Author Archives: Ionut Ghiugan

  • 0
Abilitati parentale

PACHET EVALUARE ABILITĂŢI PARENTALE ŞI STIL PARENTAL

OBIECTIVE EVALUARE:


► A identifica nivelul abilităţilor parentale necesare creşterii sănătoase şi educării unui copil: dimensiunea cunoaştere, suport afectiv şi managementul stresului, disciplinare, managementul timpului, managementul crizelor.
► A determina stilul parental dominant (autoritar, perfecţionist, democratic, permisiv, neimplicat)  pe baza analizei calitative a comportamentului părintelui ȋn relaţia cu propriul copil.
► A furniza o imagine cât mai precisă a persoanei evaluate cu privire la principalele mecanisme de coping cognitiv-emoţional şi coping comportamental utilizate ȋn situaţii negative/stresante, care acţionează inclusiv ȋn contextul ȋndeplinirii sarcinilor parentale.
►A identifica trăsăturile de personalitate care sunt asociate cu tulburările de personalitate care pot influenţa negativ ȋndeplinirea sarcinilor parentale.

BENEFICII:


► Ȋn procesul de evaluare sunt utilizate instrumente psihologice standardizate şi validate ştiinţific *, adaptate cultural şi normate pe populaţia din România, care oferă o cunoaştere validă a dimensiunilor evaluate.
► Plecând de la vulnerabilităţile identificate ȋn urma evaluării sunt transmise recomandări de specialitate  privind optimizarea, dezvoltarea abilităţilor parentale, a stilului parental şi se pun bazele unor programe particularizate de intervenţie. *

* Listă Teste psihologice utilizate ȋn evaluarea psihologică a adultului (click aici)
* Ȋn Pachetul de evaluare abilităţi parentale şi stil parental  nu sunt incluse servicii de consiliere psihologică sau psihoterapie. Aceste servicii pot fi accesate separat ulterior evaluării plecând de la un plan de intervenţie particularizat.

METODE UTILIZATE:


Raportul interpretativ * este realizat ȋn urma aplicării următoarelor instrumente de evaluare:

Chestionar de investigare a competenţei parentale (C.C.P)
Chestionar de evaluare a stilurilor parentale (C.S.P)
→ Chestionarul de Evaluare Dimensională a Patologiei Personalităţii / DAPP-BQ
→ Chestionarul de coping cognitiv-emoţional / CERQ
→ Scala de abordare strategică a coping-ului / SACS.

* Raportul interpretativ realizat ȋn urma aplicării instrumentelor de evaluare nu este un raport de evaluare clinică şi psihodiagnostic sau un raport de expertiză psihologică.
* Raportul interpretativ este utilizat numai ȋn scopul optimizării şi dezvoltării abilităţilor parentale şi a stilului parental.

DURATĂ ŞI COSTURI:


→ Procesul de evaluare se derulează pe durata a 4 şedinţe / o şedinţă durează 50 de minute.
→ Şedinţele sunt organizate astfel: 3 şedinţe administrare teste, 1 şedinţă concluzii şi recomandări de specialitate *.
→ Costul pachetului de evaluare este de 400 lei.

Acest serviciu poate fi oferit şi ȋn varianta on-line

PROGRAMĂRI:


► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2018 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:


→ Pachet evaluare psihologică autocunoaştere şi dezvoltare personală (click aici)
→ Teste psihologice utilizate ȋn evaluarea copilului şi adolescentului (click aici)
→ Model raport interpretativ pachet de evaluare psihologică autocunoaştere şi dezvoltare personală (click aici)
→ Expertiza psihologică a copilului şi familiei ȋn procesul de stabilire a condiţiilor exercitării autorităţii părinteşti (click aici)
→ Evaluarea psihologică a copilului după divorț/separarea părinților (click aici)
→ Cât de importantă este evaluarea psihologică a copiilor după divorţ (click aici)
→ Ce nu poţi să-i spui copilului ȋn timpul divorţului (click aici)


  • 0
Evaluare

TESTE PSIHOLOGICE UTILIZATE ȊN EVALUAREA COPILULUI ŞI ADOLESCENTULUI

Ȋn procesul de evaluare sunt utilizate instrumente psihologice standardizate şi validate ştiinţific, adaptate cultural şi normate pe populaţia din România. Testele psihologice prezentate sunt deţinute cu licenţă şi utilizate conform standardelor stabilite de furnizori.
► Rapoartele de evaluare oferă informaţii valide şi relevante pentru identificarea nevoilor de formare şi dezvoltare, diagnosticarea și clasificarea anumitor dizabilități sau tulburări psihice, pregătirea unor programe particularizate de intervenţie şi tratament.

1) Sistemul de Evaluare a Comportamentului Adaptativ, Ediţia a doua – ABAS II (Adaptative Behavior Assessment System, Second Edition)


ABAS II oferă o evaluare comprehensivă a abilităților adaptative ale persoanelor. Acest instrument poate fi folosit pentru: a evalua deprinderile adaptative ale unei persoane, cât și capacitatea acesteia de a trăi independent, diagnosticarea și clasificarea anumitor dizabilități sau tulburări psihice, identificarea punctelor tari și a limitelor, ajută la planificarea tratamentului sau a intervenţiei. ABAS II evaluează în totalitate cele zece arii de deprinderi adaptative specificate de Manualul de Diagnostic a tulburărilor Mintale, Ediția a Patra Revizuită (DSM-IV-TR) și de Asociația de Psihiatrie Americană (APA, 2000). De asemenea, ABAS II încorporează direcțiile curente oferite de American Association of Intellectual Disabilities (AAID) pentru evaluarea celor trei arii de comportament adaptativ (Conceptual, Social, Practic).
Ariile adaptative sunt definite ca acele abilităţi practice, de zi cu zi, care sunt necesare pentru ca persoana să funcţioneze şi să corespundă cerinţelor mediului înconjurător, incluzând aici şi capacitatea de a avea grijă efectiv de propria persoană în mod independent, dar şi interacţiunea cu alţi oameni. Ariile adaptative evaluate de ABAS II: Comunicare, Utilizarea resurselor comunităţii, Funcţionalitate preşcolară, Viaţa acasă, Sănătate şi siguranţă, Timp liber, Autoîngrijire, Autodirecţionare, Deprinderi Sociale, Motricitate.

2) Sistemul Achenbach Al Evaluării Bazate Empiric (ASEBA)


ASEBA este un instrument standardizat de evaluare a copilului şi adolescentului ce cuprinde un set de chestionare pentru evaluarea competenţelor, a funcţionării adaptative şi a problemelor specifice vârstei. Prima dimensiune evaluată de ASEBA se concetrează pe evaluarea a şapte sindroame şi este grupată ȋn “Probleme de internalizare” şi “Probleme de externalizare”: Anxietate/Depresie, Însingurare/Depresie, Acuze somatice, Probleme de relaţionare socială, Probleme de gândire, Probleme de atenţie, Neatenţie, Hiperactivitate/Impulsivitate, Comportament de încălcare a regulilor, Comportament Agresiv. Cea de-a doua dimensiune urmăreşte evaluarea copilului/adolescentului ȋn funcţie de criteriile DSM-IV (Manualul de Diagnostic şi Statistică, ediţia 4-a, elaborat de Asociaţia Americană de Psihiatrie , 1994):
→ Tulburări afective
Tulburări anxioase
Tulburări somatice
Tulburarea cu deficit de atenţie/hiperactivitate (ADHD)
Tulburări de tip opoziţionist
Tulburări de conduită.
ASEBA presupune colectarea informaţiilor din trei surse, care ilustrează comportamentul copilului/adolescentului din mai multe perspective: copil, părinte/aparţinător şi profesor/educator.

 3) Millon Pre-Adolescent Clinical Inventory (M-PACI)


M-PACI este un instrument comprehensiv special creat pentru a ajuta specialistul în domeniul sănătaţii mintale să identifice corect problemele psihologice ale copiilor. M-PACI oferă o viziune integrată, care sintetizează stilurile de personalitate emergente şi sindroamele clinice, ajutând specialiştii în detectarea semnelor timpurii ale tulburărilor corespunzătoarea Axei I şi Axei II (DSM-IV – Manualul de Diagnostic şi Statistică, ediţia 4-a, Asociaţia Americană de Psihiatrie, 1994).
► M-PACI este utilizat pentru: evaluarea preadolescenţilor cu probleme în vederea confirmării ipotezelor diagnostice, planificarea tratamentului individualizat prin oferirea unei imagini integrate a patternurilor de personalitate emergente şi a semnelor clinice curente, măsurarea progresului înainte, în timpul şi după tratament. Scalele evaluate de M-PACI   sunt:
Patternuri de personalitate emergente: Supus, Sociabil, Încrezător, Insubordonat, Conformist, Inhibat, Instabil.
→ Semne clinice curente: Anxietate/Frica, Deficit de atenţie, Tendinţe obsesiv-compulsive, Probleme de conduită, Comportamente disruptive, Dispoziţie depresivă, Distorsionarea realităţii.
→  Indicatori de validitate a raspunsului: Invalidare, Caracterul negativ al răspunsului.

4) Millon Adolescent Clinical Inventory (MACI)


MACI este un inventar de autoevaluare elaborat în mod specific pentru evaluarea caracteristicilor de personalitate şi a sindroamelor clinice la adolescenţi. Chestionarul MACI a fost dezvoltat în colaborare cu psihiatri, psihologi şi alţi specialişti din domeniul sănătăţii mintale cu experienţă în lucrul cu adolescenţi. Prin urmare, acestea reflectă problemele cele mai relevante pentru înţelegerea comportamentului şi preocupărilor adolescenţilor.
Scalele MACI sunt grupate pentru a reflecta distincţia din DSM-IV ( Manualul de Diagnostic şi Statistică, ediţia 4-a, Asociaţia Americană de Psihiatrie, 1994) între Axa II (caracteristici de personalitate durabile) şi Axa I (tulburări clinice). MACI evaluează următoarele scale:
→ Patternuri de personalitate: Introvertit, Inhibat, Trist, Supus, Dramatic, Egoist, Insubordonat, Puternic, Conformist, Opoziţionist, Auto-devalorizare, Tendinţe borderline.
Preocupări exprimate: Identitate difuză, Auto-depreciere, Dezaprobare corporală, Disconfort sexual, Insecuritate în raport cu covârstnicii,  Lipsa interesului social, Neînţelegeri în familie, Abuz în copilarie.
Sindroame clinice: Disfuncţii alimentare, Predilecţie spre abuz de substanţe, Predispoziţie spre delincvenţă, Tendinţe impulsive, Trăiri anxioase, Trăiri depresive, Tendinţe suicidare.
→ Indici de modificare: Dezvăluire, Dezirabilitate, Devalorizare.

5) Scala de Anxietate Multidimensională Pentru Copii (MASC, Multidimensional Anxiety Scale for Children)


MASC este un instrument psihometric ce evaluează dimensiunile majore ale anxietăţii la copii şi adolescenţi, conform DSM-IV-TR (Manualul de Diagnostic şi Statistică a Tulburărilor Mentale – ediţia a IV-a al Asociaţiei Americane de Psihiatrie, 2000). MASC este considerat cel mai util instrument de evaluare a anxietăţii la copii şi adolescenţi existent până ȋn prezent. MASC măsoară dimensiunile majore ale anxietăţii la copii şi adolescenţi, chestionarul incluzând următoarele scale şi concepte:
Scale de bază: Simptome Fizice, Evitarea Lezării, Anxietate Socială şi Separare/Panică
Subscale: Tensiune şi Simptome somatice, Perfecţionism şi Coping anxios, Frici de umilire şi Frici de performanţă
→ Scală generală: Anxietatea totală
Indici majori: Indicele Tulburărilor Anxioase şi Indicele de Inconsistenţă.

6) Chestionarul de coping cognitiv-emoţional (CERQ)


CERQ este un chestionar multidimensional, construit pentru a identifica strategiile de coping cognitiv-emoțional, pe care o persoană le folosește după ce a trăit anumite evenimente sau situații negative. Chestionarul poate fi administrat ȋn populaţia normal şi clinică, atât ȋn cazul adulţilor, cât şi ȋn cel al adolescenţilor ȋn vârstă de 12 ani sau peste.
CERQ măsoară frecvența utilizării anumitor strategii, prin intermediul a 9 scale de evaluare: Auto-culpabilizare, Acceptare, Ruminare, Refocalizare pozitivă, Refocalizare pe planificare, Reevaluare pozitivă, Punerea în perspectivă, Catastrofare, Culpabilizarea celorlalți. Avantajul utilizării Chestionarul CERQ:
→ Oferă acces la ceea ce gândește o persoană atunci când se confruntă cu o experiență negativă și este copleșită de emoții.
→ Face distincția între ceea ce gândește și ceea ce face o persoană atunci când se confruntă cu o experiență negativă de viață.
→ Identifică strategii disfuncționale de coping cognitiv-emoțional și contribuie la corectarea lor în cadrul unor programe de dezvoltare personală.

7) Testul de apercepţie pentru copii – CAT


CATtehnică proiectivă, ajută la înţelegerea raporturilor existente între copil, personajele şi tendinţele cele mai importante din viaţa sa, prin intermediul semnificaţiilor psihodinamice provenind din interpretarea unor stimuli perceptivi standardizaţi. CAT permite depistarea şi cercetarea amănunţită ȋn ce priveşte:
organizarea/dezorganizarea personalităţii
conflicte aferente problematicii oedipiene (rivalitatea, dependenţă, fixaţii, ambivalenţă)
maturizarea/imaturitatea afectivă şi atitudinală
raportul dintre instanţele personalităţii (Sine – Eu – Supraeu) şi mecanismele de apărare ȋn cazul unui dezechilibru existent ȋntre acestea
trăsături nevrotice (anxietate, depresie, nervozitate, agresivitate, aspecte regresive, problematici sexuale, tendinţe obsesionale, tendinţe psihotice etc.).

8) Testul Apercepţiei Tematice – TAT


TAT este o tehnică proiectivă ce urmărește să evalueze modelele de gândire, atitudinile față de sine și față de ceilalți, capacitatea observațională și răspunsurile emoționale ale subiectului la un material slab structurat. Printre aspectele puse în evidență în analiza planşelor, se numără: nevoile şi pulsiunile subiectului; concepţia sa despre lume; conflictele semnificative; natura anxietăţilor; principalele defense utilizate de subiect împotriva conflictelor şi temerilor; adecvarea Supraeului, măsura în care acesta se manifestă în mod mai mult sau mai puţin punitiv; integrarea Eului subiectului.
► TAT pune în evidenţă şi 12 funcţii ale Eului: Testarea realităţii; Judecata; Simţul realităţii; Reglarea şi controlul pulsiunilor, afectelor şi tendinţelor; Relaţii de obiect; Procesele gândirii; Regresia adaptativă în serviciul eului; Funcţionarea defensivă; etc. Utilizarile TAT sunt multiple, constituind un instrument util pentru specialişti din cele mai diverse domenii.

9) Probe proiective: Fabulele Duss


Fabulele Duss, elaborate de Louisa Duss 1971 au la bază construirea unor poveşti pornind de la o situaţie incompletă şi o întrebare deschisă, ce a fost dezvoltată pentru a cunoaşte procesele interioare şi conflictele emoţionale a copiilor. Fabulele Duss oferă posibilitatea de a obţine o perspectivă cu privire la nevoile conştiente şi inconştiente ale copiilor, gândurile şi sentiementele pe care le trăiesc şi vizează teme ca:
fixarea copilului faţă de unul dintre părinţii săi sau, din contră, independența sa
teama de abandon
gelozia faţă de relaţia părinţilor
complexul de înţărcare şi complexul fratern
agresivitatea, dorinţa de moarte, culpabilizarea, autopedepsirea
complexul castrării; complexul posesiv şi încăpăţânat; complexul lui Oedip.

10) Probe proiective: Testul de completare de Fraze (7-17 ani)


Testul completare de fraze (7-17 ani) face parte din tehnica asociativ verbală. Modul ȋn care oamenii reacţionează la anumite cuvinte dezvăluie o serie de preocupări, obsesii sau complexe. Tehnicile proiective permit, spre deosebire de testele obiective, o viziune mai aprofundată şi mai personalizată despre subiect. Cel mai adesea, prin tehnicile proiective vedem fantasmele, obsesiile, dorinţele şi conflictele inconştiente. Proba este larg utilizată ca test de coroborare şi identifică următoarele grupe tematice:
Nivelul global din perspectiva tonalităţii afective
Nivelul analitic din perspectiva structurii tematice:  Imaginea de sine, Relaţia cu ceilalţi, Relaţia cu familia, Relaţia cu mediul academic, autoritatea profesorilor, Răspunsuri particulare, ilogice, stereotipe etc.

PROGRAMĂRI:
Telefon: 0722.509.692
E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2018 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:


→ Pachet evaluare abilităţi parentale şi stil parental (click aici)
→ Pachet evaluare psihologică autocunoaştere şi dezvoltare personală (click aici)
→ Teste psihologice utilizate ȋn evaluarea adulţilor (click aici)
→ Model raport interpretativ pachet de evaluare psihologică autocunoaştere şi dezvoltare personală (click aici)
→ Expertiza psihologică a copilului şi familiei ȋn procesul de stabilire a condiţiilor exercitării autorităţii părinteşti (click aici)
→ Evaluarea psihologică a copilului după divorț/separarea părinților (click aici)
→ Evaluare psihologică în cazurile de stres posttraumatic (click aici)


  • 0
Teste psihologice

TESTE PSIHOLOGICE UTILIZATE ȊN EVALUAREA ADULŢILOR

Ȋn procesul de evaluare sunt utilizate instrumente psihologice standardizate şi validate ştiinţific, adaptate cultural şi normate pe populaţia din România.

► Testele psihologice prezentate sunt deţinute cu licenţă şi utilizate conform standardelor stabilite de furnizori.

► Rapoartele de evaluare ( Model raport Evaluare psihologică pentru autocunoaştere şi dezvoltare personală – click aici) oferă informaţii valide şi relevante pentru luarea deciziilor de intervenţie şi tratament (Evaluarea sănătății mintale – click aici) sau pregătirea unor programe particularizate de intervenţie pentru management şi dezvoltare personală (Evaluare pentru autocunoaştere şi dezvoltare personală click aici).

1) Matricele Progresive Standard (Standard Progresive Matrices)


Matricele progresive Raven formează o probă perceptivă neverbală utilizată pentru măsurarea nivelului inteligenţei cognitive (IQ). Testul elaborat în 1938 de J.C. Raven în colaborare cu L.S. Penrose, revizuit în 1947 şi 1956 este un test omogen de inteligenţă generală. Matricele Progresive Standard sunt construite astfel încât să “acopere” nivele variate (slab – mijlociu – bun) ale abilităţilor mintale şi să fie aplicabile la toate vârstele (copii, adulţi, bătrâni), indiferent de nivelul de şcolarizare, naţionalitate sau condiţie fizică. Astfel, ȋn funcţie de scorul QI obţinut, persoana evaluată va putea fi ȋncadrată astfel:
Inteligenţă extrem de ridicată (QI peste 140)
Inteligenţă superioară, mult peste medie (QI = 120 – 139)
Inteligenţă peste medie (QI = 110 – 119)
Inteligenţă medie ridicată (QI 100 – 109)
Inteligenţă de nivel mediu (QI 90 – 99)
Inteligenţă slabă, sub medie (QI 80 – 89)
Inteligenţă de limită (QI 70 – 79)
Debili mintali, deficienţă mintală uşoară (QI 50 – 69)
Imbecili, deficienţă mintală medie (QI 20 – 49)
Idioţi, deficienţă mintală gravă  (QI 0 – 19).

2) Inventarul de personalitate NEO FFI/NEO Five-Factor Inventory


Inventarul de personalitate NEO-FFI, este forma scurtă a NEO PI-R, Inventarul de Personalitate NEO Revizuit (Revised NEO Personality Inventory, NEO PI-R), care este cel mai utilizat chestionar de personalitate în psihologia modernă, evaluând constructele clasice ale modelului Big Five. NEO-FFI măsoară cinci dimensiuni majore, sau domenii, ale personalităţiii (Nevrotism, Extraversie, Deschidere către experienţe, Agreabilitate şi Conştiinciozitate). Inventarul de personalitate NEO-FFI este un instrument concis de măsurare a personalităţii normale, utilizabil în situaţii de evaluare clinică sau orice altă situaţie în care se solicită o cunoaştere validă a personalităţii respondentului.

3) Inventarul clinic multiaxial MCMI-III (Millon Clinical Multiaxial Inventory III)


Inventarul clinic multiaxial MCMI-III este cel mai utilizat inventar psihopatologic, realizat în conformitate cu criteriile DSM-IV, 1994 (Manualul de Diagnostic şi Statistică a Tulburărilor Mentale, ediţia a-IV-a al Asociaţiei Americane de Psihiatrie). Oferă o evaluare validată empiric, relevantă şi fidelă, pentru a veni în sprijinul psihologilor şi al altor specialişti în domeniul sănătăţii mintale în mediul clinic, medical şi judiciar. Instrumentul ajută la evaluarea interacţiunii tulburărilor de Axa I şi de Axa II pe baza sistemului de clasificare DSM-IV, identificarea caracteristicilor profunde şi pervazive de personalitate care stau la baza simptomelor şi o înţelegere integrată a relaţiei dintre caracteristicile de personalitate şi sindroamele clinice, pentru a facilita deciziile de intervenţie.
Inventarul clinic multiaxial MCMI-III conține paisprezece scale de patologie de personalitate (Schizoid, Evitant, Depresiv, Dependent, Histrionic, Narcisist, Antisocial, Sadic: agresiv, Compulsiv, Negativist: pasiv-agresiv, Masochist: ego-distonic, Schizotipal, Borderline, Paranoid) şi zece scale care evaluează sindroame clinice (Anxietate, Somatoform, Bipolar: maniacal, Distimie, Dependenţă de alcool, Dependenţă de droguri, Tulburarea de stres post-traumatic, Tulburarea de gândire, Depresia majoră, Tulburarea delirantă) şi trei indici de modificare (Dezvăluire, Dezirabilitate, Devalorizare) meniţi să evalueze stilul de răspuns al persoanei evaluate.

4) Chestionarul de Evaluare Dimensională a Patologiei Personalităţii – DAPP-BQ (Dimensional Assessment of Personality Pathology – Basic Questionnaire)


Chestionarul DAPP-BQ, oferă o evaluare detaliată şi adecvată a tulburărilor de personalitate, pentru a fi utilizat de psihologi, psihiatri şi de alte profesii din domeniul sănătăţii mentale. Instrumentul utilizează o structură dimensională consistentă cu abordările curente în clasificarea tulburărilor de personalitate, fiind compatibil cu sistemul de clasificare DSM-5, 2013 (Manualul de Diagnostic şi Statistică a Tulburărilor Mentale, ediţia a-V-a al Asociaţiei Americane de Psihiatrie). De asemenea, chestionarul evaluează o serie de caracteristici afective, cognitive și interpersonale care au implicații importante pentru sănătatea mentală, adaptarea și bunăstarea fizică a unei persoane. DAPP-BQ este alcătuit din 290 de itemi care evaluează 18 dimensiuni reprezentative pentru tulburările de personalitate, ce sunt grupate ȋn patru scalele:
Disfuncționalitate emoțională: Labilitate emoțională, Anxietate, Disfuncționalitate cognitivă, Probleme de identitate, Atașament nesigur, Submisivitate.
Comportament dissocial: Nepăsare emoțională, Probleme de conduită, Narcisism, Respingere, Căutarea stimulării.
Evitare socială: Probleme de intimitate, Afiliere scăzută, Expresivitate limitată.
Comportament compulsiv. Compulsivitate.

5) Chestionarul de coping cognitiv-emoţional (CERQ)


CERQ (Chestionar de evaluare a copingului cognitiv-emoțional) este un chestionar multidimensional, construit pentru a identifica strategiile de coping cognitiv-emoțional, pe care o persoană le folosește după ce a trăit anumite evenimente sau situații negative. Chestionarul poate fi administrat ȋn populaţia normal şi clinică, atât ȋn cazul adulţilor, cât şi ȋn cel al adolescenţilor ȋn vârstă de 12 ani sau peste. Chestionarul CERQ măsoară frecvența utilizării anumitor strategii, prin intermediul a 9 scale de evaluare: Auto-culpabilizare, Acceptare, Ruminare, Refocalizare pozitivă, Refocalizare pe planificare, Reevaluare pozitivă, Punerea în perspectivă, Catastrofare, Culpabilizarea celorlalți. Avantajul utilizării Chestionarul CERQ:
Oferă acces la ceea ce gândește o persoană atunci când se confruntă cu o experiență negativă și este copleșită de emoții.
Face distincția între ceea ce gândește și ceea ce face o persoană atunci când se confruntă cu o experiență negativă de viață.
Identifică strategii disfuncționale de coping cognitiv-emoțional și contribuie la corectarea lor în cadrul unor programe de dezvoltare personală.

6) Scala de abordare strategică a coping-ului (SACS)


SACS este un chestionar multidimensional, construit pentru a identifica strategiile de coping comportamental în context social, pe care cineva le folosește după ce a trăit anumite evenimente sau situații negative. În comparație cu alte chestionare de coping, care nu fac o distincție explicită între gândurile unei persoane și activitatea sa reală, SACS se referă în mod exclusiv la modul în care o persoană reacționează comportamental activ/pasiv, prosocial/antisocial, direct/ indirect, după ce a trăit o experiență negativă.
SACS este utilizat pentru identificarea celor mai frecvente strategii comportamentale pe care o persoană le folosește în situații de confruntare cu evenimente negative de viață, stresante: Acțiune asertivă, Relaționare socială, Căutarea suportului social, Acțiune prudentă, Acţiunea instinctivă, Evitarea, Acţiunea indirectă, Acţiunea antisocială Acţiunea agresivă.

7) Chestionarul STAXI-2 (State – Trait Anger Expression Inventory)


► STAXI-2, instrument psihometric pentru evaluarea furiei, cel mai de succes instrument folosit în anger management la nivel mondial, dezvoltat de Charles D. Spielberger, Ph.D. STAXI-2 a fost conceput pentru a oferi specialistului un instrument obiectiv în cuantificare, în ceea ce priveşte: stările situaţionale de furie, trăsătura de personalitate care predispune la resimţirea şi exteriorizarea furiei, trăirea internă a furiei, exprimarea ei externă, controlul furiei. STAXI-2 evaluează următoarele scale:
Scala Furia ca stare, măsoară intensitatea sentimentelor de furie şi gradul în care o persoană este tentată să îşi exprime furia la un anumit moment.
Scala Temperament furios, măsoară cât de des sunt exprimate sentimentele de furie în timp.
Scala Exprimarea exterioară a furiei, măsoară cât de des sunt exprimate sentimentele de furie în comportamente agresive din punct de vedere fizic sau verbal.
Scala Exprimarea interioară a furiei, măsoară cât de des sentimentele de furie sunt resimţite, dar nu exprimate.
Controlul exterior al furiei,  măsoară cât de des controlează subiectul exprimarea exterioară a sentimentelor de furie.
Controlul interior al furiei măsoară cât de des o persoană încearcă să controleze sentimentele de furie prin calmare sau liniştire.
Indicele de exprimare a furiei este o masură generală a exprimării furiei.

8) Inventarul de Depresie Beck – ediţia a doua (BDI – II) / (Beck Depression Inventory-Second Edition)


Inventarul de Depresie Beck – ediţia a doua (BDI – II) este un instrument de auto-evaluare, construit să măsoare severitatea depresiei la adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 13 ani. Această versiune a inventarului (BDI-II) este utilizată pentru evaluarea simptomelor corespunzătoare criteriilor de diagnostic pentru tulburările depresive cuprinse în Manualul de Diagnostic şi Statistică a Tulburărilor Mentale – ediţia a IV-a al Asociaţiei Americane de Psihiatrie (DSM – IV, 1994).

9) Interviul clinic structurat pentru tulburările din DSM-5, SCID-5-CV


SCID-5-CV, este un ghid de interviu semistructurat utilizat pentru stabilirea diagnosticelor majore DSM-V, 2013 (Manualul de Diagnostic şi Statistică a Tulburărilor Mentale – ediţia a V-a al Asociaţiei Americane de Psihiatrie), anterior diagnosticele Axei I. Interviurile clinice structurate au fost elaborate cu scopul de a creşte fidelitatea diagnostică prin standardizarea procesului de evaluare, de a spori validitatea prin facilitarea aplicării criteriilor de diagnostic din DSM-5 şi aprofundarea unor simptome care altfel ar putea fi trecute cu vederea. SCID -5- CV este împărţit în mai multe module, fiecare modul evaluând o anumită clasă de tulburări psihiatrice. Modulele SCID-5-CV:
Modulul A: Episoade afective şi Tulburarea depresivă persistentă
Modul B: Simptome psihotice şi simptome asociate
Modul C: Diagnosticul diferenţial al tulburărilor psihotice
Modul D: Diagnosticul diferenţial al tulburărilor afective
Modul E: Tulburările consumului de substanţe
Modul F: Tulburările anxioase
Modul G: Tulburarea obsesiv-compulsivă şi Tulburarea de stres posttraumatic; Tulburarea cu deficit de atenţie/hiperactivitate
Modul I: Evaluarea iniţială a altor tulburări actuale
Modulul J: Tulburarea de adaptare.

Interviul clinic structurat pentru tulburările de personalitate din DSM-5, SCID-5-PD

SCID-5-PD, este un ghid de interviu semistructurat care evaluează cele 10 tulburări de personalitate descrise ȋn DSM-V, 2013 (Manualul de Diagnostic şi Statistică a Tulburărilor Mentale, ediţia a-V-a al Asociaţiei Americane de Psihiatrie), ȋn cadrul Grupelor A, B şi C:
→ Tulburarea de personalitate evitantă
→ Tulburarea de personalitate dependentă
→ Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă
→ Tulburarea de personalitate paranoidă
→ Tulburarea de personalitate schizotipală
→ Tulburarea de personalitate schizoidă
→ Tulburarea de personalitate histrionică
→ Tulburarea de personalitate narcisistă
→ Tulburarea de personalitate borderline
→ Tulburarea de personalitate antisocială.
SCID-5-PD poate fi utilizat pentru a stabili diagnosticul tulburărilor de personalitate, pentru a investiga tipare de tulburări de personalitate care apar simultan cu alte tulburări psihice sau afecţiuni medicale, pentru a investiga structura subdiacentă a patologiei personalităţii şi pentru comparaţie cu alte metode de investigare a tulburărilor personalităţii.

Testul Apercepției Tematice – TAT

Testul de Apercepție Tematică – TAT este o tehnică proiectivă ce urmărește să evalueze modelele de gândire, atitudinile față de sine și față de ceilalți, capacitatea observațională și răspunsurile emoționale ale subiectului la un material slab structurat. Printre aspectele puse în evidență în analiza planşelor, se numără: nevoile şi pulsiunile subiectului; concepţia sa despre lume; conflictele semnificative; natura anxietăţilor; principalele defense utilizate de subiect împotriva conflictelor şi temerilor; adecvarea Supraeului, măsura în care acesta se manifestă în mod mai mult sau mai puţin punitiv; integrarea Eului subiectului.
TAT pune în evidenţă şi 12 funcţii ale Eului: Testarea realităţii; Judecata; Simţul realităţii; Reglarea şi controlul pulsiunilor, afectelor şi tendinţelor; Relaţii de obiect; Procesele gândirii; Regresia adaptativă în serviciul eului; Funcţionarea defensivă; etc. Utilizările TAT sunt multiple, constituind un instrument util pentru specialişti din cele mai diverse domenii:
Evaluarea candidaţilor pentru angajarea în domenii care cer un nivel înalt al abilităţilor de lucru cu oamenii sau abilităţi semnificative în controlul stresului şi a efectelor acestuia (domeniul juridic, militar, servicii diplomatice etc.)
Evaluarea unor pacienţi care au un diagnostic psihiatric, în vederea stabilirii tipului de terapie adecvat.
Ȋn medicina legală, pentru a evalua motivaţiile şi atitudinile generale ale persoanelor acuzate de fapte violente.
Ȋn evaluarea unor tulburări de personalitate.
Ȋn evaluarea unor problematici de factura neuropsihologică.
Ȋn scopuri de cercetare.

PROGRAMĂRI:
Telefon: 0722.509.692
E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2018 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:


→ Pachet evaluare abilităţi parentale şi stil parental (click aici)
→ Pachet evaluare psihologică autocunoaştere şi dezvoltare personală (click aici)
→ Teste psihologice utilizate ȋn evaluarea copilului şi adolescentului (click aici)
→ Model raport interpretativ pachet de evaluare psihologică autocunoaştere şi dezvoltare personală (click aici)
→ Expertiza psihologică a copilului şi familiei ȋn procesul de stabilire a condiţiilor exercitării autorităţii părinteşti (click aici)
→ Evaluarea psihologică a copilului după divorț/separarea părinților (click aici)
→ Evaluare psihologică în cazurile de stres posttraumatic (click aici)


  • 0
Model raport evaluare autocunoastere

MODEL RAPORT INTERPRETATIV PACHET DE EVALUARE PSIHOLOGICĂ AUTOCUNOAŞTERE ŞI DEZVOLTARE PERSONALĂ

EVALUAREA APTITUDINILOR COGNITIVE:

► Instrument utilizat: Matricele Progresive Standard / Standard Progresive Matrices
Descriere: Testul măsoară inteligenţa non-verbală
Nivel obţinut: QI = 122
Interpretare: Nivelul obţinut indică o inteligenţă mult peste medie.

EVALUARE PERSONALITATE:

► Instrument utilizat: Inventarul de personalitate NEO FFI/NEO Five-Factor Inventory
Descriere: Testul măsoară cinci dimensiuni majore ale personalităţiii: Nevrotism, Extraversie, Deschidere către experienţe, Agreabilitate şi Conştiinciozitate.

→ Scala N: Nevrotism
Nivel obţinut: scor scăzut
Interpretare: Persoanele care obţin scoruri semnificativ mai scăzute comparativ cu media eşantionului sunt percepute ca fiind calme şi relativ libere de trăiri sau emoţii negative. Manifestările lor emoţionale sunt stabile şi adaptate situaţiilor cu care se confruntă. Lipsa emoţiilor negative nu înseamnă că persoanele cu scoruri scăzute trăiesc doar emoţii pozitive, ci faptul că acestea resimt mai rar furie, îngrijorare sau stres.

→ Scala N1: Stima de sine negativă
Nivel obţinut: scor scăzut
Interpretare: Persoanele caracterizate de scoruri scăzute nu se descurajează cu uşurinţă, obstacolele şi dificultăţile având un efect mobilizator asupra lor. O alta caracteristică importantă a scorurilor scăzute ţine de o imagine de sine pozitivă, precum şi de sentimentul eficienţei şi competenţei personale.

→ Scala N2: Emoţionalitate negativă
Nivel obţinut: scor scăzut
Interpretare: Scorurile scăzute la aceasta scală se asociază cu lipsa sau frecvenţa scăzută de apariţie a tensiunilor, îngrijorărilor sau a stărilor de anxietate. Deşi mai puţin vulnerabile la stres, persoanele cu aceste scoruri nu manifestă întotdeauna o dispoziţie emoţională pozitivă.

→ Scala E: Extraversie
Nivel obţinut: scor mediu
Interpretare: Persoanele ambiverte tind să interacţioneze şi să lucreze eficient cu ceilalţi, putând în acelaşi timp să se descurce şi pe cont propriu. Deşi uneori sunt orientate către interacţiuni sociale, aceste persoane pot obosi repede în contextele sociale, simţind nevoia de a se retrage.

→ Scala E1: Sociabilitate
Nivel obţinut: scor mediu
Interpretare: Persoanele care obţin aceste scoruri caută în general interacţiuni sociale, atât în activitatea profesională, cât şi în timpul liber, dar au şi momente în care simt nevoia să se retragă din interacţiunile sociale, pentru perioade mai lungi sau mai scurte de timp.

→ Scala E2: Activism
Nivel obţinut: scor scăzut
Interpretare: Persoanele care obţin scoruri scăzute pe această scală sunt mai puţin active în mediul social, manifestând un nivel mai degrabă scăzut al entuziasmului asociat implicării în diferite acţiuni. Se poate considera că persoanele care obţin aceste scoruri tind să manifeste uneori o lipsă de implicare în activităţi sau acţiuni care presupun interacţiuni sociale.

→ Scala O: Deschidere către experienţe
Nivel obţinut: scor mediu
Interpretare: Curiozitatea acestor persoane se manifestă destul de frecvent, dar în special în relaţie cu anumite arii bine delimitate. Mai mult, aceste persoane tind să se plictisească cu usurinţă. Se poate considera că persoanele care prezintă aceste scoruri sunt la fel de confortabile cu a lucra cu aspecte abstracte, conceptuale, dar şi cu aspect concrete, practice.

→ Scala O1: Curiozitate
Nivel obţinut: scor ridicat
Interpretare: Persoanele caracterizate de scoruri ridicate la această scală tind să fie la curent cu descoperirile din diferite domenii, având în acelaşi timp o înclinare spre conceptualizare şi abstractizare. Se poate considera că aceste persoane tind să-şi dezvolte şi să-şi exploateze resursele intelectuale la un nivel optim. Trebuie menţionat faptul că de cele mai multe ori curiozitatea acestora se manifestă şi în legătură cu aspecte care nu presupun utilizarea gândirii abstracte (artă, natură etc.).

→ Scala O2: Flexibilitatea mentală
Nivel obţinut: scor mediu
Interpretare: Gradul în care persoanele cu aceste scoruri respectă regulile şi normele depinde de compatibilitatea între acestea şi propriul sistem normativ şi valoric, fiind tentate să analizeze regulile dintr-o perspectivă personală.

→ Scala A: Agreabilitate
Nivel obţinut: scor ridicat
Interpretare: Persoanele caracterizate de scoruri ridicate la această scală sunt preocupate de armonizarea relaţiilor cu ceilalţi, fiind mai degrabă axate pe cooperare, iar nu pe competiţie. Persoanele care obţin scoruri înalte au o perspectivă optimistă asupra naturii umane, fiind dispuse să ajungă la un compromis, în loc să se implice în conflicte cu ceilalţi. În mediul social aceste persoane sunt percepute ca fiind oneste, prietenoase şi de încredere.

→ Scala A1: Încredere vs. suspiciune
Nivel obţinut: scor mediu
Interpretare: Aceste persoane tind să manifeste încredere în special faţă de persoane pe care le cunosc de o anumită perioadă de timp sau cu care au împărtaşit anumite experienţe. Uneori, aceste persoane pot fi circumspecte atunci când cunosc persoane noi.

→ Scala A2: Politeţe
Nivel obţinut: scor ridicat
Interpretare: Persoanele caracterizate de scoruri înalte tind să manifeste un comportament respectuos faţă de persoanele cu care interacţionează, fiind în acelaşi timp disponibile pentru a oferi asistenţă sau ajutor celorlalţi. Aceste persoane tind să evite certurile şi conflictele, încercând să promoveze armonia în cadrul relaţiilor interpersonale.

→ Scala C: Conştiinciozitate
Nivel obţinut: scor mediu
Interpretare: Aceste persoane reuşesc să se adapteze cu uşurinţă la solicitările diferite provenite din mediul profesional sau personal, combinând în mod echilibrat respectarea regulilor cu orientarea către schimbare.

→ Scala C1: Productivitate
Nivel obţinut: scor mediu
Interpretare: Persoanele care obţin scoruri medii pot depune eforturi semnificative şi se pot focaliza pe finalizarea unui proiect atunci când percep respectivul proiect ca fiind captivant sau interesant. Atunci când îşi pierd interesul pentru o anumită acţiune, aceste persoane tind să amâne acţiunea sau să renunţe.

→ Scala C2: Organizare
Nivel obţinut: scor mediu
Interpretare: Persoanele care obţin scoruri medii la această scală au un grad mediu de confort atât cu situaţiile care presupun urmarea unor proceduri, cât şi cu cele care necesită abordări neconvenţionale. Aceste persoane au o eficienţă medie în ceea ce priveşte organizarea şi planificarea activităţilor (personale sau profesionale).

EVALUARE PERSONALITATE – INTERPRETĂRI CORELATIVE:

      • Stil de interacţiune

Nivel obţinut: CARISMATIC
Interpretare: Aceste persoane se bucură în mod sincer de compania celorlalţi, fiind ataşate puternic de prietenii vechi, dar manifestând în acelaşi timp şi entuziasm atunci când cunosc persoane noi. Acestor persoane le face mare placere să discute cu ceilalţi pe diferite teme, aceştia simţindu-se foarte confortabil în compania lor. De obicei, aceste persoane sunt populare în mediul lor social.

      • Stil decizional

Nivel obţinut: PROGRESIST
Interpretare: Aceste persoane tind să fie orientate către noutate şi schimbare, fiind în acelaşi timp interesate în a aplica noi soluţii, în special atunci când acestea au un impact pozitiv asupra celorlalţi. Aceste persoane au încredere în natura umană şi atunci când iau decizii sunt atente la a face schimbările în interesul celorlalţi. Aceste persoane sunt de obicei foarte eficiente în a-i ajuta pe ceilalţi să se dezvolte şi să progreseze.

      • Stil de ȋnvăţare

Nivel obţinut: ASPIRAŢIONAL
Interpretare: Aceste persoane îmbină o curiozitate pronunţată cu o capacitate bine dezvoltată de organizare personală, obţinând astfel rezultate deosebite pe plan academic sau în contexte generale care presupun învăţare. Aceste persoane au în general aspiraţii înalte şi găsesc adesea modalităţi creative de a rezolva problemele cu care se confruntă. Aceste persoane au şanse mari de a obţine succes pe plan academic.

      • Orientarea spre sarcină

Nivel obţinut: MOTIVAT
Interpretare: Aceste persoane sunt considerate eficiente, având capacitatea de a munci într-un ritm susţinut şi cu un tempo personal alert. De cele mai multe ori aceste persoane sunt interesate de propria dezvoltare şi evoluţie profesională, fiind capabile să urmeze un program sau un plan prestabilit. Uneori, aceste persoane încearcă să impună celor din jur stilul lor de lucru, pe care îl consideră a fi foarte eficient.

      • Bunăstarea psihologică

Nivel obţinut: OPTIMIST
Interpretare: Aceste persoane transmit o stare de bună dispoziţie în cadrul mediului social, fiind adesea lipsite de griji sau probleme emoţionale. Atunci când au de-a face cu frustrări sau dezamăgiri, aceste persoane se pot întrista pe moment, dar au capacitatea de a trece repede peste acestea. Mai mult, ele tind să se bucure de viaţă în general şi sunt de obicei focalizate pe viitor, iar nu pe trecut.

      • Controlul impulsurilor

Nivel obţinut: AXAT PE OBIECTIVE
Interpretare: Aceste persoane au o imagine foarte clară despre obiectivele pe care vor să le atingă. Mai mult, aceste persoane au capacitatea de a depăşi obstacolele care stau în calea atingerii obiectivelor prin perseverenţă şi organizare. Aceste persoane îşi revin foarte repede în urma unor insuccese şi pot gestiona nesatisfacerea imediată a nevoilor pentru atingerea unui scop important.

      • Stil de apărare

Nivel obţinut: HIPOSENSIBIL
Interpretare: Persoanele hiposensibile tind să minimalizeze importanţa sau intensitatea trăirilor emoţionale pe care le au. Pentru a depăşi eventualele momente dificile din punct de vedere emoţional, aceste persoane vor tinde să se implice în acţiuni concrete. Aceste persoane tind să creadă într-o entitate superioară care are un rol important în rezolvarea problemelor personale dificile.

      • Orientarea caracterului

Nivel obţinut: ALTRUIST
Interpretare: Aceste persoane îşi canalizează eforturile în mod deliberat şi organizat pe activităţi cu scopul de a-i ajuta pe alţii. Aceste persoane se implică în mod voluntar în diferite activităţi şi persistă în depăşirea obstacolelor pentru a putea fi de folos celorlalţi.

      • Controlul Furiei

Nivel obţinut: IERTĂTOR
Interpretare: Persoanele care prezintă această combinaţie a scorurilor tind a nu-şi exprima direct furia şi sentimentele negative. Chiar şi atunci când sunt insultate, aceste persoane preferă să ierte şi să uite incidentul respectiv, fără a intra în polemică cu cei implicaţi. Aceste persoane înţeleg şi perspectiva celorlalţi şi încearcă adesea să ajungă la un punct de vedere comun, mutual benefic.

EVALUARE PERSONALITATE – COMPETENŢE PROFESIONALE:

→ Orientarea către acţiune
Nivel obţinut: scor scăzut
Interpretare: Arie de dezvoltare. Persoanele caracterizate de scoruri scăzute la această competenţă tind să amâne luarea deciziilor şi nu sunt orientate spre a aborda şi rezolva cu prioritate acele activităţi urgente.

→ Aderenţa la politici organizaţionale
Nivel obţinut: scor mediu
Interpretare: funcţionare eficientă.

→ Eficienţa ȋn afaceri
Nivel obţinut: scor mediu
Interpretare: funcţionare eficientă.

→ Orientarea către schimbare
Nivel obţinut: scor ridicat
Interpretare: Deprinderi avansate. Orientare puternică a personalităţii către căutarea de soluţii sau abordări noi pentru problemele cotidiene. De asemenea, competenţa surprinde şi comportamente de promovare şi susţinere a schimbării în grupul social de referinţă.

→ Capacitatea decizională
Nivel obţinut: scor mediu
Interpretare: funcţionare eficientă.

→ Capacitatea de delegare
Nivel obţinut: scor mediu
Interpretare: funcţionare eficientă.

→ Dezvoltarea celorlalţi
Nivel obţinut: scor ridicat
Interpretare: Deprinderi avansate. Persoanele caracterizate de scoruri înalte la această competenţă au capacitatea de a împărtaşi grupului expertiza şi experienţa profesională acumulată. Datorită faptului că îi asista pe cei din echipă, aceste persoane sunt frecvent abordate pentru coaching sau pentru a oferi sfaturi profesionale.

→ Facilitarea
Nivel obţinut: scor ridicat
Interpretare: Deprinderi avansate. Aceste persoane sunt caracterizate de eficienţă în gestionarea şi managementul conflictelor, negociind soluţii de tip win-win şi încercând să păstreze o perspectivă obiectivă asupra situaţiilor potenţial conflictuale.

→ Leadership
Nivel obţinut: scor mediu
Interpretare: funcţionare eficientă.

→ Asumarea riscurilor
Nivel obţinut: scor mediu
Interpretare: funcţionare eficientă.

→ Locul controlului
Nivel obţinut: scor ridicat
Interpretare: Deprinderi avansate. Persoanele care obţin niveluri înalte de dezvoltare ale acestei competenţe reuşesc să-şi controleze reacţiile, având capacitatea de a rezista impulsurilor de moment şi percepând influenţa propriului comportament asupra evenimentelor externe.

→ Independenţa ȋn muncă
Nivel obţinut: scor mediu
Interpretare: funcţionare eficientă.

→ Spirit antreprenorial
Nivel obţinut: scor mediu
Interpretare: funcţionare eficientă.

EVALUARE MECANISME DE COPING /ADAPTARE:

► Instrument utilizat: Chestionarul de coping cognitiv-emoțional / CERQ
Descriere: Testul identifică strategiile utilizate pentru a face față evenimentelor sau situațiilor negative.

Scala: Autoculpabilizare
Descriere: Autoculpabilizarea este o strategie care presupune apariția unor gânduri potrivit cărora întreaga responsabilitate pentru situația trăită aparține propriei persoane, vina este atribuită sieşi şi apar gânduri care se referă la greşelile pe care o persoană le face.
Nivel obţinut: scor scăzut
Interpretare: utilizarea ȋntr-o mai mică măsură a acestei strategii.

Scala: Acceptare
Descriere: Acceptarea se referă la acele gânduri datorită cărora ne resemnăm față de ceea ce s-a întâmplat şi acceptăm situația, gândindu-ne că aceasta nu mai poate fi schimbată şi că viața continuă.
Nivel obţinut: scor mediu
Interpretare: utilizarea medie a acestei strategii.

Scala: Ruminare
Descriere: Ruminarea se referă la situația în care ne gândim încontinuu şi/sau suntem mereu preocupați de sentimentele şi gândurile pe care le asociem unui eveniment negativ.
Nivel obţinut: scor ridicat
Interpretare: utilizarea frecventă a acestei strategii.

Scala: Refocalizare pozitivă
Descriere: Refocalizarea pozitivă apare atunci când ne gândim la alte lucruri mai plăcute, în loc să ne gândim la evenimentul negativ trăit.
Nivel obţinut: scor ridicat
Interpretare: utilizarea  frecventă a acestei strategii.

Scala: Refocalizare pe planificare
Descriere: Refocalizarea pe planificare apare atunci când ne gândim la paşii pe care trebuie să îi urmăm pentru a face față unui eveniment negativ sau atunci când ne gândim la un plan prin care să schimbăm o situație.
Nivel obţinut: scor peste medie
Interpretare: utilizarea peste medie a acestei strategii.

Scala: Reevaluare pozitivă
Descriere: Reevaluarea pozitivă apare atunci când asociem mental o semnificație pozitivă unui eveniment negativ în termenii dezvoltării personale, gândindu-ne că evenimentul ne va face mai puternici, căutând aspectele pozitive ale acestuia.
Nivel obţinut: scor peste medie
Interpretare: utilizarea peste medie a acestei strategii.

Scala: Punerea în perspectivă
Descriere: Punerea în perspectivă se referă la acele gânduri prin care se reduce nivelul de gravitate al evenimentului, prin comparația cu alte evenimente şi se pune accentul pe faptul că există şi lucruri mai grave în lume.
Nivel obţinut: scor scăzut
Interpretare: utilizarea ȋntr-o mai mică măsură a acestei strategii.

Scala: Catastrofarea
Descriere: Catastrofarea apare atunci când ne gândim în mod recurent la cât de teribil a fost evenimentul trăit şi la faptul că este cel mai crunt/groaznic lucru care se putea întâmpla, că este mult mai grav decât ceea ce li s-a întâmplat altora.
Nivel obţinut: scor mediu
Interpretare: utilizarea medie a acestei strategii.

Scala: Culpabilizarea celorlalți
Descriere: Culpabilizarea celorlalți apare atunci când îi învinovățim pe ceilalți pentru ceea ce ni s-a întâmplat, atunci când îi facem pe ceilalți responsabili pentru ceea ce s-a întâmplat şi/sau atunci când ne gândim la greşelile pe care le-au facut ceilalți în această privință.
Nivel obţinut: scor mediu
Interpretare: utilizarea medie a acestei strategii.

► Instrument utilizat: Scala de abordare strategică a coping-ului / SACS
Descriere: Testul identifică strategiile de coping comportamental în context social, pe care cineva le folosește după ce a trăit anumite evenimente sau situații negative.

→ Scala: Acțiune asertivă
Descriere: Acţiunea asertivă prin care persoana abordează situaţiile de confruntare cu evenimente negative de viață ȋn mod ferm, spontan, sincer şi direct fără să se retragă din faţa problemelor. Persoana ȋşi urmăreşte propriile interese fără a le face rău celorlalţi.
Nivel obţinut: scor ridicat
Interpretare: utilizarea peste medie a acestei strategii.

→ Scala: Relaționare socială
Descriere: Relaționare socială este o strategie de coping comportamental prin care persoana se alătură altor oameni pentru a face faţă situaţiei problemă. Persoana se implică ȋn rezolvarea problemei ȋmpreună cu ceilalţi, luând ȋn calcul şi nevoile acestora.
Nivel obţinut: scor mediu
Interpretare: utilizarea medie a acestei strategii.

→ Scala: Căutarea suportului social
Descriere: Căutarea suportului social este o strategie prin care persoana apelează la alte persoane pentru ajutor, sfaturi, informaţii şi sprijin emoţional ȋn vedera ameliorării sau rezolvării situaţiei stresante. Persoana se sfătuieşte cu familia şi prietenii ȋn legătură cu ce are de făcut.
Nivel obţinut: scor ridicat
Interpretare: utilizarea peste medie a acestei strategii.

→ Scala: Acțiune prudentă
Descriere:  Este o strategie prin care persoana ȋşi evaluează atent obţiunile ȋnainte de a acţiona şi ȋşi ia toate măsurile de precauţie pentru a se proteja de orice pericol. O acţiune prudentă poate implica şi o atentă considerare a nevoilor şi sentimentelor celorlalţi, ȋnainte de a trece la acţiune.
Nivel obţinut: scor mediu
Interpretare: utilizarea medie a acestei strategii.

→ Scala: Acţiunea instinctivă
Descriere: Persoana abordează situaţiile de confruntare cu evenimente negative de viață bazându-se, ȋn primul rând, pe propiile intuiţii. Aceasta poate să reacţioneze impulsiv, fără să se gândească prea mult la consecinţe. O acţiune instinctivă poate implica o slabă considerare a celorlalţi şi a nevoilor acestora.
Nivel obţinut: scor scăzut
Interpretare: utilizarea sub medie a acestei strategii.

→ Scala: Evitarea
Descriere: Evitarea este o strategie prin care persoana se angajează ȋn alte activităţi pentru a nu se mai ocupa/confrunta cu problema/situaţia stresantă. Persoana reduce efortul sau abandonează angajarea ȋn atingerea scopului sau ȋn ȋnlăturarea stresorului. Aceasta se retrage sau aşteaptă ca lucrurile să se rezolve de la sine.
Nivel obţinut: scor mediu
Interpretare: utilizarea medie a acestei strategii.

→ Scala: Acţiunea indirectă
Descriere: Este o strategie prin care persoana preferă să abordeze problema stresantă ȋn mod “netransparent”, ȋn spatele scenei. O acţiune indirectă implică influenţarea sau manipularea mediului, a contextului sau a altor persoane ȋn vederea ameliorării situaţiei stresante. Abordarea indirectă a stresorului poate implica atât luarea ȋn considerare, cât şi neluarea ȋn considerare a nevoilor celorlalţi.
Nivel obţinut: scor mediu
Interpretare: utilizarea medie a acestei strategii.

→ Scala: Acţiunea antisocială
Descriere: Persoana ȋn situaţii stresante/problemă utilizează strategii comportamentale prin care ȋşi urmăreşte, ȋn primul rând, propriile interese, chiar dacă acţiunile sale pot avea consecinţe negative asupra celorlalţi.
Nivel obţinut: scor scăzut
Interpretare: utilizarea sub medie a acestei strategii.

→ Scala: Acţiunea agresivă
Descriere: Persoana ȋn situaţii stresante/problemă actionează decisiv, rapid, pentru a-i lua prin surprindere pe ceilalţi cu garda jos. O acţiune agresivă implică intenţia de preluare a controlului cu orice preţ, dominarea şi dezarmarea celorlalţi.
Nivel obţinut: scor scăzut
Interpretare: utilizarea sub medie a acestei strategii.

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI DE SPECIALITATE:

Plecând de la punctele forte şi vulnerabilităţile identificate ȋn urma evaluării sunt transmise concluzii şi recomandări de specialitate privind optimizarea şi dezvoltarea personală.

PROGRAMĂRI:
→ Telefon: 0722.509.692
→ E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2018 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan


  • 0
Evaluare autocunoastere si dezvoltare personala

PACHET EVALUARE PSIHOLOGICĂ AUTOCUNOAŞTERE ŞI DEZVOLTARE PERSONALĂ

OBIECTIVE EVALUARE:


► A furniza o imagine cât mai precisă a persoanei evaluate cu privire la abilitățile cognitive, percepţia de sine, trăsăturile de personalitate, starea emoțională, mecanismele de a face față stresului, precum şi preferinţele comportamentale ale acesteia în situaţii mai mult sau mai puţin generale, utilizând metode ştiinţifice şi riguroase

► A furniza asistenţă de specialitate pentru a ȋnţelege cât mai bine propriul mod de funcţionare ȋn plan psihologic şi comportamental

BENEFICII:


► Ȋn procesul de evaluare sunt utilizate instrumente psihologice standardizate şi validate ştiinţific *, adaptate cultural şi normate pe populaţia din România, care oferă o cunoaştere validă a persoanei evaluate

► Plecând de la punctele forte şi vulnerabilităţile identificate ȋn urma evaluării sunt transmise recomandări de specialitate privind optimizarea şi dezvoltarea personală, se pun bazele privind pregătirea unor programe particularizate de intervenţie: management al stresului, prevenție a reacțiilor disfuncționale în situații de confruntare cu evenimente negative de viață, control al emoţiilor, dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi relaţionare interpersonală, etc. *

* Listă Teste psihologice utilizate ȋn evaluarea psihologică a adultului (click aici)

* Ȋn Pachetul de evaluare psihologică pentru autocunoaştere şi dezvoltare personală nu sunt incluse servicii de consiliere psihologică sau psihoterapie. Aceste servicii pot fi accesate separat ulterior evaluării plecând de la un plan de intervenţie particularizat

METODE UTILIZATE:


Raportul interpretativ * este realizat ȋn urma aplicării următoarelor instrumente de evaluare:

Matricele Progresive Standard / Standard Progresive Matrices
Inventarul de personalitate NEO FFI / NEO Five-Factor Inventory
Chestionarul de coping cognitiv-emoţional / CERQ
Scala de abordare strategică a coping-ului / SACS

* Raportul interpretativ realizat ȋn urma aplicării instrumentelor de evaluare nu este un raport de evaluare clinică şi psihodiagnostic sau un aviz psihologic ȋn specialitate
* Raportul interpretativ este utilizat doar ȋn scop de autocunoaştere şi dezvoltare personală
* Model Raport interpretativ / Pachet evaluare psihologică Autocunoaştere şi Dezvoltare personală (click aici)

DURATĂ ŞI COSTURI:


→ Procesul de evaluare se derulează pe durata a 3 şedinţe / o şedinţă durează 50 de minute
→ Şedinţele sunt organizate astfel: 2 şedinţe administrare teste, 1 şedinţă concluzii şi recomandări de specialitate *
→ Costul pachetului de evaluare este de 350 lei

Acest serviciu poate fi oferit şi ȋn varianta on-line

PROGRAMĂRI:


► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2018 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan


  • 0
646x404

Prejudecăţi legate de hipnoză. De ce se tem oamenii şi ce ar trebui să ştie când optează pentru această metodă terapeutică

Psihoterapia este o modalitate de tratament ce utilizează teorii şi mijloace ştiinţifice pentru reducerea sau eliminarea unor simptome (stări anormale resimţite de o persoană care pot indică prezenţa unei boli), afecţiuni mentale sau comportamente disfuncţionale.

Una dintre metodele la care apelează strategiile terapeutice este hipnoza, pe marginea căreia au luat însă naştere prejudecăţi multiple.

„Hipnoza nu reprezintă o formă de psihoterapie prin ea ȋnsăşi, ci o metoda aplicabilă ȋn cadrul unui proces terapeutic. Hipnoterapia sau psihoterapia prin hipnoză utilizează hipnoza ca element central al demersului terapeutic. Hipnoza integrată ȋn strategia terapeutică contribuie ȋntr-o manieră semnificativă la reducerea sau dispariţia simptomelor, la rezolvarea unor conflicte intrapsihice, precum şi la optimizarea oricărei situaţii umane ȋn care atitudinea subiectului joacă un anumit rol”, explică, pentru Adevărul, psihologul Ionuţ Ghiugan.

Deşi metoda, fără a avea pretenţia că vindecă traume emoţionale, poate fi, atunci când este aplicată de un specialist, de mare ajutor subiectului supus hipnoterapiei, mulţi dintre cei care ar putea să se descopere cu ajutorul acestei metode ezită atunci când psihoterapeutul le propune această variantă.

„Specialiştii consideră că, ȋn ciuda prejudecăţilor conform cărora hipnoza duce la pierderea controlului clientului, acest proces presupune exact contrariul, şi anume, că hipnoza reprezintă o strategie menită să ȋntărească Eul subiectului, să-l ajute să se descopere pe sine, să evolueze ȋn plan personal, creând contextul favorabil pentru a-şi dezvolte laturile optime  şi adaptative ale personalităţii sale”, spune psihologul.

“Poate conduce la schimbarea sistemelor de referinţă ale subiectului”

Hipnoza deschide diferite căi de cunoaştere a propriei persoane şi ajută la rezolvarea unor probleme apăsătoare pentru subiectul supus acestei metode, prin găsirea unor soluţii alternative.

„Hipnoza ȋn sine nu vindecă nimic, deoarece inducţia hipnotică şi adâncirea transei nu sunt suficiente pentru obţinerea modificărilor terapeutice, deşi este posibil ca aceste proceduri să funcţioneze ȋntr-o anumită măsură pe termen scurt, datorită efectului “placebo”. Hipnoza ȋnsă, integrată ȋntr-un proces terapeutic de restructurare psihică şi generare de noi asociaţii ȋncărcate de sens, poate conduce la schimbarea sistemelor de referinţă ale subiectului şi creşte capacitatea acestuia de rezolvare a problemelor cu care se confruntă”, mai spune Ionuţ Ghiugan.

Deşi toţi oamenii au probleme, la psihoterapeut se prezintă doar cei care nu şi le rezolvă într-un timp rezonabil. Potrivit psihologului, oamenii au resursele necesare rezolvării problemelor lor, dar există cel puţin o perspectivă care blochează utilizarea acestor resurse ȋntr-o manieră eficientă.

 „Mai exact, oamenii nu formulează corect problema şi, ȋn consecinţă, devin prizonierii unei singure imagini privind soluţia. Din această perspectivă, sarcina psihoterapeutului este de a crea un cadru care să-l stimuleze pe client să dezvolte formulări alternative, fie în raport cu problema, fie în raport cu soluţia şi să utilizeze mai eficient resursele de care dispune”, explică psihologul Ionuţ Ghiugan.

Ce riscuri există

Literatura de specialitate împarte persoanele care vin la cabinetele de psihoterapie pentru a solicita hipnoza ȋn mai multe categorii.

 „Există persoane care doresc realmente să rezolve o situaţie problematică şi să-şi ȋmbunătăţescă stilul de viaţă, persoane disperate, cu afecţiuni severe, care caută prin hipnoză o salvare pentru problemele lor şi care au ȋncercat, fără succes, multe alte tehnici chimioterapeutice şi psihoterapeutice şi persoane care se tratează cu medicamente şi care ar dori să scape de dependenţa lor faţă de acestea”, explică specialistul.

Potrivit psihologului, există situaţii ȋn care lipsa de pregătire în specialitate sau utilizarea hipnozei ȋn situaţii contraindicate pot produce efecte negative importante prin ineficienţă în situaţiile în care nevoia de ajutor este critică, fixarea unor credinţe iraţionale şi comportamente dăunătoare sau potenţarea unor simptome patologice existente.

Articol publicat în: www.adevarul.ro


  • 0
IMG_5759

VIOLENŢA ASUPRA COPILULUI

Violenţa asupra copilului reprezintă forme de rele tratamente produse de către părinţi sau de orice altă persoană aflată în poziţie de răspundere, putere ori în relaţie de încredere cu copilul, care produc vătămare actuală sau potenţială asupra sănătăţii acestuia şi îi pun în pericol viaţa, dezvoltarea, demnitatea şi moralitatea.

Principalele forme de violenţă asupra copilului sunt: abuzul, neglijarea, exploatarea şi traficul de copii.

Confrom statisticii prezentate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor copilului şi Adopţie, ȋn anul 2015, ȋn România au fost identificaţi 13.546 copii ca fiind victime ale abuzului, neglijării şi exploatării din care 1.146 au fost abuzaţi fizic, 1.760 abuzaţi emoţional, 549 abuzaţi sexual, 9.625 neglijaţi, 214 exploataţi prin muncă, 46 exploataţi sexual şi 163 exploataţi pentru comiterea unor infracţiuni. Din totalul abuzurilor raportate ȋn 2015, puţin peste 93% dintre acestea s-au produs ȋn familie, iar restul de până la 100% ȋn unităţi de ȋnvăţământ, la asistenţi maternali profesionişti, servicii rezidenţiale, alte instituţii şi locaţii.

ABUZUL FIZIC

ABUZUL FIZIC  constă în vătămarea corporală a copilului în cadrul interacţiunii, singulară sau repetată, cu o persoană aflată în poziţie de răspundere, putere ori în relaţie de încredere cu acesta, fiind un rezultat al unor acte intenţionate care produc suferinţă copilului în prezent sau în viitor.

Literatura de specialitate defineşte ABUZUL FIZIC astfel: traumatizarea fizică intenţionată (neaccidentală) a unui copil – de la contuzii minore până la fracturi severe sau deces – produsă prin lovirea cu pumnul sau picioarele, izbirea, muşcarea, smucirea, ȋmpingere, ȋnjunghiere, strangulare, aplicare de corecţii (cu mâna, nuiaua, cureaua sau alt obiect), arderea sau oricare altă metodă aplicată de către un părinte, ȋngrijitor sau altă persoană responsabilă de copil.

ABUZUL EMOŢIONAL

ABUZUL EMOŢIONAL constă în expunerea repetată a copilului la situaţii al căror impact emoţional depăşeşte capacitatea sa de integrare psihologică. Abuzul emoţional vine din partea unui adult care se află în relaţie de încredere, răspundere sau putere cu copilul. În mod concret, aceste acte pot fi umiliri verbale şi nonverbale, intimidări, ameninţări, terorizări, restrângeri ale libertăţii de acţiune, denigrări, acuzaţii nedrepte, discriminări, ridiculizări şi alte atitudini ostile sau de respingere faţă de copil.

Ȋn literatura de specialitate sunt enumerate o serie de categorii de ABUZUL EMOŢIONAL asupra copilului:

  • Copii percepuţi negativ de către părinţi, uneori chiar de la naştere, consideraţi răi, proşti sau nebuni, trecuţi cu vederea sau văzuţi ca sursă a problemelor părinţilor. O formă aparte este reprezentată de Sindromul Cenuşăresei, copilul fiind expus nu numai abuzului emoţional al părinţilor, ci şi al fraţilor care, simţindu-se ȋn nesiguranţă şi suferind de o anxietate cronică datorită atitudinii părinţilor, se aliază cu aceştia contra unui frate sau a unei surori;
  • Terorizarea copilului prin ameninţări cu pedeapsa, cu părăsirea sau alungarea, care creează acestuia o stare de anxietate, căreia ȋi este greu să facă faţă;
  • Violenţa dintre părinţi, climatul intrafamilial de ură şi ostilitate, care are drept consecinţă o stare de anxietate a copilului, dificultăţi de identificare, probleme de identitate, mai ales ȋn ceea ce priveşte conştiinţa propriei valori şi a identităţii sexuale;
  • Părinţii care sunt dependenţi de alcool sau droguri, care sunt prea atenţi la propriile nevoi şi probleme ȋncât nu se mai pot ocupa de copiii lor. Aceştia sunt expuşi la anxietate şi situaţii neprevăzute, pe care nu le pot ȋnţelege. Copilulul observă că părinţii săi sunt incapabili de a avea grijă de ei şi nu mai au control.
  • Părinţii care se află ȋn situaţii de separare sau divorţ şi ȋşi plasează copilul ȋn mijlocul unui conflict cronic ȋn care unul dintre părinţi ȋl acuză pe celălalt, iar copilul poate fi forţat să ia partea unuia dintre ei. Copilul devine anxios şi poate ajunge la sentimente confuze.

SINDROMUL ALIENĂRII PARENTALE

O formă aparte de abuz emoţional o reprezintă SINDROMUL ALIENĂRII PARENTALE (PAS). Ȋn viziunea specialiştilor principalele caracteristici ale acestei forme de abuz sunt:

  • Un copil, de obicei aflat ȋn situaţia ȋn care părinţii sunt angajaţi ȋntr-un divorţ cu un grad ȋnalt de conflict, creează o alianţă cu unul dintre părinţi (părintele preferat) şi respinge relaţia cu celălalt părinte (părintele ȋnstrăinat) făra a avea o justificare legitimă. Simptomul principal este rezistenţa sau refuzul copilului de a avea contact cu părintele ȋnstrăinat.
  • Comportamentul copilului include o campanie persistentă de denigrare a părintelui ȋnstrăinat şi lipsa sau absurditatea raţionamentului pentru care acesta a fost respins.
  • Prezenţa următoarelor semne clinice: lipsa de ambivalenţă – se referă la convingerea copilului că părintele ȋnstrăinat este ȋntru totul rău, iar părintele preferat este ȋntru totul bun; fenomenul “liber-cugetător” – copilul consideră că decizia de a respinge părintele ȋi aparţine ȋn totalitate şi că nu este influenţat de către părintele preferat; sprijin necondiţionat – copilul ia automat partea părintelui preferat ȋn cazul unui dezacord; copilul poate prezenta o deconsiderare pentru sentimentele părintelui ȋnstrăinat şi o lipsă a sentimentului de vinovăţie faţă de acesta; copilul poate expune scenarii preluate de la părintele preferat, identice cu cele declarate de acesta; animozitatea copilului faţă de părinele ȋnstrăinat se poate extinde şi la familia acestuia;
  • Diagnosticul nu se stabileşte atunci când refuzul copilului de a avea contact cu părintele respins este justificat – de exemplu, ȋn cazul ȋn care copilul a fost neglijat sau abuzat de acel părinte.

ABUZ PSIHOLOGIC

Dacă abuzul emoţional este repetitiv şi susţinut, duce la afectarea diverselor paliere ale psihicului copilului (de exemplu, structura de personalitate, afectele, cogniţiile, adaptarea, percepţia), devenind ABUZ PSIHOLOGIC, care are consecinţe mai grave pe termen lung asupra dezvoltării copilului, decât abuzul emoţional.

Literatura de specialitate defineşte ABUZUL PSIHOLOGIC astfel: acte verbale sau simbolice intenţionate ale părintelui sau ȋngrijitorului care au ca rezultat sau pot avea drept rezultat afectarea psihologică semnificativă a copilului, excluzând din această categorie actele de abuz fizic şi sexual.

ABUZUL SEXUAL

ABUZUL SEXUAL reprezintă implicarea unui copil sau a unui adolescent minor dependent şi imatur din punctul de vedere al dezvoltării psihosexuale în activităţi sexuale pe care nu este în măsură să le înţeleagă, care sunt nepotrivite pentru vârsta sa ori pentru dezvoltarea sa psihosexuală, activităţi sexuale pe care le suportă fiind constrâns prin violenţă sau seducţie ori care transgresează tabuurile sociale legate de rolurile familiale; aceste activităţi includ, de regulă, contact fizic, cu sau fără penetrare sexuală.

În această categorie pot intra:

  • Molestarea sexuală, expunerea copilului la injurii sau limbaj cu conotaţie sexuală, precum şi atingerea copilului în zonele erogene cu mâna sau prin sărut, indiferent de vârsta copilului;
  • Situaţiile care duc la satisfacerea nevoilor sexuale ale unui adult sau ale unui alt copil care se află într-o poziţie de responsabilitate, putere ori în relaţie de încredere cu copilul victimă;
  • Atragerea sau obligarea copilului la acţiuni obscene;
  • Expunerea copilului la materiale obscene sau furnizarea de astfel de materiale acestuia etc.;
  • Căsătoria timpurie sau logodna copiilor care implică relaţii sexuale;
  • Mutilarea genitală;
  • Hărţuirea sexuală, definită pentru locul de muncă, pentru copiii care lucrează în sistemul formal aflat fie sub incidenţa Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare, denumit în continuare Codul muncii, fie sub incidenţa Codului civil.

NEGLIJAREA

NEGLIJAREA este o formă de violenţă asupra copilului ȋn cadrul căreia copilului nu ȋi sunt satisfăcute de către adult nevoile biologice, emoţionale, de dezvoltare fizică şi psihică. Neglijarea prin efectele grave pe care le produce pune ȋn pericol dezvoltarea bio-psiho-socială a copilului.

Literatura de specialitate defineşte NEGLIJAREA copilului astfel: orice act flagrant sau orice neglijenţă confirmată sau suspect a unui părinte sau ȋngrijitor care privează copilul de necesităţile de bază corespunzătoare vârstei şi are ca urmare sau poate avea drept urmare vătămarea fizică sau psihologică a copilului; neglijarea copilului include abandonul; lipsa unei supravegheri adecvate; nesatisfacerea necesităţilor emoţionale sau psihologice; lipsa supravegherii educaţiei, ȋngrijirilor medicale, hranei, adăpostului şi/sau ȋmbrăcăminţii necesare.

NEGLIJAREA se poate prezenta sub mai multe forme:

  • Neglijarea alimentară – privarea de hrană, absenţa mai multor alimente esenţiale pentru creştere, mese neregulate, alimente nepotrivite sau administrate necorespunzător vârstei copilului;
  • Neglijarea vestimentară – haine nepotrivite pentru anotimp, haine prea mici, haine murdare, lipsa hainelor;
  • Neglijarea igienei – lipsa igienei corporale, mirosuri respingătoare, paraziţi;
  • Neglijarea medicală – absenţa îngrijirilor necesare, omiterea vaccinărilor şi a vizitelor de control, neaplicarea tratamentelor prescrise de medic, neprezentarea la programe de recuperare;
  • Neglijarea educaţională – substimulare, instabilitatea sistemului de pedepse şi recompense, lipsa de urmărire a progreselor şcolare;
  • Neglijarea emoţională – lipsa atenţiei, a contactelor fizice, a semnelor de afecţiune, a cuvintelor de apreciere.
  • Părăsirea copilului/abandonul de familie, care reprezintă cea mai gravă formă de neglijare.

EXPLOATAREA COPIILOR

  1. Exploatarea sexuală a copiilor reprezintă o practică prin intermediul căreia o persoană, de regulă un adult, obţine o gratificaţie sexuală, un câştig financiar sau o avansare, abuzând de/exploatând sexualitatea unui copil, încălcând drepturile acestuia la demnitate, egalitate, autonomie şi bunăstare fizică şi psihică; exemple: prostituţia, turismul sexual, pornografia, striptease-ul.
  2. Exploatarea copilului prin muncă.

TRAFICUL DE COPII

Exploatarea sexuală în scop comercial (prostituţia şi pornografia infantilă) şi traficul de copii sunt considerate printre cele mai grave forme de exploatare prin muncă.

FORME PARTICULARE ALE VIOLENŢEI ASUPRA COPILULUI

  • Intoxicaţii nonaccidentale ale copilului ca urmare a obligării acestuia de a bea băuturi alcoolice sau de a înghiţi tranchilizante pentru a obţine calmul ori somnul copilului, precum şi situaţia nou-născutului din mamă toxicomană.
  • Sindromul copilului scuturat este o formă de abuz fizic asupra copilului cu vârsta sub un an şi se datorează scuturărilor bruşte şi brutale, voluntare sau datorate unor comportamente inadecvate ale părinţilor/altor persoane, unele dintre acestea fiind considerate o formă de joacă cu copilul. Aceste scuturări conduc la apariţia hemoragiilor intracraniene (cu precădere hematom subdural şi hemoragii retiniene).
  • Sindromul Munchausen prin transfer reprezintă crearea artificială de către părinte (de regulă, mama) a unei boli a copilului; boala este indusă prin administrarea voluntară a unor medicamente sau substanţe ori prin susţinerea existenţei unor simptome la copil care nu au fost niciodată confirmate de către specialişti. În ambele cazuri, părinţii solicită medicilor numeroase investigaţii medicale sau chirurgicale, victimizând repetat copilul. Orice semn funcţional poate fi invocat de către părinţi pentru a obţine investigaţii şi proceduri dureroase şi intruzive pentru copil.
  • Sindromul Stockholm, cunoscut în psihologie ca fenomenul prin care victima exprimă adulaţie, gratitudine şi alte sentimente pozitive faţă de abuzator, aparent iraţional, în lumina pericolului şi a riscurilor suportate de către victimă (descoperit iniţial la ostatici). Acesta poate face dificilă identificarea abuzului.
  • Violenţa prin internet se produce prin intermediul calculatorului sau al telefonului mobil şi cuprinde următoarele categorii:
  1. conţinut ilegal şi/sau ofensator (pornografie, pornografie infantilă, imagini erotice tip fotografii sau desene cu copii – de exemplu, fenomenul Lolita, desene animate erotice şi/sau pornografice, rasism şi xenofobie, discriminare, intimidare);
  2. contacte on-line şi în lumea reală (prin chat şi e-mail, agresorul câştigă încrederea copilului, care furnizează informaţii ce pot duce la identificarea copilului şi/sau a adresei unde locuieşte, cu comiterea ulterioară de abuzuri şi infracţiuni, prin întâlnirea faţă în faţă cu copilul sau nu);
  3. dependenţa de jocuri şi internet (utilizarea excesivă a calculatorului şi navigarea pe internet mai mult de 4 ore pe zi au efecte devastatoare asupra sănătăţii fizice, a performanţelor şcolare, capacităţii de socializare a copilului şi relaţiilor cu părinţii);
  4. comerţ şi publicitate (comerţul electronic fără supravegherea părinţilor poate conduce la utilizarea frauduloasă a datelor personale, de exemplu, utilizarea ilegală a cărţilor de credit, furtul de identitate).

Surse:


  • H.G. Nr. 49 din 19 ianuarie 2011;
  • Interesul superior al copilului, Expertiza psihologică ȋn caz de separarea/divorţul părinţilor; Mona-Maria Pivniceru/Cătălin Luca; Editura Hamangiu, 2016;
  • Abuzul şi neglijarea copilului; Armand Veleanovici; Editura ExpertPsy, 2016.

Informaţii utile:


→  Expertiza psihologică a copilului şi familiei ȋn procesul de stabilire a condiţiilor exercitării autorităţii părinteşti (click aici)
→ Evaluarea psihologică a copilului după divorț/separarea părinților (click aici)
→ De ce copilul abuzat devine ȋn cele mai multe cazuri un adult abuziv (click aici)
→ Semnele abuzului asupra copilului (click aici)
→ Consecinţele abuzului din copilărie asupra dezvoltării emoţionale şi sociale a adultului (click aici)
→ Sindromul Alienării Parentale (click aici)
→ Pachet evaluare abilităţi parentale şi stil parental (click aici)
→ Teste psihologice utilizate ȋn evaluarea copilului şi adolescentului (click aici)
→ Pachet evaluare psihologică autocunoaştere şi dezvoltare personală (click aici)
→ Teste psihologice utilizate ȋn evaluarea copilului şi adolescentului (click aici)
@|2018 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan


  • 0
IMG_20171030_210756

Evaluarea psihologică a copilului după divorț/separarea părinților

Evaluarea psihologică a copilului după divorț/separarea părinților.

Un copil este unic, având un bagaj genetic individual şi o experienţă proprie de viaţă, însă separarea/divorţul părinţilor produce un şoc emoţional, indiferent de aceste particularităţi. Orice pierdere a unei relaţii afective semnificative este trăită ca o traumă, copilul experimentând o gamă largă de emoţii şi sentimente: abandon, tristețe, frustrare, furie sau îngrijorare. Modul în care copilul reacționează depinde de vârsta, personalitatea și circumstanțele procesului de separare și de divorț.

În mod obişnuit copilul cu părinţi separaţi/divortaţi va activa mecanisme interne de apărare pentru a se proteja de impactul acestui eveniment, negând, minimalizănd sau evitând acest subiect şi trăirile pe care le resimte. Atunci când copilul manifestă deschis o alegere pentru unul din părinţi este nevoie de o evaluare atentă a motivației care argumentează această preferinţă. Copilul cu un istoric afectiv pozitiv cu ambii părinţi „va lupta” pentru unitatea familiei sale şi nu va renunţa uşor la „familia ideală” în care se plasează alături de mamă şi tată.

Procesul de readaptare şi acceptare a noului context după separarea părinţilor este unul anevoios şi de lungă durată. Pentru a ajuta copilul în această perioadă dificilă ambii părinţi trebuie ajutaţi să conştientizeze faptul că separarea/divorţul s-a produs la nivelul relaţiei de cuplu, însa relaţia părinte-părinte trebuie să rămână funcţională şi orientată spre interesul şi nevoile copilului.

Echilibrul psihologic al copilului este în stransă legătură cu cel al părinţilor şi orice perturbare a relaţiei părinte-părinte va produce efecte negative asupra copilului. Din această perspectivă, este important ca ambii părinți să urmeze o serie de acţiuni pentru a ajuta copilul să depăşescă cât mai uşor contextul separării şi/sau divorţului:

  • eliminarea ostilităţilor parentale şi soluţionarea matură a conflictului parental;
  • conştientizarea şi responsabilizarea în legătură cu consecinţele grave şi ireversibile asupra copilului care sunt generate de o coparentalitate conflictuală (conflictul parental cronic, schimburile verbale pline de furie și reproșuri în fața copilului, ostilitate, comentarii negative și constante despre celălalt părinte, neînțelegeri și certuri cu privire la programul de vizitare), lipsa de cooperare,  alianţa părinte-copil îndreptată împotriva celuilalt părinte;
  • minimalizarea schimbărilor în viața copilului ulterioare separării şi/sau divorţului, ce privesc programul obişnuit,şcoala, relaţiile semnificative cu membrii familiei sau prieteni etc.;
  • implicarea fiecărui părinte în viaţa copilului şi relaţia apropiată cu acesta;
  • dezvoltarea abilităţilor parentale care să sprijine o coparentalitate cooperantă (copilului este o prioritate pentru părinți; părinții vorbesc despre problemele copilului, sunt de acord și implementează aceleași reguli de comportament și conduită; părinţii își adaptează programele parentale pentru a veni în sprijinul nevoilor pe care le are copilul şi încurajează relaţia dintre copil şi celălat părinte).

Mulţi părinţi după divorţ/separare reușesc să identifice resursele necesare, individual sau cu ajutor specializat (consiliere psihologică, psihoterapie) pentru a depaşi conflictul şi a identifica soluţii comune privind viitorul copilului. Totuşi, există situaţii în care părinţii nu reuşesc să ajungă la un astfel de acord, fiind preocupaţi mai mult de  furia și resentimentele pe care le au unul față de celălalt şi interese de ordin personal. În astfel de cazuri, instanţa de judecată este cea care va arbitra disputa parinţilor şi va stabili modul în care părinţii îşi vor exercita drepturile şi îndatoririle în relaţie cu copilul.

Psihologul clinician prin evaluarea psihologică a copilului şi a relaţiei copil-păriţi, părinţi-părinţi, oferă informaţii de specialitate competente şi imparţiale instanţei de judecată, cu un impact relevant asupra interesului superior al copilului. Pregatirea profesională şi experienţa clinică de cabinet, le permite psihologilor să analizeze şi să interpreteze o gamă largă de condiţii, situaţii şi capacităţi psihologice (dinamica şi interacţiunile din familie, elementele importante care definesc mediul de creştere şi dezvoltare, atitudinile caracteristice fiecărui părinte, abilităţile părinteşti,  nevoile copilului din punct de vedere psihologic şi educaţional) pentru a scoate în evidenţă factorii cu impact semnificativ asupra interesului superior al copilului din punct de vedere psihologic.

Evaluarea psihologică a copilului după divorțul/separarea părinților se concentrează pe identificarea modului în care părinţii îşi exercită responsabiliţăţile părinteşti, nevoile copilului în acest context problematic şi mai ales, asupra soluţilor potrivite din punct de vedere psihologic. Recomandările psihologului sunt esenţiale, pentru că plecând de la contextul familial evaluat vor fi identificaţi factori cu impact asupra stării psihologice a copilului si modaliţătile practice de intervenţie care să sprijine o dezvoltare armonoiasă a copilului în viitor.

Psiholog specialist Ionuț Ghiugan

PROGRAMĂRI:


► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2018 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:
→ Pachet evaluare abilităţi parentale şi stil parental (click aici)
→ Expertiza psihologică a copilului şi familiei ȋn procesul de stabilire a condiţiilor exercitării autorităţii părinteşti (click aici)
→ Cât de importantă este evaluarea psihologică a copiilor după divorţ (click aici)
→ Ce nu poţi să-i spui copilului ȋn timpul divorţului (click aici)
→ Efectele teribile pe care le are lipsa mamei din viaţa copilului (click aici)
→ Cum ȋi afectează pe copii lipsa tatălui (click aici)
→ Complexul Medeea sau cum ajunge un părinte să-şi ȋnverşuneze copilul ȋmpotriva celuilalt părinte (click aici)
→ Când devine toxică prietenia cu propriul copil (click aici)
→ Semnele abuzului asupra copilului (click aici)


  • 0
646x404

Cum se manifestă personalitatea sadică. Caracteristicile psihopatologice ale acestui tip de comportament deviant

Category : Psihologie clinică

Oamenii care au tendinţe sadice consideră că toţi ceilalţi trebuie să fie sub controlul lor. Potrivit psihologilor, această tendinţă se manifestă indiferent dacă cealaltă persoană este partenerul de cuplu, propriul copil, colegul de serviciu sau un prieten apropiat. Din punct de vedere ştiinţific, sadismul este o boală care constă în fantasme şi comportamente marcate şi persistente, implicând căutarea şi obţinerea unei anumite satisfacţii prin activităţi care provoacă suferinţă fizică sau psihică: umilire sau chiar violenţă fizică. Potivit psihologilor, un exemplu de personalitate sadică se manifestă atunci când un soţ nu permite soţiei să părăsească domiciliul în afară serviciului decât în compania lui, un tata impune fiicei adolescente un program absurd sau limitativ pentru activităţile sociale sau de timp liber. Tot sadism este şi atunci când, la serviciu, un şef se transformă într-un tiran atunci când apreciază că subalternul nu-i respectă autoritatea sau că nu îndeplineşte sarcinile de muncă aşa cum consideră el că este bine.

”Personalitatea sadică se comportă că şi cum cuvântul lui este definitiv şi legea supremă care trebuie respectată. Tot ceea ce el speră să obţină este dominaţia necontestată într-o relaţie. Orice încercare de eliberare sau exprimare a propriei individualităţi este tratată într-o manieră rece, dură, iar persoană este umilită şi înjosita în mod intenţionat. Suferinţa semenilor îl face pe sadic să se simtă mulţumit, extrem de important şi valorizat”, spune psihologul Ionuţ Ghiugan.

Potrivit acestuia, personalitatea sadică prezintă o serie de manifestări psihologice şi psihopatologice care o definesc:

  • Violenţă fizică sau cruzime în relaţiile interpersonale. Acest tip de comportament are la bază dorinţa de a domina partenerii, fără a exista intenţia de a obţine beneficii materiale. În situaţia în care victima se opune sau încearcă să riposteze, comportamentul violent este exacerbat. Personalitatea sadică, îşi orientează atenţia spre persoanele pe care le consideră slabe sau inferioare.
  • Umilirea sau insultarea celorlalţi în public. Conduita sadică nu presupune întotdeauna utilizarea violenţei sau agresiunii fizice. Frecvent persoanele sadice adopta comportamente agresive în limite acceptate social. De exemplu, se bucură de situaţiile în care persoanele sunt umilite sau înjosite în public. Suferinţa semenilor provocă plăcere şi satisfacţie, prin trăirea sentimentului de putere şi control asupra celorlalţi.
  • Lipsa sau dezvoltarea insuficientă a empatiei, milei, respectului şi savoarea încălcării normelor sau conduitelor morale. Din punct de vedere interpersonale, sadicii sunt personalităţi dure, reci, ostile, care consideră celalalte persoane a fi inferiori lor.
  • Cinism şi gândire paranoică. Natura lor cognitivă este considerată rigidă şi predispusă la intoleranţă. Incapacitatea de a avea încredere în ceilalţi, lipsă de respect faţă de convenţiile sociale, aroganţa şi sentimentul exagerat al propriei valori, limitează relaţiile sociale şi poate conduce la relaţii conflictuale sau probleme cu legea.

”În vederea provocării suferinţei pot recurge la mijloace indirecte: manipularea, minciuna sau înşelăciunea. În multe situaţii personalitatea sadică, pentru a obţine controlul şi a domina relaţia interpersonală, îşi maschează adevăratele intenţii. Adevăratele scopuri pot fi ascunse în spatele unor comportamente aparent inofensive şi benefice: conştiinciozitate, grijă şi atenţie, preocupare şi interes”, mai afirmă Ionuţ Ghiugan.

Termenul sadism, pus în circulaţie de psihiatrul Richard von Krafft-Ebing în secolul al XIX-lea, îşi are originea în numele unui aristocrat francez, Marchizul de Sade, al cărui principiu în viaţă a fost satisfacerea propriei sale plăceri prin intermediul unei alte persoane, prin exercitarea violenţei.

Aricol publicat în: www.adevarul.ro


  • 0
Tulburarea-de-personalitate-evitanta-520x245

Tulburarea de personalitate Evitanta (Anxioasa)

Category : Psihologie clinică

Tulburarea de personalitate evitanta se caracterizeaza prin inhibitie sociala si prezenta sentimentelor de insuficienta si hipersensibilitate la evaluare negativa, acest tipar manifestandu-se intr-o varietate de contexte.

In istoria de viata a acestei personalitati au existat situatii sau evenimente de relationare care au produs suferinta si durere. Personalitatea evitanta a invatat din aceste experiente negative ca cel mai bine este sa nege dorinta si sentimentele de afectiune si sa pastreze distanta interpersonala. Astfel, ea este perceputa de ceilalti ca insensibila si indiferenta, retrasa si inchisa in sine. Aceasta evaluare este de suprafata, pentru ca personalitatea evitanta este marcata puternic de dorinta de atasament si adeziune afectiva, insa prudenta excesiva, timiditatea si frica de respingere ii perturba semnificativ functionarea in sfera de relatii.

Trasaturi caracteristice ale tulburarii de personalitate evitanta

  • Evitarea sociala. Personalitatea evitanta prezinta o serie de convingeri disfunctionale care interfereaza semnificativ cu functionarea in plan social (sunt necorespunzator, sunt anormal, nu pot fi iubit, sunt diferit de ceilalti, oamenilor nu le pasa de mine, oamenii ma resping). Pe baza acestor credinte, personalitatea evitanta se evalueaza in plan social ca fiind necorespunzatoare si lipsita de valoare, iar pe ceilalti ii considera critici si decisi sa o respinga. Astfel, ea evita constant toata situatiile sociale in care ceilalti ar putea sa descopere “adevarata” sa persoana.
  • Teama de a fi respins. Persoanlitatea evitanta presupune ca in relatiile interpersonale oamenii vor reactiona in aceeasi maniera negativa, in care au reactionat persoane semnificative in trecut. Ea se teme in permanenta ca ceilalti vor descoperi lipsa de calitati si o vor respinge. Perspectiva respingerii este dureroasa si traita intens negativ deoarece persoana evitanta considera ca reactiile negative ale celorlalti sunt justificate. Nici macar interactiunile sociale pozitive nu vor oferi un refugiu in calea respingerii, deoarece si pentru aceasta situatie, exista o perceptie neadaptativa: “daca cineva tine la mine inseamna ca nu ma cunoaste; daca cineva ajunge sa ma cunoasca ma va respinge, mai bine ma retrag acum inainte de a ma cunoaste.”
  • Autocritica. Personalitatea evitanta prezinta o serie de ganduri automate autocritice, atat in situatii sociale, cat si in situatiile in care anticipeaza intalniri sau interactiuni personale. Aceste ganduri negative (sunt neatragator, sunt plictisitor, sunt prost, sunt un ratat, sunt jalnic, nu-mi gasesc locul) provoaca anxietate si tristete, mentinand comportamantul de evitare si retragere. Acest sistem de evaluare bazat pe mentinerea unei imagini de sine negative este foarte rar evaluat sau pus sub semnul intrebarii, deoarece personalitatea evitanta considera aceste convingeri ca fiind corecte si conforme realitatii.
  • Dificultati in a stabili noi relatii intepersonale. Personalitatea evitanta manifesta retinere in relatiile intime (din cauza fricii de a nu se face de ras ori de a fi ridiculizat) si este inhibata in situatii interpersonale noi (prezenta sentimentului de inadecvare). Tendinta de subevaluare (se vede pe sine ca inapt social, neatractiv personal ori inferior altora), continua ezitare si deficultatea de deliberare si decizie, determina restrangerea relatiilor interpersonale. Cand se implica totusi in relatie, activeaza un comportamant defensiv si lipsit de asertvitate pentru a evita confruntarile si a pastra relatia.
  • Evaluarea gresita a reactiilor celorlalti. Personalitatea evitanta interpreteaza de multe ori gresit reactiile celorlalti. Astfel, reactiile pozitive sau neutre sunt evaluate ca fiind negative. Persoana evitanta se concentreaza asupra propriilor ganduri, sentimente negative si reactii fiziologice, mai mult decat asupra expresiilor faciale si gesturilor celor cu care interactioneaza. Pentru personalitatea evitanta este important ca nimeni sa nu aiba o parere negativa despre ea datorita convingerilor: “daca cineva ma critica, ma critica pe buna dreptate.” Din aceasta perspectiva, personalitatii evitante i se pare periculos sa se puna in situatii care implica evaluarea, deoarece aceasta le confirma convingerea ca sunt antipatici sau anormali. Acesteia ii lipseste o grila obiectiva pe baza careia sa analizeze reactia celorlalti in adevaratul sens si se bazeaza exclusiv pe propria perceptie neadecvata despre sine.
  • Ignorarea informatiilor pozitive. Dovezile pozitive de acceptare si validare sunt primate cu neincredere de personalitatea evitanta. Ea considera ca persoana respectiva nu a avut toate informatiile si a judecat gresit sau pur si simplu a inselat-o, ascuzand informatii esentiale: “el crede ca sunt destept dar l-am fentat, daca persoana m-ar cunoaste cu adevarat nu m-ar placea; o sa se lamureasca el pana la urma, ca nu sunt chiar atat de draguta.”
  • Invalidare profesionala. Frica de critica, dezaprobare sau rejectie, subevaluarea si capacitatea decizionala scazuta, determina in plan profesional ocuparea de functii inferioare nivelului de pregatire si calificare. Personalitatea evitanta conform trasaturilor care o definesc, alege un loc de munca cu o autoritate redusa si fara responsabilitati manageriale directe.
  • Autoiluzionarea.Personalitatea evitanta se autoiluzioneaza in privinta viitorului. Crede ca intr-o zi va aparea in viata sa o persoana ca din senin sau o slujba perfecta, fara ca ei sa faca un efort in acest sens. Ea nu crede ca o sa-si atinga obiectivele prin eforturi proprii datorita convingerilor de tipul: “nu pot sa-mi fac viata mai buna prin eforturi proprii; lucrurile vor merge poate mai bine, dar nu prin eforturile mele.”

Legaturi si asemanari

  1. Tulburarile anxioase.Tulburarile anxioase se manifesta printr-un tablou simptomatic mult mai amplu si de durata scurta, compartiv cu simptomele prezente in tulburarea de personalitate evitanta.
  2. Fobia sociala ridica mari probleme de diferentiere. Fobia sociala se reduce insa la o serie de situatii si contexte clar definite (de exemplu, teama de a vorbi in public), in timp ce anxietatea sociala a personalitatii evitante este generalizata la toate situatiile sociale.
  3. Tulburarea de panica si agorafobie. Persoanele care sufera de aceste tulburari de anxietate manifesta deseori un comportment social evitant, dar motivatia acestuia este complet diferita. Tendinta evitanta la persoanele care sufera de atac de panica si agorafobie este alimentata de frica intensa de a nu se declansa un nou atac de panica sau teama de a nu fi intr-un loc sigur sau departe de o persoana care ii poate “salva” in cazul declansari simptomelor. Tendinta evitanta a persoanlitatii evitante este alimentata de frica de critica sau de respingere sociala in cadrul relatiilor.Totodata, tulburarea de panica este precedata deseori de factori precipitanti din mediu, iar evolutia manifestarilor este fluctuanta in contrast cu stabilitatea trasaturilor clinice intalnite in tulburarea de personalitate evitanta.
  4. Tulburarea de personalitate dependenta.Tulburarea de personalitate dependenta si tulburarea de personalitate evitanta sunt in stransa legatura si ridica serioase probleme de diferentiere. Ambele au aceeasi caracteristica de baza: imagini de sine similare (“sunt necorespunzator”) si prezenta emotiilor negative sub forma anxietatii. Diagnosticul diferentiat se realizeaza in functie de imaginea despre ceilalti si modul de manifestatere a anxietatii. Personalitatea dependenta ii considera pe ceilalti puternici si capabili sa-l ingrijeasca si cauta relatii apropiate in care sa se simta securizati, in timp ce personalitatea evitanta se teme sa stabileasca relatii apropiate pentru ca se simte vulnerabila si nesecurizata in acest context. Personalitatea dependenta este hipersensibila la separare sau pierderea relatiei investita emotional si dezvolta anxietate de separare. Personalitatea evitanta este hipersesnibila la respingere si genereaza sentimente de jena si inferioritate, care se manifesta prin anxietate sociala.
  5. Tulburarea de personalitate schizoida. Aceasta personalitate prezinta un stil comportamental asemanator cu tulburarea evitanta de personalitate, ilustrat prin retragere, indepartare, insingurare si nonimplicare. Totusi, spre deosebire de persoanele schizoide care doresc izolarea, cei cu personalitatea evitanta doresc acceptarea din partea celorlalti si cauta relationarea prin care spera sa-si asigure securizarea. Personalitatea schizoida este indiferenta la critica sau la respingere din partea celorlalti.
  6. Tulburarea de personalitate histrionica. Anxietatea provocata de despartire reprezinta o vulnerabilitate semnificativa a personalitatii histrionice, tulburarea de panica (cu sau fara agorafobie) fiind o problema des intalnita la aceasta peronalitate. Diferentierea in raport cu tulburarea de personalitate evitanta este semnificativa prin prezenta trasaturilor histrionice reprezentative: supraestimarea, iritabilitate, instabilitate, imprevizibilitate, nevoia excesiva de atentie si afectiune.
  7. Tulburarea de personalitate paranoida. Tulburarea de personalitate paranoida prezinta ca trasatura comuna cu tulburarea evitanta, teama de a se confesa altora. Motivatia care sta in spatele acestei trasaturi este insa foarte diferita: teama de o situatie jenanta in tulburarea evitanta si convingerea asupra ostilitatii celorlalti in tulburarea paranoida.

Tratamentul tulburarii de personalitate evitanta
Psihoterapia reprezinta tratamentul esential si eficient al tulburarii de personalitate evitante. Interventia psihoterapeutica este axata pe atingerea urmatoarelor obiective: inlaturarea temerilor legate de respingere si a fobiei sociale, dezvoltarea abilitatilor de relationare si initiativelor sociale, antrenamentul autoafirmarii prin incurajarea exprimarii deschise a opinilor si propriilor emotii. Succesul acestui proces de schimbare depinde insa foarte mult de respectarea unor principii de interventie:

  • Intr-o foarte mare masura, persoanele care solicita ajutorul de specialitate nu se adreseaza psihologului pentru tratamentul trasaturilor de personalitate, ci pentru efectele secundare (depresie, tulburari anxioase, abuz de substanta, tulburari de somn, afectiuni legate de stres, inclusiv tulburari psihofiziologice) care apar mai ales in situatii de viata stresante (despartiri, singuratate, schimbari semnificative in existenta, etc.) Din aceasta perspectiva evaluarea si diagnosticarea corecta reprezinta un pas esential pentru rezolvarea problemelor si imbunatatirea calitatii vietii personalitatii evitante.
  • Realizarea unei “aliante terapeutice solide” reprezinta un alt element fundamental pentru succesul interventiei. Datorita fricii de respingere, de evaluare negativa si neincredere in noi relatii si actiuni, acest demers poate ridica serioase probleme.

Psiholog Ionut Ghiugan