Sindromul Alienarii Parentale

  • 0
1188762_97880216

Sindromul Alienarii Parentale

Copilul dezvolta in mod natural emotii pozitive si afectiune fata de parintii sai. Sentimentul de ura sau respingere nu reprezinta consecinta unei predispozitii innascuta, ci rezultatul unor actiuni ale parintilor in contextul relatiei parinte-parinte si parinte-copil. Copilul va respinge si se va instarina fata de un parinte din motive reale (istoric de abuz, neglijenta, stiluri parentale disfunctionale, etc) sau din cauza unor idei irationale si sentimente negative fata de acesta.

Sindromul alienarii parentale se defineste ca „o tulburare care apare in contextul disputelor legate de stabilirea conditiilor exercitarii autoritatii parintesti. Manifestarea sa fundamentala este campania de denigrare fata de celalalt parinte, campanie care nu este justificata. Ea rezulta din combinarea programarii (spalarea creierului) indoctrinarilor parintelui si propriile contributii ale copilului de calomniere a parintelui tinta.” (Richard Gardner, 1998);

Alienarea parentala este o forma grava de abuz emotional, prin care copilul este privat de relatia pozitiva cu unul din parinti. “Concret, prin ganduri, actiuni si maniere verbale sau nonverbale copilului i se induc anumite idei, cu scopul de a-l face sa creada ca celalat parinte este dusman. Parintele obsedat cu alienarea va incerca sa duca o adevarata campanie de distrugere a relatiei copilului cu celalalt parinte.” (Darnalll, 1997b);

Richard Gardner (2002a) identifica pentru copiii alienati urmatoarele simptome:

  • copilul neaga orice experienta pozitiva din trecut si respinge orice contact cu parintele;
  • copilul ajunge sa simta ostilitate pentru unul dintre parinti din motive total superficiale;
  • copilul ajunge sa creada ca decizia de a respinge pe unul dintre parinti ii apartine;
  • copilul va acorda un suport constant parintelui alienat in cazul conflictelor dintre tata si mama;
  • copilul nu se va simti vinovat de modul in care se poarta cu parintele pe care il respinge;
  • prezenta de scenarii imprumutate sau chiar a utilizarii de cuvinte si expresii adoptate de la parintele sau;
  • furia si ura pe care o resimte pentru unul dintre parinti se transfera catre partea acestuia din familie.

Caracteristici care definesc comportamenul parintelui alienator
Parintele alienator se simte furios si tradat de celalalt parinte si traieste fata de acesta un sentiment profund de ura. Este obsedat de distrugerea relatiei copilului cu celalalt parinte si actioneaza constant pentru a bloca accesul celuilalt parinte la copil

Comportamentul parintelui alienator

  • blocheaza sau saboteaza legatura dintre copil si parintele tinta (cereri in instanta pentru limitarea accesului parintelui tinta; plangeri la politie impotriva celuilalt; nerespectarea hotararilor judecatoresti; distrugerea darurilor si scrisorilor trimise de parintele tinta; interzicerea in locuinta copilului a oricaror referinte la parintele tinta; sunatul copilului la telefon in exces atunci cand acesta viziteaza parintele tinta; tragerea de timp atunci cand copilul trebuie predat celuilalt parinte si respectiv fortarea minorului sa se intoarca inainte de finalizarea vizitei, etc.)
  • vorbeste de rau parintele tinta in prezenta copilului;
  • furnizeaza copilului informatii inadecvate pentru nivelul sau de intelegere referitoare la parintele tinta;
  • prezinta incorect sau neadecvat personalitatea si actiunile parintelui tinta sugerand ca acesta reprezinta un risc pentru securitatea copilului;
  • manipuleaza copilului pentru a-l respinge pe celalalt parinte (retragerea afectiunii alienatorului fata de copil sau inducerea sentimentului de vina in mintea copilului pentru faptul ca s-a simtit bine in compania parintelui tinta ori pentru ca si-a exprimat atasamentul pentru acesta, etc.);
  • submineaza relatia copilului cu parintele respins (parintele alienator cere copilului sa spioneze sau sa pastreze secrete fata de parintele tinta; il fortea pe copilul sa aleaga intre cei doi parinti; il interogheaza pe copil dupa ce se intoarce din vizita la parintele tinta, cerand informatii detaliate despre cum s-a petrecut vizita, etc.);
  • submineaza rolul parintelui respins (parintele alienator refuza sa furnizeze parintelui tinta informatii referitoare la copil (medicale, educationale etc.); nu informeaza parintele respins cu privire la evenimentele importante din viata copilului (premii sau medalii, serbari, sedinte cu parintii, etc.).

Tipuri de alienare parentala

  1. Usoara. Copilul tinde sa coopereze pe perioada legaturilor personale cu parintele tinta, dar sunt prezente critici si nemultumiti la adresa acestuia;
  2. Moderata. Copilul este nemultumit, lipsit de respect si critica orice actiune a parintelui tinta;
  3. Severa. Ostilitatea copilului poate atinge niveluri paranoice si duce la alienarea completa.

Consecintele alienarii parentale asupra copilului. Daca alienarea copilului este continua, dupa ani de zile de alienare copilul poate prezenta:

  • stima de sine scazuta din cauza credintei acestuia ca este iubit doar de un parinte;
  • depresie si comportamente autodistructive din cauza sentimentului de pierdere pe care copilul il experimenteaza constant;
  • izolare si retragerea sociala, scaderea performantei academice, comportament ostil sau exploziv;
  • interiorizarea unor trasaturi de caracter dezaptative in plan social si relational (minciuna, maipularea, nevoia excesiva de control, etc);
  • copilul va ajunge in timp sa vada realitatea in mod distorsionat, iar actiunile parintelui alienator il vor afecta pe parcursul intregii vieti, reprezentand un risc crescut pentru a dezvolta tulburari psihice si inadaptare in relatii si socio-profesional.

Masuri ce se impun atunci cand sunt semnalate simptomele alienarii parentale

  1. Solicitarea expertizei psihologice pentru a identifica prezenta sau absenta acestui fenomen precum si a gradului de severitate. Identificarea din timp a simptomelor alienarii parentale si aplicare de masuri imediate reprezinta modalitatea cea mai eficienta de a limita si depasi acesta forma grava de abuz emotional. Daca sindromul alienarii parentale nu este identificat in timp si nu sunt luate masurile legale si psiho-educationale, indepartarea fata de parintele alienat va fi definitiva si ireversibila iar interventiile ulterioare vor fi limitate in eficienta.
  2. Interventia specialistilor, inclusiv a instantelor de judecata pentru reabilitatrea parinelui alienator si a coplului alienat:
  • consiliere psihologica pentru copilul victima a alienarii parentale este absolut necesara pentru sprijinirea unei dezvoltari echilibrate psiho-emotionale si reconstructia unei imagini de sine functionale in raport cu ambii parinti;
  • consiliera psihologica a parintelui alienator pentru a constientiza efectele negative pentru copil a comportamentului alienator;
  • consiliere psihologica pentru parinti, pentru redimensionarea surselor conflictuale si constientizarea consecintelor grave si ireversibile pe care conflictul familial continuat l-ar putea produce asupra dezvoltarii psiho-emotionale a copilului.

Psiholog Ionut Ghiugan