De ce loveşte: Psihologia abuzatorului

De ce loveşte: Psihologia abuzatorului

Violenţa creează traume pe măsură ce distruge integritatea psihologică a persoanei. După ce se întâmplă ceva traumatic, psihicul se schimbă. Mâine nu mai este niciodată la fel, pentru că în urma violenţei se naşte o creaţie sălbatică, definită prin durere, furie, confuzie şi ruşine. Iar acest tablou ia locul a ceea ce se credea a fi iubire, familie, intimitate. Portretul robot începe să prindă contur. Se defineşte abuzatorul.

De cele mai multe ori abuzatorii prezintă o personalitate dizarmonică caracterizată printr-o predispoziţie spre iritabilitate, furie şi impulsivitate. Dependenţa de substanţe precum alcoolul, drogurile,  poate exacerba aceste comportamente dezadaptative.

Unele cercetări au presupus că testosteronul poate uneori să agraveze comportamentele violente, antisociale, agresive.

Mediul în care individul se formează şi comportamentul pe care îl învaţă, sunt factori care pot conduce la adoptarea rolului de abuzator.

Agresorii au fost martori ai unor comportamente similare în propriile familii şi în mod inevitabil, imită modelele părinţilor. Agresorii pot avea resentimente faţă de genul pe care îl atacă, bărbaţi sau femei, din cauza unor probleme nerezolvate cu părinţii sau alte figuri de referinţă, care ar fi putut recurge la agresivitate de ordin fizic sau emoţional.

Identificarea cu agresorul poate fi un mecanism de apărare a ego-ului, prin internalizarea rolului figurii dominante din familie.

În acest mod, comportamentul agresiv devine, paradoxal, cel mai bun mod de a supravieţui, agresivitatea fiind singura modalitate de a relaţiona.

Abuzatorii provin din medii în care adesea au fost abuzaţi, dezvoltând astfel stimă de sine scăzută. De regulă, abuzul este îndreptat spre cineva care ar fi considerat mai slab decât oricine, cineva care este vulnerabil, fie din punct de vedere fizic, fie că este vorba despre o persoană mai puţin educată, sau dependentă din punct de vedere financiar, ceea ce face victima să fie mai uşor de manipulat.

Abuzatorul este prin definiţie o persoană care are nevoie în  permanenţă să îşi confirme puterea într-un mod nesănătos, chiar şi în situaţiile în care avantajele înclină în favoarea lui.

Sociopatia şi psihopatia întregesc tabloul abuzatorului. Lipsa de empatie, bucuria de a provoca cruzimea sau durerea şi ignorarea consecinţelor sunt elemente caracteristice ale abuzatorului.

Deşi sunt păreri care consideră că abuzul domestic este mai mult ,,o crimă din pasiune” şi mai puţin ucidere stereotipică cu sânge rece, acest lucru nu exprimă în totalitate un adevăr. De multe ori, există un model îndelungat de manipulare şi dorinţă de control din partea abuzatorului. Tactica lui nu este trecătoare şi izolată. Violenţele fac parte din strategia de a domina şi de a afecta emoţional victimele, astfel încât acestea să îşi piardă independenţa şi curajul de a pleca.

Portretul abuzatorului:

• Adesea, atunci când este mânios, aruncă cu obiecte
• Este uşor de insultat, astfel că răspunde cu agresivitate chiar în urma unor incidente mărunte
• Este excesiv de gelos, iar la începutul relaţiei pretinde că gelozia este dovadă de iubire
• Izolează victima, încercând să îi rupă legăturile sociale, pentru că el consideră că prietenii au o influenţă negativă. Victima se distanţează în cele din urmă, de prieteni şi rămâne doar în compania abuzatorului
• Are o imagine de sine caracterizată prin nesiguranţă, ceea ce se remarcă prin criticile aduse celor din jur, prin credinţa că toţi oamenii sunt de neîncredere sau că se gândesc doar la propriile interese. Este suspicios şi consideră că toată lumea vrea să profite de pe urma lui.
• Dă vina pe ceilalţi pentru probleme lui.
• Este adesea consumator de alcool sau droguri.
• Poate avea istoric familial caracterizat prin violenţă.
• Manifestă comportamente violente faţă de copii si animale şi consideră că acestea sunt normale.
• Poate fi fascinat de arme
• Poate considera ca un conflict se rezolvă doar prin violenţă
• Ameninţă cu violenţa, sparge sau loveşte obiecte
• Foloseşte forţa fizică şi nu argumentele
• Utilizează ameninţări verbale de tipul ,,te omor”, ,,te strâng de gât”, ,,te bat”, ,,te distrug”. Abuzatorii pot justifica aceste expresii spunând că ,,toată lumea vorbeşte aşa”
• Poate avea stereotipuri şi prejudecăţi cu privire la rolul femeilor şi bărbaţilor în societate
• Poate folosi forţa ,,jucăuşă” în timpul sexului sau poate avea fantezii sexuale în care victima e neajutorată
• Poate spune lucruri cu intenţia clară de a provoca durere, de a umili
• Poate avea schimbări de dispoziţie, poate fi imprevizibil. Poate avea un comportament adecvat şi imediat să treacă la unul dezadaptat.
• Poate avea antecedente, în care a recurs la violenţa fizică spunând că ,,victima a cerut-o”.

O provocare semnificativă o reprezintă realizarea expertizei psihologice a unei persoane care prezintă un astfel de profil de personalitate.

Aspectul unei aparenţe de normalitate, comportamentul seducător şi manipulator, camuflează adevarata personalitate şi comportamentele care se află în spatele acestei structuri dezadaptative.

Persoana afişează în exterior un aer de superioritate si siguranţă si se autopercepe ca fiind realistă, asertivă, energică şi încrezătoare în propriile puteri. Consideră că trebuie sa fie puternică pentru a avea succes în viaţa si a căştiga „în lupta pentru supravieţuire”. Atunci când este confruntat cu situaţiile problematice în care a adoptat comportamente agresive sau neadecvate social, acest individ nu întampină dificultăţi în a-şi justifică comportamentul, motivând propria reacţie ca un raspuns „normal şi firesc” la provocările şi comportamentelor „ostile” ale celorlalţi sau atribuind factorilor de mediu şi situaţionali raspunderea pentru reacţia sa. Aceasă tipologie de personalitate priveşte cu dispreţ si lipsă de empatie pe cei pe care îi consideră slabi sau inferiori, considerând că atitudinea abuzivă si exploatatorie este normală si firească în astfel de cazuri.

Individul cu o astfel de personalitate denotă insensibilitate faţă de dorinţele şi interesele celorlalţi.

Numai o sondare profundă a  personalităţii – a experienţelor de viaţă care au stat la baza dezvoltării şi formării, a antecedentelor personale şi relaţionale, a parcursului educaţional şi profesional – poate evidenţia egocentrismul, lipsa de empatie, inflexibilitatea gândirii, imaturitatea emoţională şi lipsa valorilor morale şi sociale.

Consilierea psihologică atunci când este dispusă de instanţa judecătorească, poate întâmpina dificultaţi semnificative în a-şi atinge obiectivele legate de schimbarea unor comportamente indezirabile. Persoana cu un astfel de profil nu consideră comportamentul său anormal şi nu vede necesitatea schimbării personalităţii sale, manifestând rezistenţă la încercările celorlalţi de a-l schimba în orice fel. Intervenţia psihologică este privită cu reticienţă şi rezervă, persoana interpretând schimbarea ca o  pierdere a autonomiei funcţionale şi o încercare venită din exterior de a influenţa negativ.Tendinţa individului de a privi mediul ca o situaţie de competiţie permanentă şi neîncrederea în relaţia cu celalalt  are la bază un tipar de gândire specific acestui profil de personalitate: pentru a putea sa-şi păstreze individualitea trebuie să se apere de influenţele ce apar din mediul extrern şi sa fie în permanenţa pregătiti pentru a face faţă unor posibile pericole venite din relaţia cu celălalt.

Datorită structurii sale de personalitate procesul de consiliere psihologică  poate întâmpina dificultăţi în realizarea unei relaţii terapeutice autentice şi colaborative. Obiectivul principal al intervenţiei este de a-l ajuta pe subiect să devina mai încrezător şi mai puţin furios şi să dobândescă o înţelegere adecvată a felului în care comportamentul său îi afectează pe ceilalţi. La început este nevoie ca terapia să fie suportivă şi persoana sa fie tratată cu atenţie pentru a nu aduce prejudicii narcisismului său dincolo de limitele pe care le poate tolera. Este util în faza de început să se evite confruntarea directă pentru a nu activa mecanismele defensive şi relaţia de competitivitate. Psihologul expert nu trebuie însa sa fie foarte suportiv cu trăsatura narcisita şi tendinţa de dominare şi control, stabilind limite clare şi oferind feed-back negativ faţă de manifestarea acestor conduite nesănătoase.

Chiar şi în aceste condiţii urmarea unui program susţinut de psihoterapie personală sub îndrumarea unui specialist cu experienţă produce efecte pozitive în ceea ce priveşte conştientizarea comportamentelor disfuncţionale, asumarea greşelilor si dezvoltarea unor strategii adaptative de rezolvare a problemelor si inter-relaţionare optimă.

Psiholog Erna Constantin

Psiholog Ionuţ Ghiugan