Consecintele abuzului din copilarie asupra dezvoltarii emotionale si sociale a adultului

  • 0
536986_606379639388772_1286273015_n

Consecintele abuzului din copilarie asupra dezvoltarii emotionale si sociale a adultului

Atunci cand adultul a fost expus in copilarie unei forme de abuz (fizic, emotional sau sexual), capacitatea de adaptare si raspuns a persoanei se modifica si se pot produce restructurari in plan cognitiv, emotional sau comportamental. In astfel de situatii, putem vorbi de trauma psihologica, care produce consecinte negative grave, afectand capacitatea persoanei de raspuns sau modul de reactie in raport cu anumite situatii relationale sau contexte emotionale.
Consecintele in plan cognitiv – distorsiuni si deformari cognitive

  • atribuirea evenimentelor negative exclusiv factorilor interni stabili (propriul caracter, personalitatea etc.);
  • hipervigilenta la pericole din mediul inconjurator, indiferent daca aceasta perceptie este obiectiva sau nu;
  • preocuparea pentru control si credinta ca pana si cea mai mica pierdere poate duce la pericol sau catastrofa;
  • interpretarea gresita a stimulilor obiectivi neutri sau pozitivi interpersonali ca dovada a amenintarii sau pericolului;
  • dificultati de relationare si perturbarea intimitatii

Consecintele in planul relatiilor interpersonale

  •  victimizarea; neincrederea in ceilalti, frica fata de cei mai puternici, ingrijorare in privinta abandonului, constientizarea nedreptatii si a tratamentului injust, respect de sine diminuat;
  • raspunsuri neadaptative (initial aceste reactii au fost utile pentru a face fata abuzului): evitarea celorlalti, pasivitate, sexualizare, caracter recalcitrant sau depresie;
  • pierderea increderii; probabil unul dintre cele mai dureroase si tulburatoare aspecte ale abuzului copilului este impactul asupra capacitatii persoanei adulte de a avea incredere; in cazul persoanelor abuzate sever in copilarie, se instaleaza puternice mecanisme defensive si un sentiment de insecuritate in relatia cu celalalt;
  • teama de intimitate; majoritatea abuzurilor asupra copiilor apar in contextul relatiilor si intimitatilor apropiate; din aceasta perspectiva este firesc ca adultii care au suferit un abuz in copilarie sa se teama, sa se fereasca sau sa manifeste ambivalente fata de apropierea interpersonala; persoanele abuzate sexual, de exemplu, au adesea dificultati la stabilirea si mentinerea relatiilor intime;
  • sexualitatea modificata; experienta clinica sugereaza ca adolescentii si adultii care au fost abuzati in copilarie vor avea foarte probabil probleme in viata sexuala:
  1. disfunctii sexuale, raportate la teama de vulnerabilitate si revictimizare;
  2. neincredere generala in partenerii sexuali, manifestata atat de barbati cat si de femei;
  3. tendinta, in pofida fricii si suspiciunii, de a depinde de sau de a idealiza pe cei cu care persoana abuzata are relatii sentimentale;
  4. preocupare spre ganduri sexuale si tendinta de a sexualiza relatii care in mod normal nu s-ar dori sexuale’
  5. experienta de relatii multiple, superficiale si scurte care se incheie odata cu aparitia intimitatii reale.

Comportamentul agresiv

  • in acest context, comportamentul agresiv al adultului reprezinta o exteriorizare a traumei copilului cauzata de abuz si depresie, precum si probabil a efectelor copierii comportamentului parintelui abuziv;
  • comportamentul agresiv este rezultatul identificarii cu un model parental agresiv; violenta a fost perceputa de copil ca un semn al interesului parintelui fata de el.

Psiholog Ionut Ghiugan