Author Archives: Ionut Ghiugan

FOTO Selfie, „oglinda“ crăpată a generaţiei crescute în faţa televizorului şi calculatorului

Popularitatea pozelor de tip selfie în rândul utilizatorilor de reţele sociale poate lua forme obsesive. Este şi cazul puştiului american care a încercat să se sinucidă pentru că nu reuşea să obţină selfiul perfect, o formă de narcisism digital ce poate duce la tulburări mintale.

Psihologul Ionuţ Ghiugan consideră selfie o formă de narcisism digital care ascunde dorinţa de a fi validaţi de ceilalţi şi de a ne menţine o imagine de sine pozitivă. Pe de altă parte, psihoterapeutul este de părere că în ultimii 20 de ani, cultura modernă, prin intermediul factorilor care o întreţin şi o promovează, ca mass-media şi internetul, a reuşit cu succes să reinventeze într-o anumită măsură nevoile şi trebuinţele noastre, precum şi modul în care ne adaptăm acestora. Valorile pervertite ale narcisiştilor digitali.

„Într-o societate globalizată, bazată pe consum şi uniformitate, piramida trebuinţelor umane a fost simplificată. Aspectul fizic si puterea de cumpărare devin valori absolute ale succesului şi perfomanţei individului. În acest nou mediu cultural, preocuparea pentru aspectul fizic se transformă într-un comportament constant şi foarte important. Noua filozofie de viaţă a generaţilor «crescute şi educate în spatele unui ecran» se bazează pe raţionamente simpliste de genul: dacă am un corp perfect, voi fi adimirat şi apreciat; dacă am suficiente resurse financiare, pot să cumpar orice; dacă arăt bine şi am bani, voi avea succes în viaţă“, spune psihologul.

Astfel, nevoile şi trebuinţele noastre normale şi definitorii – nevoia de comunicare şi apartenenţa la grup, nevoia de a ne exprima personalitatea, propriile nevoi şi dorinţe – sunt filtrate în prezent printr-un nou sistem normativ şi valoric care are în slujba sa un adevărat “arsenal tehnologic”, observă Ionuţ Ghiugan.

De aceea, noul tip de interacţiune socială online, impersonală, lipsită de intimitate şi interacţiune directă, încurajează şi menţine un comportament de tip narcisist orientat excesiv spre aspectele de ordin fizic. În opinia psihologului, pozele de tip “selfie” nu reprezintă doar o modă sau un trend, ci o metodă neautentică de a ne ancora la valorile şi cerinţele mediului în care trăim.

“Dacă nu reuşim să construim relaţii interumane funcţionale din care să primim afecţiune şi iubire, ne întoarcem într-un mod regresiv asupra propriei persoane ca obiect şi mijloc pentru a ne satisface nevoile şi trebuinţele. Narcisismul digital transpune într-o forma tehnologizată dorinţa noastră de a fi validaţi de ceilalţi şi de a menţine o imagine de sine pozitivă”, adaugă specialistul. “Sindromul urâţeniei” Pe de altă parte, persoanele care dezvoltă o adevărată dependenţă şi obsesie pentru autoportretul digital, au în spate un istoric încărcat de probleme psihologice legate de stima de sine sau, mai grav, tulburări psihice, subliniază Ghiugan. Relaţia interumană mediată de tehnologie şi ridicarea aspectului fizic la nivel de valoare absolută ne influenţează în mod diferit pe fiecare, în funcţie de nivelul de maturitate emoţională, intelectuală şi de vulnerabilităţile psihologice care există în orice individ.

Tulburarea disformică a corpului (numită popular şi „sindromul urâţeniei“- n.r.), diagnosticul pus tânărului american Danny Bowman, care ajunsese să-şi facă 200 de selfie-uri pe zi, se referă la preocuparea exagerată pentru un defect presupus sau exacerbat legat de aspectul fizic, „tulburare care se corelează cel mai bine cu comportamentul de tip selfie dus la extreme şi generalizat“, mai explică psihologul.

Însă nu este singura tulburare care este vulnerabilă la acest comportament, avertizează Ghiugan. Danny Bowman, băiatul care a încercat să se sinucidă pentru că nu era mulţumit de felul în care arăta în sutele de selfie-uri pe care le făcea într-o singură zi. Personalităţile de tip borderline sau narcisist, prin imaginea de sine nevalidată sau în continuă nevoie de confirmare, se regăsesc în rândul celor care folosesc autoporteretul digital pentru a-şi menţine în mod neautentic echilibrul interior. Cu toţii căutăm aprobarea şi relaţia cu celălalt, însă conectarea şi validarea socială nu poate fi benefică pentru fiinţa umană decât în relaţii directe interumane, bazate pe intimitate, emoţii şi sentimente profunde, precum iubire, empatie, respect etc., conchide psihoterapeutul.

Danny Bowman, în vârstă de 19 ani, este primul caz semnalat de persoană „dependentă de selfie“. Acesta a povestit în mai multe emisiuni de televiziune difuzate în SUA că pierdea şi câte zece ore pe zi cu iPhone-ul în mână. Căutam constant să fac selfie-ul perfect şi când mi-am dat seama că nu pot am vrut să mor. Mi-am pierdut prietenii, şcoala, sănătatea şi aproape şi viaţa, s-a confesat băiatul. Problemele adolescentului s-au agravat începând cu anul 2011, la scurt timp după ce a fost refuzat la o selecţie organizată de o agenţie de fotomodele. Deprimat şi convins că aspectul său fizic lasă de dorit, Danny a început să-şi facă sute de selfiuri pe zi, dar nemulţumirea constantă l-a determinat recurgă la un gest extrem: a luat un pumn de medicamente.

Articol publicat în: www.adevarul.ro

PROGRAMĂRI:
► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2019 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Fericirea ȋn funcţie de IQ

Se spune că eşti cu atât mai nefericit cu cât ai un IQ mai mare. Teoria, doar parţial valabilă, este explicată şi de faptul că această categorie de persoane s-a specializat mai mult pe dezvoltarea inteligenţei generale şi performanţei profesionale decât pe antrenarea inteligenţei emoţionale. Mitul potrivit căruia ignoranţa ar fi cea mai sigură cale către fericire şi reversul acestuia, potrivit căruia un IQ-ul ridicat te poate face mai degrabă nefericit decât fericit, au în spate unele explicaţii psihologice.

„Doar dezvoltarea aptitudinilor intelectuale nu reprezintă o premisă a fericirii viitorului adult. Un coeficient ridicat al inteligenţei este un predictor al performanţei academice şi profesionale. Inteligenţa generală se defineşte prin capacitatea persoanei de a înţelege corect şi rapid un anumit context de viaţă, de a sesiza ceea ce este esenţial, de a rezolva situaţii sau probleme noi, pe baza experienţei acumulate anterior. Inteligenţa generală este dublu condiţionată, atât de zestrea ereditară dar şi de formarea educaţională în prima parte a vieţii. Copilul poate achiziţiona aptitudini în patru direcţii importante ale dezvoltării: aptitudini fizice, intelectuale, emoţionale (psihologice) şi sociale. Doar dezvoltarea aptitudinilor intelectuale nu reprezintă o premisă a fericirii viitorului adult. Este important să cunoaştem faptul că un copil inteligent cu un IQ mult peste medie întâmpină dificultăţi în relaţionarea socială şi în multe cazuri este izolat de ceilalţi copii şi etichetat ca un “ciudat” sau tocilar. Dacă acesta nu reuşeşte să dezvolte în paralel aptitudini sociale şi psihologice (modul în care îşi identifică emoţiile şi le exprimă, etc.), progresul acestuia va fi limitat doar la nivel academic“, explică, pentru „Adevărul“, psihologul Ionuţ Ghiugan.

Fericirea – o funcţie ce ţine de calitatea relaţiilor pe care le stabilim. Inteligenţa generală, fără o inteligenţă emoţională, fără capacitatea de a recunoaşte sentimentele noastre şi ale altora, ne poate condamnă la nefericire.

„Inteligenţa generală ridicată nu este un predictor al fericirii. Oamenii inteligenţi sunt statistic mult mai susceptibili de a fi deprimaţi. În principal acest aspect este explicat de faptul că această categorie de persoane s-au specializat doar în dezvoltarea inteligenţei generale şi performanţei academice, în detrimentul antrenării inteligenţei emoţionale şi abilităţilor sociale“, explică Ionuţ Ghiugan.

Inteligenţa emoţională este absolut necesară pentru a atinge fericirea, pentru că ne ajută să ne găsim echilibrul, să învăţăm să ne simţim bine, să-i înţelegem pe ceilalţi şi să ne facem înţeleşi.

„Dezvoltarea aptitudinilor psihologice şi sociale reprezintă un predictor al fericirii. Fericirea este evaluată la nivel subiectiv ca o funcţie ce ţine de calitatea relaţiilor pe care le stabilim“, mai spune renumitul psiholog care arată că relaţiile pozitive, armonioase cu ceilalţi oameni, menţin echilibrul interior şi starea pozitivă a persoanei. „De asemenea, dezvoltarea emoţională şi socială contribuie semnificativ la creşterea capacităţii persoanei de a face faţă situaţiilor de risc sau stres intens, mai ales pe perioade lungi de timp“, mai spune Ionuţ Ghiugan.

Articol publicat în: www.adevarul.ro

PROGRAMĂRI:
► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2019 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan