertitudine privind viitorul. Sunt si situatii in care ambii parinti spun, in fata copilului, lucruri urate unul la adresa celuilalt (“E un bou/ E o vaca”, “E un nenorocit/ E o nemernica”, ceea ce este si mai devastator pentru cel mic.
“Motivul pentru care divortul este foarte traumatizant pentru copil este determinat de schimbarea majora din viata lor si incertitudine privind viitorul. Copilul nu se va putea echilibra emotional in relatia cu parntii, atat timp cat acestia vor continua sa se acuze reciproc, sa-si arunce cuvinte, urate si sa mentina o stare conflictuala si incalcata de stres.”, mai spune cunoscutul psiholog.
De multe ori, cand in razboiul murdar dintre cei doi parinti, copilul se pozitioneaza de partea unuia dintre cei doi – mama sau tata – parintele care pierde afectiunea, in loc sa lupte pentru a o recastiga, da dovada de imaturitate si irespinsabilitate fata de copil spunandu-i vorbe grele: “L-ai ales pe el pentru ca are mai multi bani”, “Esti la fel ca taica-tu/maica-ta” , etc.
“In timpul divortului, una dintre greseliele majore ale parintilor in relatia cu copiii lor este ca reactioneaza preponderent din postura de partener respins, ranit sau inselat si mai putin din rolul de parinte, uitand sa fie atenti la drama copilului care sufera, la randul lui. Cuvintele urate adresate reciproc, denigrarea partenerului in fata copilului, politele platite celuilat si, in general, proasta relatie a parintilor in timpul divortului si dupa separare afecteaza copilul intr-o masura mai mare decat o face despartirea propriu-zisa”, mai spune specialistul.
Aricol publicat în: www.adevarul.ro
@|2016 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan
PROGRAMĂRI:
► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com
Informaţii utile:
→ Pachet evaluare abilităţi parentale şi stil parental (click aici)
→ Expertiza psihologică a copilului şi familiei ȋn procesul de stabilire a condiţiilor exercitării autorităţii părinteşti (click aici)
→ Alienarea parentală (click aici)
→ Complexul Medeea sau cum ajunge un părinte să-şi ȋnverşuneze copilul ȋmpotriva celuilalt părinte (click aici)
→ Când devine toxică prietenia cu propriul copil (click aici)
→ Semnele abuzului asupra copilului (click aici)
→ Violenţa asupra copilului (click aici)
→ Sindromul Alienarii Parentale (click aici)
→ Teste psihologice utilizate ȋn evaluarea copilului şi adolescentului (click aici)
→ Depresia la copii (click aici)
→ Agresivitatea la copii (click aici)
→ Cât de importantă este evaluarea psihologică a copiilor după divorţ (click aici)
→ Cele mai importante lecţii de viaţă pe care copilul trebuie să le ȋnveţe ȋn cei şapte ani de acasă (click aici)
