Category Archives: Psihologie clinică

Personalitatea sadica

Tulburarile de personalitate se inscriu intr-o zona de granita, la limita dintre normal si patologic. In anumite contexte personale sau sociale intalnim persoane care manifesta anumite atitudini sau comportamente evident discordante si neechilibrate, care intra in contradictie cu normele existente. In categoria tulburarilor de personalitate, intra persoane care nu respecta criteriul de diagnosticare necesar unei boli psihice (deteriorare severa a gandirii, afectivitatii sau relatiilor sociale etc) avand judecata si capacitate intelectuala intacta. Aceste manifesta totusi un anumit comportament irational, pervertirea afectivitatii, preferintelor, obiceiurilor, rationamentului moral sau a impulsurilor.

Personalitatea sadica considera ca toti oamenii trebuie sa fie sub controlul sau, indiferent daca cealalta persoana este partenerul de cuplu, propriul copil, colegul de serviciu sau un prieten apropiat. Intr-o relatie de multe ori pune restrictii, adopta reguli absurde, menite sa ingradeasca libertatea si posibilitatea de exprimare a persoanei. De exemplu, un sot nu permite sotiei sa paraseasca domiciliul in afara serviciului decat in compania lui, un tata impune fiicei adolescente un program absurd sau limitativ pentru activitatile sociale sau de timp liber. La serviciu un sef se transforma intr-un tiran atunci cand aprecieaza ca subalternul nu-i respecta autoritate sau ca nu indeplineste sarciniile de munca asa cum considera el ca este bine. Persoanalitatea sadica se comporta ca si cum cuvantul lui este definitiv si legea suprema care trebuie respectata. Tot ceea ce el spera sa obtina este dominatia necontestata intr-o relatie. Orice incercare de eliberare sau exprimare a propriei individualitati este tratata intr-o maniera rece, dura, iar persoana este umilita si injosita in mod intentionat. Suferinta semenilor il face pe sadic sa se simta multiumit, extrem de important si valorizat.

Personalitatea sadica prezinta o serie de manifestari psihologice si psihopatologice care o definesc:

• Violenta fizica sau cruzime in relatiile interpersonale. Acest tip de comportament are la baza dorinta de a domina partenerii, fara a exista intentia de a obtine beneficii materiale. In situatia in care victima se opune sau incearca sa riposteze, comportamentul violent este exacerbat. Personalitatea sadica, isi orienteaza atentia spre persoanele pe care le considera slabe sau inferioare. In relatie cu cineva investit cu mai multa putere sau cu statut socio-profesional mai ridicat isi reprima comportamentul violent.
• Umilirea sau insultarea celorlalti in public. Conduita sadica nu presupune intotdeauna utilizarea violentei sau agresiunii fizice. Frecvent persoanele sadice adopta comportamente agresive in limite acceptate social. De exemplu, se bucura de situatiile in care persoanele sunt umilite sau injosite in public. Suferinta semenilor provoca placere si satisfactie, prin trairea sentimentului de putere si control asupra celorlalti.
• Lipsa sau dezvoltarea insuficienta a empatiei, milei, respectului si savoarea incarcalii normelor sau conduitelor morale. Din punct de vedere interpersonale, sadicii sunt personalitati dure, reci, ostile, care care considera celalalte persoane a fi inferiori lor.
• Cinism si gandire paranoica. Natura lor cognitiva este considerata rigida si predispus ala intoleranta. Incapacitatea de a avea incredere in ceilalti, lipsa de respect fata de conventiile sociale, aroganta si sentimentul exagerat al propriei valori, limiteaza relatiile sociale si poate conduce la relatii conflictuale sau probleme cu legea.
• Fascinatia fata de scene sau mijloace care produc violenta sau cruzimea. Aceasta personalitate este captivata de arme, razboi, instrumente de tortura sau biografia criminalilor in serie. Admira personaje istorice sau dictatori recunoscuti pentru atrocitatile comise. Se crede ca personalitatea sadica caute pozitii sociale care sa-i permita sa-si exercite nevoia lor de a controla pe ceilalti si de a imparti pedepse aspre sau umilitoare. Din acest motiv, exista o prevalenta mai mare a acestei personalitatii in randul persoanelor care lucreaza in domenii precum aplicarea legii, institutii de corectie, armata, guvern sau sistemul de justitie.

In vedrea provocarii suferintei pot recurge la mijloace indirecte: manipularea, minciuna sau inselaciunea. In multe situatii personalitatea sadica, pentru a obtine controlul si a domina relatia interpersonala isi mascheaza adevaratele intentii. Adevaratele scopuri pot fi ascunse in spatele unor comportamente aparent inofensive si benefice: constinciozitate, grija si atentie, preocupare si interes (ingradirea libertatii ca masura de securitate si protectie, limitarea resurselor finaciare ca masura de educatie ).

Legaturi si asemanari

• Tulburarea antisociala a personalitatii (psihopatul) este o varianta mai agresiva in care violenta fizica si agresivitatea sunt trasaturi dominante. Individul antisocial, in mod obisnuit, nu raneste alti oameni doar pentru distractie. Comportamentul antisocial are la baza, incapacitatea de a respecta normele, regulile si obligatiile sociale si o structura impulsiva, iritabila cu slaba toleranta la frustrare, cu un prag scazut la descarcarea prin violenta si agresivitate. In cazul acestei tulburari debutul este precoce, in copilarie si adolescenta, cand incep sa apara primele manifestari antisociale care vor defini evolutia viitorului adult.
• Sadismul sexual (tulburarea inscrisa in categoria parafiliilor). In acest caz actele sadice (agresivitatea, umilirea) au ca si scop obtinerea excitatie si satisfactiei sexuale. Diagnosticul pentru sadism sexual este pus daca persoana a actionat conform pulsiunilor sadice in relatiele sexuale, iar partenerul nu consimte aceaste fantezii sau comportamente sadice.

Cauze si raspandire
Nu exista o cauza clara a acestei tulburari. Sunt luate in calcul atat factorii genetici si biologici, cat si cei legati de mediul socio-afectiv de dezvoltare (abuz fizic sau psihic in copilarie, dezvoltarea intr-o familie in care erau prezente conduite caracterizate prin cruzime). Raspandirea acestei tulburari este net superiaoara in cazul barbatilor.

Tratament si interventie
Tratamentul tulburarilor de personalitate este in general dificil, prin faptul ca este nevoie de o perioada lunga de timp, de multa motivatie si implicare din partea clientului. Mai mult, in cazul tulburarii de personalitate sadice cei afectati incerca sa ascuda patologia lor. In general, ei se prezinta in cabinetul psihologic, nu pentru a solicita un tratament pentru trasaturile lor sadice, ci pentru complicatiile care apar asociata cu aceasta tulburare: depresie sau anxietate, interferente cu politia sau justitia, invalidare socio-profesionala sau familiala, dependenta de alcool sau droguri. Depresia sau anxietatea pot fi ameliorate rapid prin reducerea stresului din mediul imediat insa, schimbarea comportamentelor cum ar fi agresiune, nepasarea, lipsa de asertivitate, izolare sociala sau izbucniri de furie, necesita timp, iar amelorarea se realizeaza progresiv.

Psiholog specialist Ionuţ Ghiugan

PROGRAMĂRI:
► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2016 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:
→ Pachet evaluare psihologică autocunoaştere şi dezvoltare personală (click aici)
→ Cum se manifestă personalitatea sadică (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Paranoidă (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Antisocială (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Schizotipală (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Borderline (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Evitantă  (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Dependentă (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Histrionică (click aici)
→ Depresia, simptome şi tratament (click aici)
→ Cum se pot schimba oamenii agresivi sau cei pasivi (click aici)
→ Violența în familie (click aici)
→ Psihologia violului (click aici)
→ De ce posesivitatea şi controlul sunt forme de abuz ȋntr-o relaţie (click aici)
→ Cum apare masochismul, tulburarea care distruge vieţi (click aici)

Personalitatea multipla, un diagnostic controversat pentru o tulburare ale carei cauze trebuie cautate in traumele copilariei

Tulburarea de identitate disociativa sau personalitatea multipla, cum mai este cunoscuta, se manifesta prin dezvoltarea de catre acelasi individ a mai multor identitati. Personalitatea acestor pacienti este scindata in parti distincte care percep si interactioneaza diferit cu mediul inconjurator si care nu pot comunica unele cu altele.

Cauzele nu sunt clare, insa aproape toti pacientii cu aceasta problema au trait o forma de abuz in copilarie.

„Tulburarea de identitate disociativa a fost clasificata medical sub numele de personalitate multipla, insa utilizarea acestui termen ridica numeroase probleme privind validitatea de concept. Diagnosticul de personalitate multipla este controversat in rândul profesionistilor in sanatate mintala, unii specialisti considerând ca aceasta tulburare este doar o fateta a altei tulburari psihiatrice, cum ar fi, de exemplu, tulburarea de personalitate borderline”, explica, pentru Adevarul, psihologul Ionut Ghiugan.

Depersonalizare, tendinte de auto-persecutie si chiar suicid. De obicei, una sau doua din aceste personalitati preiau controlul asupra comportamentului persoanei afectate de tulburarea de identitate disociativa. Pacientii cu aceasta problema au simptome chinuitoare pentru ei insisi si bizare pentru cei din jur: atitudini sau convingeri care intra in contradictie unele cu altele, depersonalizare, pierderi de memorie, trecerea de la calm la furie, atacuri de panica si chiar halucinatii.

“Tulburarea disociativa de identitate este definita prin prezenta a doua sau mai multe stari de personalitate distincte, care percep si gandesc in mod diferit propria persoana sau mediul inconjurator, influentand in mod constant comportamentul persoanei. Aceasta divizare a personalitatii este insotita de o serie de simptome: amnezie (incapacitate de a-si aminti informatii personale), pierderea in timp, depersonalizare, tendinte spre auto-persecutie, auto-sabotaj si chiar suicid. In urma acestor simptome, persoana intampina dificultati majore de functionare intr-unul sau mai multe domenii majore ale existentei”, mai spune cunoscutul psiholog.

Tulburarea de identitate disociativa este mult mai frecventa in randul femeilor decât in cel al barbatilor.
Disocierea, un mecanism de aparare. Potrivit unor studii, peste 95% dintre persoanele care sufera de aceasta tulburare au suferit in anii copilariei o forma de abuz, insa, spun specialistii, nu doar abuzul poate fi incriminat unei personalitati multiple.

“Cauza acestei tulburari nu este clar cunoscuta. In marea majoritate, cercetarile indica faptul ca aceasta tulburare apare ca un raspuns initial de adaptare in confruntarea cu puternice evenimente emotionale din planul relatiei personale si sau legate de mediul existentential. Aceste evenimente traumatice (abuz fizic, abuz emotional sau abuz sexual) pun in pericol viata persoanei si au loc in prima parte a copilariei, inainte de vârsta de 9 ani. Persoana aflata in aceste situatii coplesitoare, utilizeaza disocierea ca mecanism de aparare, pentru a asigura supravietuirea din punct de vedere emotional si psihologic”, mai spune Ionut Ghiugan.

Tratament. Tratamentul acestei tulburari se face cu psihoterapie, hipnoza fiind una dintre cele mai eficiente metode la care se poate apela in acest sens. Exista, de asemenea, terapii complementare si se poate apela si la medicatie.

“O dificultate importanta o reprezinta diagnosticarea corecta si obtinerea tratamentului adecvat, deoarece simptomele disociative apar frecvent si in alte tulburari psihice. Tratamentul eficient il reprezinta psihoterapia pe termen lung si hipnoterapia, precum si tratamentul medicamentos pentru simptomele secundare legate de anxietate si depresie”, mai spune psihologul.

Aricol publicat în: www.adevarul.ro

PROGRAMĂRI:
► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2016 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:
→ Pachet evaluare psihologică autocunoaştere şi dezvoltare personală (click aici)
→ Teste psihologice utilizate ȋn evaluarea adulţilor (click aici)
→ Tulburarea de personalitate Evitantă (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Histrionică (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Dependentă (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Borderline (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Paranoidă (click aici)
→ Personalitatea sadică (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Antisocială (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate schizotipală (click aici)
→ Cum alegi cel mai potrivit psiholog (click aici)
→ Prejudecăţi legate de hipnoză (click aici)

Tulburarea de Personalitate Antisociala

In anumite contexte de viata oamenii recurg la comportamente antisociale, dintr-o varietate de motive, fara a putea vorbi insa, de o tulburare psihica.Unii fura pentru a-si hrani familia, altii se iau la bataie pe strada pentru ca se simt amenintati sau viata le este pusa in pericol si in general marea noastra majoritate, incercam sa mintim sau sa manipulam politistul de la circulatie pentru a scapa de o amenda atunci cand nu am respectat codul rutier.

Exista totusi oameni care adopta astfel de comportamente nu in situatii de exceptie, ci ca o norma de viata. Mint, inseala, se bat, violeaza, ii agreseaza pe ceilalti, totul pentru a-si satisface proprile dorinte sau nevoi. Astfel de personalitati nu adopta aceste conduite ca ultima solutie, ci ori de cate ori pot face acest lucru.
Tulburarea de Personalitate Antisociala este caracterizata printr-un tipar comportamental stabil de violare si desconsiderare a drepturilor celorlalti. Acesta tulburare de personalitate a fost denumita, de asemenea Psihopatie, Sociopatie sau Tulburare de Personalitate Dissociala.
Conform DSM-IV principalele caracteristici definitorii sunt:

• Incapacitate de a se conforma normelor sociale evidentiata prin numeroase comportamente antisociale (distrugerea de proprietati, furtul, agresiuni fizice, practicarea unor activitati ilegale).
• Incorectitudine constanta manifestata print-o tendinta spre minciuna, disimulare si manipularea celorlalti in vederea obtinerii unui profit sau a unei placeri personale.
• Impulsivitate, iritabilitate si agresivitate indicate prin dispute fizice sau atacurile corporale repetate. Personalitatea antisociala prezinta o toleranta scazuta la frustrare, iar descarcarea se realizeaza prin agresivitate si violenta.
• Incapacitate de a planifica in viitor proprile actiuni, ignorarea expectatiilor negative si a consecintelor comportamentelor antisociale. Aceasta trasatura conduce mai devreme sau mai tarziu la ruinarea economica, imposibilitatea de a desfasura activitati acceptate social si in final la privarea de libertate.
• Desconsiderare fata de siguranta lor sau a altora (conducerea unui autovehicul depasind repetat limita de viteza, conducerea sub influenta alcoolului sau a altor substante, accidente multiple, comportamente sexuale riscante sau uzul unei substante cu risc crescut privind propria sanatate, neglijarea copilului sau punerea acestuia in pericol).
• Lipsa de remuscare. Indivizii cu Tulburare de personalitate antisociala au foarte putina remuscare pentru consecintele actelor lor. Ei pot fi indiferenti ori ofera o justificare superficiala pentru faptul de a fi vatamat, maltratat ori furat de la cineva („nedreptatea vietii”, „perdantii merita sa piarda”, ori „el ar fi avut parte de asta oricum”). Acestia pot blama victimele pentru ca ar fi nebune, neajutorate, ori ca isi merita soarta si pot minimaliza consecintele vatamatoare ale actiunilor lor, ori manifesta pur si simplu o indiferenta totala.

Debut, Cauze si Raspandire
Aceasta tulburare de personalitate se manifesta inainte de varsta de 15 ani, insa datorita faptului ca formarea personalitatii este un proces complex si de lunga durata, diagnosticul de tulburare de personalitate antisociala se poate pune numai dupa varsta de 18 ani, cand se presupune ca personalitatea individului este cristalizata. Pentru a fi pune diagnosticul de Tulburare de Personalitate Antisociala, persoana trebuie sa aiba si un istoric de Tulburare de conduita, inainte de varsta de 15 ani (agresarea oamenilor sau animalelor, distrugerea proprietatii, impostura sau furtul, ori violarea grava a regulilor).

Cei mai multi specialisti explica aceasta tulburare folosind un model bio-psiho-social de cauzalitate. Acest model sugereaza faptul ca un singur factor nu este responsabil pentru aparitia si dezvoltarea Tulburarii de Personalitate Antisociale, ci interconectarea complexa a acestor trei factori.

• Factorii biologici si genetici. Anumite trasaturi pecum impulsivitate, furia, nevoia pentru stimulare si dificultatea de a relationa afectiv cu ceilalti se transmit genetic de la parinti la copii.
• Factorii sociali (modul in care o persoana interactioneaza in dezvoltarea sa timpurie cu familia si prietenii, ori cu alti copii ).
• Factori psihologici (personalitatea si temperamentul individului modelate de mediul social si abilitatile invatate de adaptare si gestionarea stresului) joaca un rol important. Parintelui cu atitudine antisociale ii va fi foarte dificil sa insufle copilului respect pentru norme, chiar daca nu ii transmite acest fapt genetic. De asemenea, atunci cand un copil este neglijat sau abuzat, acesta intelege ca lumea este ostila, afectivitatea nu este apreciata, pedeapsa nu este dreapta, violenta si minciuna sunt singurele mecanisme de supravietiure.

Legaturi si Asemanari
Tulburarea de Personalitate Narcisistica. Cele doua tulburari de personalitate au in comun tendinta spre superficialitate, lipsa de empatie si nesinceritatea in relatiile interpersonale, insa persoanele cu tulburare de personalitate narcisitica nu prezinta caracteristici dominante precum impulsivitatea, agresivitatea si nu au un istoric de Tulburare de conduita in copilarie ori comportament infractional in viata adulta.
Persoanele cu Tulburarea de Personalitate Histrionica prezinta tendinta spre impulsivitate si superficialitate, tendinta de a fi recalcitranti si manipulativ insa, acestea tind mai degraba spre a exagera emotiile decat a se angaja in comportamente antisociale. Indivizii cu Tulburare de Personalitate Histrionica sunt manipulativi si seducatori pentru a obtine atentia, pe cand cei cu tulburare antisociala sunt manipulativi spre a obtine profit, putere ori alta gratificatie materiala.
Tulburarea de Personalitate Borderline. Indivizii cu Tulburare de Personalitate Antisociala tind a fi mai putin instabili emotional si agresivi decat cei cu tulburare de personalitate borderline. La fel ca si in cazul tulburarii histrionice, personalitatea borderline prezinta un comportament manipulativ si seducator pentru a obtine atentia si nu un beneficiu de ordin material sau putere.
Tulburarea de Personalitate Paranoida. Desi comportamentul antisocial poate fi prezent in cazul tulburarii de personalitate paranoida, el nu este motivat de regula de dorinta de castig personal ori de a-i exploata pe altii, ca in situatia personalitatii antisociale, ci este o consecinta a dorintei de razbunare.
Tulburarile legate de substanta (Alcoomania si Toxicomania) sunt cele mai redutabile complicatii ale Tulburarii de Personalitate Antisociale, existand o conditionare reciproca intre acestea.
Anumite manifestari antisociale sunt prezente si in cadrul Schizofreniei, insa in cadrul acestei tulburari psihice exista elemente definitorii care diferentiaza tabloul clinic: existenta simptomelor psihotice, incapacitatea sau slaba disponbilitate de a testa realitatea, evolutie episodica.
Tulburarea dispozitionala expansiva (Mania) cu manifestari antisociale prezinta elemente distinctive: ideatie de supraestimare sau grandoare, slaba elocventa si capacitate de argumentare, evolutie episodica.
Suicidul poate fi prezent in cadrul Tulburarii de Personalitate Antisociale, insa nu este o consecinta a Depresiei, ci rezultantul unei tentative demonstrative sau veleitare. In desfasurarea acesteti tentative, personaltatea antisociala poate comite suicidul prin eroare sau din intamplare, fara insa ca acest comportament autodistructiv sa fie consecinta unei pulsiuni autentice suicidare.
Tratamentul Tulburarii de Personalitate Antisociala
Tulburarea de Personalitate Antisociala afecteaza capacitatea persoanei de a functiona in mod adecvat in plan personal, profesional si social, iar comportamentul antisocial este cel mai daunator si costisitor pentru societate. Persoanele cu aceasta tulburare, de multe ori sunt divortate, au probleme majore legate de consumul de alcool sau droguri, manifesta tulburari de anxietate sau depresie, somaj prelungit, lipsa unei locuinte si un comportament criminal. Cu toate acestea, unele persoane cu aceasta tulburare in anumite contexte sociale sau politice favorizante, asced la pozitii inalte ale puterii in societate si devin maestri ai manipularii, inselaciunii sau genocidului.

Tratamentul psihoterapeutic

• Eficienta tratamentului psihologic in modificarea caracteristicilor definitorii ale acestei tulburari nu a putut fi pe deplin demonstrat, ci mai degraba s-a constatat o ameliorare prin controlul comportamentelor daunatoare si construirea unor strategii personale mai adaptative functionarii sociale.
• Principalul obiectiv urmarit in psihoterapia tulburarii de personalitate antisociale este acela de a construi o alianta terapeutica solida si de a constientiza refuzul pacientului de a stabili relatii interumane oneste. De asemenea, o directie importanta de urmat in procesul terapeutic este cea legata de formarea si dezvoltarea abilitatiilor sociale, esentiale unei functionari sociale a persoanei. Persoanele cu Tulburare de Personalitate Antisociala nu dispun de respect, responsabilitate si onestitate, le lipseste cooperarea si generozitatea, castitatea si prudenta, controlul furiei. Prin natura caracteristicilor, tratamentul psihoterapeutic se desfasoara cel mai eficient in context de spitalizare sau institutionalizat, reducandu-se astfel semnificativ influenta factorilor exterior perturbatori.
• Personalitatea Antisociala nu solicita ajutor psihoterapeutic. Aceasta ajunge in cabinetul psihologic atunci cand solicita, de exemplu o evaluare psihologica pentru obtinerea unui aviz psihologic de angajare sau permis port arma. In astfel de situatii, aspectul si tinuta corecta, agreabila, volubilitatea in comunicare, comportamentul seducator si manipulativ camufleaza adevarata personalitate si comportamentele antisociale care se afla in spatele acestei structuri dezadaptative. De multe ori, timpul insuficient alocat pentru un astfel de demers, precum si neutilizarea unor teste proiective care sa evalueze structrura profunda a personalitatii, determina ca astfel de persoane sa treaca cu „brio” examenul psihologic si sa obtina avizul psihologic favorabil. Numai o sondare profunda a personalitatii, a experientelor de viata care au stat la baza dezvoltarii si formarii, a antecedentelor personale, a parcursului educational si profesional, poate evidentia minciuna si fatarnicia, lipsa valorilor morale si sociale, care definesc aceasta tulburare.
• O alta situatie in care personalitatea antisociala apeleaza la un psiholog, este atunci cand se realizeaza o expertiza psihologica (aceasta fiindu-i necesara pentru a putea obtine o decizie favorabila in instanta judecatoreasca) sau cand instanta judecatoreasca dispune urmarea unui program de consiliere sau psihoterapie. In toate aceste contexte sansele de schimbare sunt minime. Personalitatea antisociala nu considera comportamentul sau anormal si nu vede necesitatea schimbarii personalitatii sale. Tot ceea ce il preocupa in astfel de momente este cum sa manipuleze sau sa minta pentru a influenta opinia specialistului in favoarea proprilor obiective.

Tratamentul psihofarmacologic
Medicamentele psihotrope pot fi utilizate pentru a reduce manifestarile clinice ca anxietatea, agresivitatea sau depresia, insa avand in vedere potentialul toxicomanic al acestor persoane se recomanda utilizarea cu prudenta si sub control medical.

Psiholog specialist Ionuţ Ghiugan

PROGRAMĂRI:
► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2016 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:
→ Pachet evaluare psihologică autocunoaştere şi dezvoltare personală (click aici)
→ Personalitatea sadică (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Paranoidă (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Schizotipală (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Borderline (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Evitantă  (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Dependentă (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Histrionică (click aici)
→ Depresia, simptome şi tratament (click aici)
→ Cum se pot schimba oamenii agresivi sau cei pasivi (click aici)
→ Violența în familie (click aici)
→ Psihologia violului (click aici)
→ De ce posesivitatea şi controlul sunt forme de abuz ȋntr-o relaţie (click aici)
→ Expertiza psihologică ȋn cazurile de stres post-traumatic (click aici)
→ Schizofrenia (click aici)
→ Fobia socială (click aici)
→ Depresia la copii (click aici)
→ Agorafobia şi tulburarea de panică  (click aici)

Sindromul Münchausen sau bolnavii inchipuiti: de ce unii oameni vor cu orice pret sa obtina statutul de pacienti

Sindromul Münchausen este o tulburare psihiatrica severa, prin care pacientul produce sau inventeaza o patologie medicala imaginara, urmarind astfel sa beneficieze de tratamente si proceduri medicale. Spre deosebire de simulare cand individul urmareste sa obtina un castig sau sa scape de o pedeapsa, in cazul acestui sindrom, persoana este motivata de factori care au ca singur scop, acela de a deveni pacient. Cuvantul de ordine in acesta tulburare – legata, ca denumire, de baronul Karl Friedrich Hieronymus von Munchausen, cunoscut pentru povestile sale uluitore, majoritatea inventate – este mitomania.

“Aceasta tulburare psihica face parte din categoria tulburarilor factice si se refera la acele simptome somatice sau psihologice imaginare produse de individ cu scopul de a-si asuma rolul de bolnav. Diferenta dintre tulburarile factice si simulare consta in scopul urmarit de persoana. In cazul simularii, factorii motivationali sunt exteriori si vizeaza obtinerea unui beneficiu material sau evitarea unei pedepse sau sanctiuni. In tulburarile factice, persoana este motivata de factori interni psihopatologici si care au ca singur scop obtinerea statutului medical de persoana bolnava”, explica, pentru Adevarul, psihologul Ionut Ghiugan.

Practic sindromul Münchausen este caracterizat prin necesitatea de a simula o boala nelegata de vreun beneficiu scontat. Incercari disperate de a se interna intr-un spital Pacientul este dependent de spitalizare, iar scopul urmarit este doar acela de a obtine atentia si asistenta personalului medical pe care il induce in eroare prin inventarea unor antecedente si simptome care n-au nicio legatura cu realitatea.

“Sindromul Münchausen este un subtip al tulburarilor factice, in care predomina simptome mai ales fizice (durere severa, greturi, varsaturi, ameteala, lesin, abcese si iritatii, diaree cronica, etc.), iar nevoia fundamentala a persoanei este directionata incercarii de a se interna intr-un spital. Toate organele corpului constituie tinte posibile in generarea simptomatologiei, in functie de cunostintele medicale si imaginatia pacientului”, mai spune Ionut Ghiugan.

Persoanele care manifesta sindromul Münchausen prezinta frecvent complicatii date de interventiile chirurgicale repetate si de efectele secundare ale medicatiei prescrise. Cauzele sindromului Munchausen Cauza sindromului Münchausen nu este cunoscuta, insa in afectiunile fizice, factorii psihologici contribuie direct sau indirect la etiologia acestei tulburari. Diagnosticarea este dificila tocmai din cauza lipsei de corectitudine a pacientului.

“Exista confirmari privind rolul factorilor biologici si psihologici in dezvoltarea acestui sindrom. Ca si factori de risc in dezvoltarea si aparitia acestei tulburari sunt evidentiati urmatorii: un istoric de abuz sau neglijare a copilului, antecedente medicale reale in copilarie care au necesitat spitalizare frecventa, prezenta unei tulburari de personalitate”, mai spune renumitul psiholog. Chiar daca poate aparea la orice varste, uneori chiar si la copii, tulburarea este mult mai frecventa la adultii tineri, iar barbatii sunt mai predispusi decat femeile sa o dezvolte.

Sindromul ,,Munchausen prin transfer’’, abuz asupra copiilor. Cunoscut si sub numele de sindromul lui Polle (numele fiul baronului Münchhausen, mort in anii copilariei in imprejurari neelucidate), sindromul Münchausen prin transfer este o tulburare prin care mama sau adultul afectat obtine atentia medicala, prin intermediul propriului copil sau, mai rar, a unei rude sau a altor persoane aflate in grija sa.

Sindromul ,,Munchausen prin transfer’’ este descris in literatura de specialitate ca o forma de abuz fizic si emotional asupra copilului. Parintele abuzator administreaza voluntar medicamente sau substante copilului, fabrica sau falsifica simptomele unei afectiuni grave si pretinde ca propriul copil sufera de ea. In consecinta copilul va fi supus abuziv unor investigatii medicale complexe ce presupun disconfort, durere si risc privind integritatea fizica sau psihologica”, explica specialistul. Sindromul Münchausen prin transfer este mai frecvent la femei, spun specialistii.

Cum se trateaza aceasta tulburare. Diagnosticarea acestei tulburari este dificila tocmai din cauza lipsei de corectitudine a pacientului. De multe ori este nevoie sa se apeleze la urmarirea prin camere de filmat ascunse. Tratamentul psihologic si psihiatric sunt singurele solutii pentru rezolvarea acestei tulburari.

“Avand la baza o motivatie psihopatologica, tratamentul primar pentru aceasta tulburare este consilierea psihologica si psihoterapia. Interventia psihologica se va concentra pe modifcarea convingerilor irationale si comportamentelor dezaptative. Un rol important il are relatia terapeutica pozitiva (caracterizata prin empatie, acceptare neconditionata, congruenta). Optiunea de tratament medicamentos necesara tratamentului tulburarilor psihice asociate (depresia si anxietatea) prezinta un risc important, deoarece o persoana cu sindrom Munchausen poate abuza de medicamentele prescrise pentru a-si provoca simptome medicale in continuare”, mai spune Ionut Ghiugan.

Aricol publicat în: www.adevarul.ro

PROGRAMĂRI:
► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2016 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:
→ Violenţa asupra copilului (click aici)
→ Expertiza psihologică a copilului şi familiei ȋn procesul de stabilire a condiţiilor exercitării autorităţii părinteşti (click aici)
→ Violența în familie (click aici)
→ De ce copilul abuzat devine ȋn cele mai multe cazuri un adult abuziv (click aici)
→ Pachet evaluare abilităţi parentale şi stil parental (click aici)
→ Expertiza psihologică ȋn cazurile de stres post-traumatic (click aici)
→ Cum să ne comportăm cu persoanele dificile (click aici)
→ Cum se manifestă personalitatea sadică (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Antisocială (click aici)
→ Fobia socială (click aici)
→ Tulburarea delirantă (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Borderline (click aici)
→ Personalitatea multiplă, un diagnostic controversat pentru o tulburare ale cărei cauze trebuie căutate ȋn traumele copilăriei (click aici)
→ De ce trebuie lăsaţi copiii să greşească (click aici)

Ce este dismorfobia si de ce anumite persoane devin ingrijorate excesiv de fizicul lor

Pentru cei care sufera de dismorfobie, fericirea este legata de frumusete, iar cele mai mici imperfectiuni de ordin fizic determina evaluari si sentimente negative despre propria imagine. Aceste ganduri obsesive provoaca stres emotional si reduc major increderea in propria persoana.

Psihologii explica de unde vine aceasta tulburare. Dismorfobia sau tulburarea dismorfica a corpului este o tulburare psihologica in care pacientul este ingrijorat excesiv de un defect constientizat al aspectului sau. Dismorfobicul poate fi nemultumit de cateva aspecte, de unul singur ori de aspectul general, iar aceasta atitudine ii cauzeaza un stres psihologic greu de depasit.

“Cei mai multi oameni pot prezenta nemultumiri legate de aspectul lor fizic (un zambet inegal, un nas poate prea proeminent, buzele subtiri, gambele prea groase, etc.) insa aceste imperfectiuni nu provoaca dezechilibre afective si nu modifica negativ viata de zi cu zi a persoanei. Pentru o persoana cu astfel de tulburare fericirea este legata de frumusete, iar cele mai mici imperfectiuni de ordin fizic determina evaluari si sentimente negative despre imaginea propriului corp. Un aspect fizic minor sau chiar unul imaginar determina o preocupare obsesiva, iar persoana in cauza depune eforturi constante pentru a-l ascunde (apeleaza excesiv la proceduri cosmetice, se expune intr-un mod iresponsabil la numeroase interventii chirurgicale estetice, etc.)”, explica, pentru Adevarul, psihologul Ionut Ghiugan.

Cauzele care provoaca aceasta tulburare pot fi biologice (predispozitie genetica, factori neurobiologici) sau de mediu (evenimente traumatice sau conflicte emotionale semnificative in timpul copilariei, parinti care au fost excesiv de critici privind aspectul fizic, factorii culturali care pun accent exclusiv pe frumusetea exterioara si aspectele fizice ale persoanei, etc.).

“Aceasta tulburare este mentinuta de ganduri irationale care evalueaza negativ aspectele de ordin fizic. Aceste ganduri obsesive provoaca stres emotional sever si mentin o stima de sine scazuta. Astfel, performanta academica si profesionala este afectata, iar functionarea in plan relational este perturbata (persoana evita situatiile sociale, se izoleaza, etc.)”, mai spune psihologul. Interventia psihologica este absolut necesara pentru depasirea acestei tulburari.

Citeste mai mult: www.adevarul.ro

PROGRAMĂRI:
► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2015 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:
→ Claustrofobia (click aici)
→ Agorafobia şi tulburarea de panică  (click aici)
→ Fobia socială (click aici)
→ Teama de Avion – Aerofobia (click aici)
→ Agrafobia – Frica anormală de contacte sexuale (click aici)
→ Tulburarea de personalitate Evitantă (click aici)
→ Depresia, simptome şi tratament (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Histrionică (click aici)
→ Cum ne putem vindeca mobilizând resurse interne ale organismului. Efectul placebo (click aici)
→ Stresul Posttraumatic. Cauze, tratament şi recuperare (click aici)
→ Pachet evaluare psihologică autocunoaştere şi dezvoltare personală (click aici)
→ Teste psihologice utilizate ȋn evaluarea adulţilor (click aici)
→ Cum alegi cel mai potrivit psiholog (click aici)
→ Prejudecăţi legate de hipnoză (click aici)

Agrafobia, frica anormala de contacte sexuale. Specialistii spun ca boala afecteaza un numar mare de oameni

Agrafobia este o teama anormala legata de abuzuri, abuz sexual si viol, sau relatii abuzive. Tulburarea poate fi legata de o experienta proprie din trecut, insa poate fi declansata si in contextul in care persoana in cauza a avut doar calitate de martor sau spectator, dupa ce a vizionat un film, spre exemplu. Frica anormala fata de abuzul sexual poate avea la baza o trauma emotionala asociata unei experiente personale, insa poate fi la fel de bine cauzata si de dezinformare, indoctrinare, impunerea unor conduite pline de zel sau poate aparea, pur si simplu, dupa vizionarea unor scene la televizor sau la cinema.

”Principalul simptom al acestei tulburari este nevoia excesiva, irationala, de a evita contextele (situatii, activitati sau persoane) care sunt asociate cu declansarea acestei frici. In situatia in care persoana este expusa stimulului fobic, apar simptome specifice, ce pot include anxietate extrema, panica, agitatie, dificultati de respiratie sau respiratie rapida, batai neregulate ale inimii, transpiratie excesiva, greata, incapacitatea de a articula cuvinte sau fraze, etc.”, explica, pentru „Adevarul“, psihologul Ionut Ghiugan.

In general, fobiile apar dintr-o combinatie de evenimente externe (evenimente traumatice traite in trecut de persoana afectata) si predispozitii interne, ce tin de ereditate sau genetica, de exemplu. Multe frici specifice se formeaza in relatie cu un eveniment intens emotional, fata de care persoana dezvolta mecanisme de aparare pentru a depasi contextul cu potential traumatic (convingeri personale negative, reactii emotionale si comportamentale).

“Aceste reactii fobice sunt invatate si fixate la nivel de raspuns comportamental. In timp insa, persoana suprageneralizeaza aceasta frica intr-o maniera neadaptativa, aplicand-o ca reactie unica la contexte de viata care nu mai reprezinta un pericol real.”

Manipularea exercitata de parinte si legatura cu instalarea fobiei. Legat de aceasta fobie, o situatie specifica este intalnita in cazul copiilor si adolescentilor.

“In cadrul disputelor intense dintre parinti privind custodia copilului sau pentru a declansa o investigatie a politiei, un parinte in dorinta de razbunare, manipuleaza propriul copil cu scopul de a aduce o acuzatie falsa impotriva celuilalt parinte. Aceasta forma de abuz emotional sta la baza conditionarii fobice si are un impact profund negativ asupra dezvoltari copilului si formarii sale ca un adult adaptat si functional”, mai explica renumitul psiholog.

In functie de intensitatea fricii si nivelul de invalidare a persoanei este necesara interventia psihoterapeutica. Fara ajutorul unui psiholog specialist, aceasta fobie se poate agrava in timp, provocand dificultati in plan personal si relational, sunt de parere specialistii.

Citeste mai mult: www.adevarul.ro
Articol de Cristina Stancu

Instabilitatea emotionala

Instabilitatea emotionala este termenul utilizat in situatiile in care o persoana experimenteaza schimbari rapide de dispozitie, de multe ori exagerate si discordante, nejustificate de contextul si situatia de viata prezenta (rade necontrolat sau plange fara un motiv, iritabilitate sau reactii colerice in lipsa unui stimul extern, etc.)

Instabilitea emotionala reprezinta un criteriu important atunci cand evaluam starea de sanatate si echilibrul psihic al unei persoane. In normalitate, o persoana are capacitatea functionala de a ramane calma si a mentine autocontrol emotional chiar si in situatii in care se confrunta cu presiune sau stres. Persoana instabila emotonal este mult mai volatila afectiv si prezinta un risc crescut de a reactiona agresiv sau anti-social atunci cand se confunta cu o situatie tensionata.

Instabilitatea emotionala, atunci cand se suprapune cu impulsivitatea si imaturitatea emotionala reprezinta o problema grava de sanatate mintala si un factor de risc major pentru conduite auto-distructive sau comportamente anti-sociale.

Cauze

1. Dezechilibre chimice. Instabilitatea emotionala poat fi cauzata de dezechilibre chimice la nivelul creierului, cum ar fi scaderea serotoninei (in depresie) sau fluctuatii ale dopaminei si serotoninei (in cazul tulburarii bipolare). Tulburarile afective (depresia si tulburarea bipolara), modifica starea emotionala a persoanei, fiind prezente reactii exagerate emotionale sau hiperactivitate emotionala.
2. Anxietatea sau stresul.Tulburarea de panica si tulburarea obsesiv-compulsiva, se manifesta in multe cazuri prin hiperactivitate si instabilitate emotionala.
3. Factorii de mediu.Un rol important il au factorii psiho-sociali de mediu care dezvolta si formeaza peronalitatea individului. Abuzul din copilarie, traumele psihologice (pierderea unei persoane semnificative, abandonul, prezenta un parinte alcoolic sau cu o boala psihica severa, etc.) sunt cauze importante care provoaca instabilitatea emotionala in viata adultului. In acest context se formeaza personalitati patologice, care au ca si caracteristica principala instabilitatea emotionala (tulburarea de personalitate borderline, tulburarea de personalitate narcisica, tulbrarea de personalitate histrionica).
4. Situatii in care viata persoanei este pusa in pericol (accidente de masina, dezastre naturale, inundatii, cutremure, abuzul fizic sau sexual, situatii in care persoana este victima unui viol sau unui atac armat, cand este martora sau asista la moartea altei persoane). Aceste situatii puternic traumatice, determina aparitia tulburarii de stres post-traumatic, instablitatea emotionala fiind un simptom specific acestei tulburari.
5. Alcoolul si consumul de droguri. Abuzul de alcool si de droguri de multe ori apare ca un rezultat direct al instabilitatii emotionale.
6. Leziuni traumatice ale creierului. Leziunile traumatice de lobul frontal, sunt caracterizate prin instabilitate emotionala, deficit de atentie, impulsivitate, intelegere slaba, lipsa de inhibitie, tulburari de judecata, si simptome depresive. Aceste tulburari-frontale subcorticale pot rezulta nu numai dintr-un traumatism, dar si ca o consecinta a unor infectii, cancer, accident vascular cerebral, medicatie anterioara sau boli neurodegenerative.

Tratamentul

Psihoterapia reprezinta tratamentul esential, care-i permite persoanei sa constientizeze sursa acestor dezechilibre emotionale si sa invete sa-si exprime sentimentele si propriile emotii intr-o maniera adaptativa. Atunci cand instabilitatea emotionala este rezultatul unei tulburari psihice severe, medicamentatia prescrisa de medicul specialist (antidepresiva sau antipsihotica) este necesara pentru a mentine functionarea persoanei si a stopa comportamentele autodistructive.

Psiholog specialist Ionuţ Ghiugan

PROGRAMĂRI:
► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2015 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:
→ Agorafobia şi tulburarea de panică  (click aici)
→ Fobia socială (click aici)
→ Tulburarea de personalitate Evitantă (click aici)
→ Depresia, simptome şi tratament (click aici)
→ Cum ne putem vindeca mobilizând resurse interne ale organismului. Efectul placebo (click aici)
→ Stresul Posttraumatic. Cauze, tratament şi recuperare (click aici)
→ Pachet evaluare psihologică autocunoaştere şi dezvoltare personală (click aici)
→ Cum să ne comportăm cu persoanele dificile (click aici)
→ Cum se manifestă personalitatea sadică (click aici)
→ Tulburarea delirantă (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Borderline (click aici)
→ Personalitatea multiplă, un diagnostic controversat pentru o tulburare ale cărei cauze trebuie căutate ȋn traumele copilăriei (click aici)
→ De ce trebuie lăsaţi copiii să greşească (click aici)