De ce posesivitatea si controlul sunt forme de abuz intr-o relatie si cat de greu este sa strigi dupa ajutor – explicatia psihologului
Category : Psihologie generală
Chiar daca, de multe ori, poate fi legata de iubire, posesivitatea nu este decat un instrument de control asupra partenerului care, in cele din urma, ajunge sa traiasca sentimente de frica in locul celor de dragoste. Cand isi da seama ca, de fapt, este abuzat, partenerul controlat intampina dificultati serioase in a se elibera de influenta partenerului posesiv.
“Posesivitatea insoteste in mod natural sentimentul de iubire si reprezinta un barometru important privind evaluarea relatiei din perspectiva apartenentei si implicarii emotionale. Din pacate nu toti oamenii au aceeasi perspectiva asupra acestui aspect important al relatiei de cuplu. Exista situatii cand partenerul nu este evaluat ca o persoana independenta si autonoma ci ca o posesie, ca un obiect ce trebuie controlat si stapanit. Pe baza acestei atitudini egocentrice, persoana adopta comportamente lipsite de respect si empatie pentru identitatea si perspectiva personala a celuilalt”, explica, pentru Adevarul, psihologul Ionut Ghiugan.
Posesivitatea naste probleme majore in viata de cuplu. Posesivitatea vine din nevoia de a proteja relatia dar nu prin consolidare, ci prin constrangere si limitare a partenerului in viata sociala. Chiar daca seamana oarecum cu gelozia, este mai mult decat atat, pentru ca, spre deosebire de aceasta din urma, care se declanseaza in prezenta unei a treia persoane, evaluata ca o amenintare la adresa relatiei, posesivitatea n-are devoie decat de ideea ca cineva ar putea ameninta relatia, nu si de existenta propriu-zisa a unei alte persoane.
“Gandirea posesiva, care naste probleme majore in viata cuplului, are la baza nevoia de control absolut si pleaca de la lipsa de interes pentru nevoile si aspiratiile celuilalt. Este o gandire “rece”, de tip obiectual care promoveaza o atitudine “dezumanizata” fata de partenerul de cuplu. O astfel de persoana ii vede pe ceilalti ca un mijloc de a obtine ceea ce isi doreste fara sa considere ca pot exista diferente de perspectiva, iar partenerul are propriile drepturi si interese”, mai spune cunoscutul psiholog.
Intr-o relatie exista nevoia fireasca de certitudine, de siguranta, insa atunci cand aceasta nevoie se transforma intr-una de control fata de celalalt, ia forma unui abuz.
Pentru a nu pierde controlul, abuzatorul merge pana la presiune si santaj. Cand partenerul trece la verificarea amanuntelor vietii personale ale celuilalt, cand ajunge sa ia decizii si in numele acestuia din urma si sa puna interdictii celui controlat, relatia pe care cel abuzat o presupunea a fi una iubire se dovedeste a fi plina de frustrari. Iar in momentul in care cel controlat va incerca sa atraga atentia partenerului asupra acestui abuz exercitat prin posesivitate, ar putea avea parte de surprize si mai dureroase.
“Atunci cand partenerul isi declara independenta sau adopta comportamente autonome, persoana posesiva reactioneaza intens negativ, utilizand o paleta larga de strategii agresive: comportamente abuzive si manipulatoare, amenintari verbale, violenta fizica, campanii de denigrare. Daca persoana nu revine in sfera de influenta, partenerul posesiv-egocentric va escalada conflictul utilizand toate mjloacele pe care le are la dispozitie. Pentru a nu pierde controlul asupra partenerului razvratit, in multe cazuri se ajunge la comportamente extrem de grave: utilizarea propriilor copii ca mijloc de presiune si santaj, utilizarea puterii financiare sau influentei pentru a pedepsi si descuraja”, mai spune specialistul.
Autovictimizarea mentine abuzul. Partenerul care vrea control asupra celuilalt se concentreaza mai degraba pe ceea ce face si spune celalalt, decat pe propriile sale actiuni. O parte din “vina” acestei forme de abuz apartine insa si partenerului controlat care, la inceputul relatiei confunda posesivitatea cu iubirea.
“Relatia cu un astfel de partener este o relatie intr-un singur sens, care naste foarte multe tensiuni si conflicte. Prevenirea unor astfel de relatii de exploatare este uneori dificila, pentru ca, initial, individul nu constientizeaza sensul negativ al relatiei, evaluand nevoia de control ca un semn firesc al iubirii si interesului. De asemenea, pesoanele posesive aleg parteneri vulnerabili privind stima de sine, autonomia si capacitatea decizionala. Cand relatia devine vizibil abuziva, partenerul exploatat intampina dificultati serioase in a se elibera de influenta toxica a relatiei de subjugare, mentinand abuzul prin autovictimizare”, incheie psihologul Ionut Ghiugan.
Aricol publicat în: www.adevarul.ro
PROGRAMĂRI:
► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com
@|2016 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan
Informaţii utile:
→ Violența în familie. Efectele violenţei domestice asupra victimelor femei (click aici)
→ Pachet evaluare psihologică autocunoaştere şi dezvoltare personală (click aici)
→ De ce femeile abuzate se ataşează de partenerii agresivi, le caută scuze şi refuză să-i părăsească. Sindromul Stockholm ȋn violenţa domestică (click aici)
→ Stresul Posttraumatic. Cauze, tratament şi recuperare (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Paranoidă (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Antisocială (click aici)
→ Depresia, simptome şi tratament (click aici)
→ Sindromul Münchausen: de ce unii oameni vor cu orice preţ să obţină statutul de pacienţi (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Dependentă (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Histrionică (click aici)
