Boala maniaco-depresiva: de unde vine alternanta starilor depresive cu cele de exaltare si cum se explica tendintele suicidale ale celor cu tulburare bipolar

  • 0
646x404

Boala maniaco-depresiva: de unde vine alternanta starilor depresive cu cele de exaltare si cum se explica tendintele suicidale ale celor cu tulburare bipolar

Category : Psihologie clinică

Psihoza maniaco-depresiva este tulburarea mintala care modifica anormal dispozitia afectiva, energia si abilitatea de functionare a unei persoane. Starile proaste sunt urmate de perioade de exaltare, cei cu o astfel de tulburare, usor de recunoscut, fiind, alternativ, maniaci si depresivi.

“Tulburarea bipolara este termenul medical utilizat in prezent pentru a descrie manifestarile clinice cunoscute anterior sub denumirea de psihoza maniaco-depresiva. Tulburarea bipolara face parte din categoria tulburarilor afective majore cu impact semnificativ asupra functionarii persoanei in plan personal, social si profesional. Acest diagnostic medical este definit prin prezenta alternativa a doua tipuri de simptome: episoade depresive si episoade maniacale sau hipomaniacale”, explica, pentru Adevarul, psihologul Ionut Ghiugan.

Originea bolilor maniace-depresive nu este cunoscuta cu exactitate, insa potrivit anumitor studii, ipoteza unor origini genetice castiga tot mai mult teren. Boala debuteaza cel mai frecvent intre 25 si 45 de ani dar sunt si cazuri in care s-au constatat debuturi inaintea varstei de 20 de ani sau la varste cu mult peste intervalul amintit.

Sentimente de vinovatie, inutilitate, neajutorare versus exaltare patologica. Tulburarea este identificabila prin observarea alternarii acceselor de depresie cu accese maniacale.

“Simptomele depresive ce insotesc tulburarea bipolara sunt identice cu cele observate in tulburarea depresiva majora si includ: stare depresiva si scaderea semnificativa a interesului si placerii pentru toate activitatile cotidiene, scaderea apetitului alimentar sau supra-alimentarea, dificultati de concentrare si luare a deciziilor, oboseala si lipsa energiei, sentimente de vinovatie, inutilitate, neajutorare, insomnie, sentimente de “gol interior”, neliniste, iritabilitate, ganduri legate de moarte sau de suicid, tentative de suicid”, mai spune Ionut Ghiugan.

In psihiatrie, notiunea de maniac are alte conotatii decat in limbajul curent, cand este atribuita, de multe ori prin ridiculizare, unor persoane scrupuloase si dependente de obisnuinte marunte. Bolnavul care sufera de tulburare bipolara ajunge la manii de genul exaltarilor bolnave, devine mult prea familiar cu cei din jur si uita de regulile sociale, ceea ce-l face, in ochii celorlalti, ciudat si periculos.

“Simptomele maniacale ce insotesc tulburarea bipolara includ: hiperactivitate, gandire expansiva, vorbit excesiv, pierderea atentiei si trecerea de la o idee la alta, grandomanie, comportamente inadecvate social, cresterea activitatii sexuale, profesionale sau casnice, nevoia scazuta de somn datorita nivelului ridicat de energie”, arata psihologul.

Efecte devastatoare. Hiperactivitatea, diminuarea duratei somnului si pierderea apetitului duc la scaderi in greutate, oboseala si diminuarea performantelor personale, iar crizele afective prin care trece persoana cu o astfel de tulburare duc la deterioararea relatiilor familiale, de prietenie si profesionale, bolnavul putand ajunge chiar la sinucidere.

“Tulburarea bipolara este o afectiune grava. In formele severe, prezenta episoadelor maniacale (insomnie, hiperactivitate, comportamente inadecvate social, halucinatii, iluzii de gradoare sau furie paranoica) in alternanta cu episoadele depresive (pierderea placerii si interesului, slabirea abilitatii de gandire, ganduri despre moarte si ideatie suicidara) au un efect devastator asupra functionarii persoanei in plan social si profesional”, mai spune specialistul.

Episoadele maniaco-depresive pot avea loc o data la un an sau o data la peste 15 ani. Numarul acceselor depresive si maniacale este greu de prevazut, pentru ca difera de la o persoana la alta, in functie de evolutia naturala a bolii, varsta, personalitatea si evenimentele din viata persoanei. Indiferent de intervalul la care apar, trebuie cerut sfatul unui specialist.

“Persoanele cu episoade maniacale severe necesita in cele mai multe cazuri spitalizarea pentru a preveni comportamentele periculoase (conduita sexuala de risc, cheltuieli exagerate, condusul masinii cu viteza excesiva, schimbari in cariera pe baza unei idei de moment, afaceri periculoase, etc.) De asemenea, cei care sufera de episoade depresive severe au nevoie de ajutor medical specializat pentru ideatia suicidara sau simptomele psihotice (delir, halucinatii, gandire dezorganizata). Aproximativ 90% din persoanele cu tulburare bipolara I (forma cea mai grava a tulburarii bipolare) au cel putin o spitalizare de psihiatrie. Doi din trei vor avea doua sau mai multe spitalizari in timpul vietii lor”, explica Ionut Ghiugan.

Supravegherea regulata si o buna colaborare intre pacient si medic pot da rezultate bune in cazul persoanelor care sufera de tulburare bipolara.

“Psihoterapia, alaturi de abordarea farmacologica reprezinta un tratament eficient pentru persoanele care traiesc cu tulburare bipolara. Sedintele de psihoterapie ajuta pacientul sa identifice manifestarile emotionale si comportamentale specifice tulburarii si sa invete sa schimbe gandurile si comportamentele neadaptative. Psihoeducatia reprezinta un instrument eficient de prevenire pentru ca persoana sa poata anticipa in timp util episoadele acute de modificare a dispozitiei si sa solicite tratament medical”, incheie renumitul psiholog.

Articol de Cristina Stancu

Citeste mai mult: www.adevarul.ro