Fericirea ȋn funcţie de IQ

  • 0
646x404

Fericirea ȋn funcţie de IQ

Se spune că eşti cu atât mai nefericit cu cât ai un IQ mai mare. Teoria, doar parţial valabilă, este explicată şi de faptul că această categorie de persoane s-a specializat mai mult pe dezvoltarea inteligenţei generale şi performanţei profesionale decât pe antrenarea inteligenţei emoţionale. Mitul potrivit căruia ignoranţa ar fi cea mai sigură cale către fericire şi reversul acestuia, potrivit căruia un IQ-ul ridicat te poate face mai degrabă nefericit decât fericit, au în spate unele explicaţii psihologice.

„Doar dezvoltarea aptitudinilor intelectuale nu reprezintă o premisă a fericirii viitorului adult. Un coeficient ridicat al inteligenţei este un predictor al performanţei academice şi profesionale. Inteligenţa generală se defineşte prin capacitatea persoanei de a înţelege corect şi rapid un anumit context de viaţă, de a sesiza ceea ce este esenţial, de a rezolva situaţii sau probleme noi, pe baza experienţei acumulate anterior. Inteligenţa generală este dublu condiţionată, atât de zestrea ereditară dar şi de formarea educaţională în prima parte a vieţii. Copilul poate achiziţiona aptitudini în patru direcţii importante ale dezvoltării: aptitudini fizice, intelectuale, emoţionale (psihologice) şi sociale. Doar dezvoltarea aptitudinilor intelectuale nu reprezintă o premisă a fericirii viitorului adult. Este important să cunoaştem faptul că un copil inteligent cu un IQ mult peste medie întâmpină dificultăţi în relaţionarea socială şi în multe cazuri este izolat de ceilalţi copii şi etichetat ca un “ciudat” sau tocilar. Dacă acesta nu reuşeşte să dezvolte în paralel aptitudini sociale şi psihologice (modul în care îşi identifică emoţiile şi le exprimă, etc.), progresul acestuia va fi limitat doar la nivel academic“, explică, pentru „Adevărul“, psihologul Ionuţ Ghiugan.

Fericirea – o funcţie ce ţine de calitatea relaţiilor pe care le stabilim. Inteligenţa generală, fără o inteligenţă emoţională, fără capacitatea de a recunoaşte sentimentele noastre şi ale altora, ne poate condamnă la nefericire.

„Inteligenţa generală ridicată nu este un predictor al fericirii. Oamenii inteligenţi sunt statistic mult mai susceptibili de a fi deprimaţi. În principal acest aspect este explicat de faptul că această categorie de persoane s-au specializat doar în dezvoltarea inteligenţei generale şi performanţei academice, în detrimentul antrenării inteligenţei emoţionale şi abilităţilor sociale“, explică Ionuţ Ghiugan.

Inteligenţa emoţională este absolut necesară pentru a atinge fericirea, pentru că ne ajută să ne găsim echilibrul, să învăţăm să ne simţim bine, să-i înţelegem pe ceilalţi şi să ne facem înţeleşi.

„Dezvoltarea aptitudinilor psihologice şi sociale reprezintă un predictor al fericirii. Fericirea este evaluată la nivel subiectiv ca o funcţie ce ţine de calitatea relaţiilor pe care le stabilim“, mai spune renumitul psiholog care arată că relaţiile pozitive, armonioase cu ceilalţi oameni, menţin echilibrul interior şi starea pozitivă a persoanei. „De asemenea, dezvoltarea emoţională şi socială contribuie semnificativ la creşterea capacităţii persoanei de a face faţă situaţiilor de risc sau stres intens, mai ales pe perioade lungi de timp“, mai spune Ionuţ Ghiugan.

Articol publicat în: www.adevarul.ro

PROGRAMĂRI:
► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2019 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan