• 0
646x404

Cum ne transformă în claustrofobi traumele copilăriei

Category : Psihologie clinică

Claustrofobia nu este un moft, ci o tulburare chinuitoare care le dă celor cu o asemenea problemă stări de frică, leşin şi pierderea controlului. Teama iraţională de a rămâne blocaţi în spaţii strâmte are legătură cu experienţele copilăriei şi adolescenţei şi este declanşată de o serie de situaţii sau stimuli. Un lift aglomerat, o cameră fără ferestre, călătoria cu avionul ori metroul sau chiar o haină mai strânsă la gât sunt situaţii şi stimuli care pot declanşa claustrofobia.

“Claustrofobia se defineşte ca o tulburare anxioasă: persoanele care suferă de această tulburare prezintă o teamă iraţională de a rămâne blocaţi în spaţii mici sau închise. Oamenii care suferă de claustrofobie pot experimenta atât simptome fizice, cât şi simptome psihologice: anxietate şi panică, frisoane, dificultăţi de respiraţie, dureri în piept sau dureri de cap, ameţeli, senzaţie de leşin, teama de a-şi pierde controlul, sentimentul că spaţiul se îngustează tot mai mult”, explică, pentru Adevărul, psihologul Ionuţ Ghiugan.

Asocierea cu experienţe traumatizante mai vechi. Persoanele care suferă de claustrofobie asociază locurile înguste cu pericole iminente. Legăturile care se fac astfel sunt, de cele mai multe ori, consecinţe ale unui eveniment traumatic din copilărie. Spre exemplu, persoanele care în copilărie au stat, chiar şi pentru puţin timp, închise într-un dulap sau într-o cutie din care n-au mai putut ieşi, sau care, aflate într-o peşteră, n-au mai reuşit să găsească drumul înapoi, prezintă riscul de a dezvolta mai târziu claustrofobie. Iar exemplele nu sunt singulare. Tulburarea poate apărea oricând.

“Claustrofobia este, în general, rezultatul unei experienţe traumatice din trecutul persoanei (de obicei, din copilărie sau adolescenţă). Experienţele trăite au determinat asocierea unor spaţii închise sau mici cu sentimentul de panică şi de pericol iminent. De asemenea, comportamentul moştenit de la părinţi sau alte persoane semnificative reprezintă o cauză întâlnită în acest tip de fobie (de exemplu, o persoană claustrofobică are un copil, copilul observă comportamentul mamei şi dezvoltă aceeaşi frică)”, mai spune psihologul Ionuţ Ghiugan.

Claustrofobia duce la izolare şi depresie. Frica de spaţii înguste, teama de a nu avea scăpare din locuri strâmte provoacă, frecvent, atacuri de panică. Netratată, această tulburare poate duce la depresie.

“Claustrofobia poate avea efecte sociale şi psihologice intens negative, deoarece persoana evită o gama largă de situaţii în care ea crede că va experimenta un atac de panică, ceea ce duce la izolare şi depresie”, explică renumitul psiholog.

Cum se tratează această tulburare. Veştile bune vin tot de la psihologi: există soluţii pentru temerile distorsionate asociate cu frica, soluţii care pot diminua anxietatea.

“Primele simptome ale claustrofobiei se dezvoltă, de obicei, în timpul copilăriei sau în adolescenţă, iar în anumite cazuri acestea pot dispărea la vârsta adultă. În cazul în care aceste simptome nu dispar, tratamentul de specialitate este necesar, mai ales dacă simptomele interferează semnificativ cu viaţa de zi cu zi a persoanei. Psihoterapia este unul dintre cele mai eficiente tratamente în cazul claustrofobiei. În procesul terapeutic, clientul descrie situaţia care provoacă teamă sau frică. Împreună cu psihoterapeutul învaţă noi modalităţi adaptative de a interpreta stimulii fobici şi a gestiona situaţiile care generează anxietate şi determină comportamentul de evitare”, explică, pentru Adevărul, cunoscutul psiholog.

Psihoterapia îi ajută pe claustrofobi să evite gândurile anxiogene, să menţină sub control nivelul anxietăţii şi, în final, să se elibereze de această frică iraţională.

Aricol publicat în: www.adevarul.ro

PROGRAMĂRI:
► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2019 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan


  • 0
646x404

FOTO Selfie, „oglinda“ crăpată a generaţiei crescute în faţa televizorului şi calculatorului

Popularitatea pozelor de tip selfie în rândul utilizatorilor de reţele sociale poate lua forme obsesive. Este şi cazul puştiului american care a încercat să se sinucidă pentru că nu reuşea să obţină selfiul perfect, o formă de narcisism digital ce poate duce la tulburări mintale.

Psihologul Ionuţ Ghiugan consideră selfie o formă de narcisism digital care ascunde dorinţa de a fi validaţi de ceilalţi şi de a ne menţine o imagine de sine pozitivă. Pe de altă parte, psihoterapeutul este de părere că în ultimii 20 de ani, cultura modernă, prin intermediul factorilor care o întreţin şi o promovează, ca mass-media şi internetul, a reuşit cu succes să reinventeze într-o anumită măsură nevoile şi trebuinţele noastre, precum şi modul în care ne adaptăm acestora. Valorile pervertite ale narcisiştilor digitali.

„Într-o societate globalizată, bazată pe consum şi uniformitate, piramida trebuinţelor umane a fost simplificată. Aspectul fizic si puterea de cumpărare devin valori absolute ale succesului şi perfomanţei individului. În acest nou mediu cultural, preocuparea pentru aspectul fizic se transformă într-un comportament constant şi foarte important. Noua filozofie de viaţă a generaţilor «crescute şi educate în spatele unui ecran» se bazează pe raţionamente simpliste de genul: dacă am un corp perfect, voi fi adimirat şi apreciat; dacă am suficiente resurse financiare, pot să cumpar orice; dacă arăt bine şi am bani, voi avea succes în viaţă“, spune psihologul.

Astfel, nevoile şi trebuinţele noastre normale şi definitorii – nevoia de comunicare şi apartenenţa la grup, nevoia de a ne exprima personalitatea, propriile nevoi şi dorinţe – sunt filtrate în prezent printr-un nou sistem normativ şi valoric care are în slujba sa un adevărat “arsenal tehnologic”, observă Ionuţ Ghiugan.

De aceea, noul tip de interacţiune socială online, impersonală, lipsită de intimitate şi interacţiune directă, încurajează şi menţine un comportament de tip narcisist orientat excesiv spre aspectele de ordin fizic. În opinia psihologului, pozele de tip “selfie” nu reprezintă doar o modă sau un trend, ci o metodă neautentică de a ne ancora la valorile şi cerinţele mediului în care trăim.

“Dacă nu reuşim să construim relaţii interumane funcţionale din care să primim afecţiune şi iubire, ne întoarcem într-un mod regresiv asupra propriei persoane ca obiect şi mijloc pentru a ne satisface nevoile şi trebuinţele. Narcisismul digital transpune într-o forma tehnologizată dorinţa noastră de a fi validaţi de ceilalţi şi de a menţine o imagine de sine pozitivă”, adaugă specialistul. “Sindromul urâţeniei” Pe de altă parte, persoanele care dezvoltă o adevărată dependenţă şi obsesie pentru autoportretul digital, au în spate un istoric încărcat de probleme psihologice legate de stima de sine sau, mai grav, tulburări psihice, subliniază Ghiugan. Relaţia interumană mediată de tehnologie şi ridicarea aspectului fizic la nivel de valoare absolută ne influenţează în mod diferit pe fiecare, în funcţie de nivelul de maturitate emoţională, intelectuală şi de vulnerabilităţile psihologice care există în orice individ.

Tulburarea disformică a corpului (numită popular şi „sindromul urâţeniei“- n.r.), diagnosticul pus tânărului american Danny Bowman, care ajunsese să-şi facă 200 de selfie-uri pe zi, se referă la preocuparea exagerată pentru un defect presupus sau exacerbat legat de aspectul fizic, „tulburare care se corelează cel mai bine cu comportamentul de tip selfie dus la extreme şi generalizat“, mai explică psihologul.

Însă nu este singura tulburare care este vulnerabilă la acest comportament, avertizează Ghiugan. Danny Bowman, băiatul care a încercat să se sinucidă pentru că nu era mulţumit de felul în care arăta în sutele de selfie-uri pe care le făcea într-o singură zi. Personalităţile de tip borderline sau narcisist, prin imaginea de sine nevalidată sau în continuă nevoie de confirmare, se regăsesc în rândul celor care folosesc autoporteretul digital pentru a-şi menţine în mod neautentic echilibrul interior. Cu toţii căutăm aprobarea şi relaţia cu celălalt, însă conectarea şi validarea socială nu poate fi benefică pentru fiinţa umană decât în relaţii directe interumane, bazate pe intimitate, emoţii şi sentimente profunde, precum iubire, empatie, respect etc., conchide psihoterapeutul.

Danny Bowman, în vârstă de 19 ani, este primul caz semnalat de persoană „dependentă de selfie“. Acesta a povestit în mai multe emisiuni de televiziune difuzate în SUA că pierdea şi câte zece ore pe zi cu iPhone-ul în mână. Căutam constant să fac selfie-ul perfect şi când mi-am dat seama că nu pot am vrut să mor. Mi-am pierdut prietenii, şcoala, sănătatea şi aproape şi viaţa, s-a confesat băiatul. Problemele adolescentului s-au agravat începând cu anul 2011, la scurt timp după ce a fost refuzat la o selecţie organizată de o agenţie de fotomodele. Deprimat şi convins că aspectul său fizic lasă de dorit, Danny a început să-şi facă sute de selfiuri pe zi, dar nemulţumirea constantă l-a determinat recurgă la un gest extrem: a luat un pumn de medicamente.

Articol publicat în: www.adevarul.ro

PROGRAMĂRI:
► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2019 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan


  • 0
646x404

Fericirea ȋn funcţie de IQ

Se spune că eşti cu atât mai nefericit cu cât ai un IQ mai mare. Teoria, doar parţial valabilă, este explicată şi de faptul că această categorie de persoane s-a specializat mai mult pe dezvoltarea inteligenţei generale şi performanţei profesionale decât pe antrenarea inteligenţei emoţionale. Mitul potrivit căruia ignoranţa ar fi cea mai sigură cale către fericire şi reversul acestuia, potrivit căruia un IQ-ul ridicat te poate face mai degrabă nefericit decât fericit, au în spate unele explicaţii psihologice.

„Doar dezvoltarea aptitudinilor intelectuale nu reprezintă o premisă a fericirii viitorului adult. Un coeficient ridicat al inteligenţei este un predictor al performanţei academice şi profesionale. Inteligenţa generală se defineşte prin capacitatea persoanei de a înţelege corect şi rapid un anumit context de viaţă, de a sesiza ceea ce este esenţial, de a rezolva situaţii sau probleme noi, pe baza experienţei acumulate anterior. Inteligenţa generală este dublu condiţionată, atât de zestrea ereditară dar şi de formarea educaţională în prima parte a vieţii. Copilul poate achiziţiona aptitudini în patru direcţii importante ale dezvoltării: aptitudini fizice, intelectuale, emoţionale (psihologice) şi sociale. Doar dezvoltarea aptitudinilor intelectuale nu reprezintă o premisă a fericirii viitorului adult. Este important să cunoaştem faptul că un copil inteligent cu un IQ mult peste medie întâmpină dificultăţi în relaţionarea socială şi în multe cazuri este izolat de ceilalţi copii şi etichetat ca un “ciudat” sau tocilar. Dacă acesta nu reuşeşte să dezvolte în paralel aptitudini sociale şi psihologice (modul în care îşi identifică emoţiile şi le exprimă, etc.), progresul acestuia va fi limitat doar la nivel academic“, explică, pentru „Adevărul“, psihologul Ionuţ Ghiugan.

Fericirea – o funcţie ce ţine de calitatea relaţiilor pe care le stabilim. Inteligenţa generală, fără o inteligenţă emoţională, fără capacitatea de a recunoaşte sentimentele noastre şi ale altora, ne poate condamnă la nefericire.

„Inteligenţa generală ridicată nu este un predictor al fericirii. Oamenii inteligenţi sunt statistic mult mai susceptibili de a fi deprimaţi. În principal acest aspect este explicat de faptul că această categorie de persoane s-au specializat doar în dezvoltarea inteligenţei generale şi performanţei academice, în detrimentul antrenării inteligenţei emoţionale şi abilităţilor sociale“, explică Ionuţ Ghiugan.

Inteligenţa emoţională este absolut necesară pentru a atinge fericirea, pentru că ne ajută să ne găsim echilibrul, să învăţăm să ne simţim bine, să-i înţelegem pe ceilalţi şi să ne facem înţeleşi.

„Dezvoltarea aptitudinilor psihologice şi sociale reprezintă un predictor al fericirii. Fericirea este evaluată la nivel subiectiv ca o funcţie ce ţine de calitatea relaţiilor pe care le stabilim“, mai spune renumitul psiholog care arată că relaţiile pozitive, armonioase cu ceilalţi oameni, menţin echilibrul interior şi starea pozitivă a persoanei. „De asemenea, dezvoltarea emoţională şi socială contribuie semnificativ la creşterea capacităţii persoanei de a face faţă situaţiilor de risc sau stres intens, mai ales pe perioade lungi de timp“, mai spune Ionuţ Ghiugan.

Articol publicat în: www.adevarul.ro

PROGRAMĂRI:
► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2019 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan


  • 0
Curs educatie parentala

Educatie parentala. Program educational axat pe dezvoltarea si consolidarea competentelor parentale

Category : Cursuri

BENEFICII:

Acest program educaţional este destinat părinților cu scopul de a-i sprijini pe aceștia în creşterea şi educaţia copiilor, ȋn dezvoltarea şi îmbunătățirea competenţelor parentale.

Cursul oferă o sinteză a informaţiilor esenţiale de care are nevoie un părinte pentru a-şi construi o relaţie sănătoasă şi funcţională cu propriul copil.

Ȋn urma parcurgerii acestui program educaţional părinţii vor cunoaşte etapele de dezvoltare a copilului pentru a-şi construi aşteptări cât mai realiste şi adaptate nevoilor acestuia.

Cursul sprijină părinţii ȋn formarea unor modele de relaţionare intrafamiliale valide şi adoptarea unui comportament parental bazat pe urmărirea interesului superior al copilului.

Cursul ajută părinţii să identifice soluţii optime ȋn situaţiile ȋn care:

  • părintele se confruntă cu anumite dificultăţi ȋn gestionarea relaţiei părinte-copil;
  • copilul şi familia traversează schimbări importante sau se confruntă cu anumite situaţii cu potenţial traumatic (divorţul/separarea părinţilor, pierderea unui părinte etc.);
  • părintele se confruntă ȋn relaţia cu celălalt părinte cu dificultăţi de comunicare;

Cursul are la bază activităţi practice, aplicative oferă exemple concrete şi soluţii individualizate la problemele cu care se confruntă participanţii.


ARGUMENT:

Un copil pentru a se dezvolta sănătos are nevoie de un părinte informat, care prezintă cunoştinţe şi aptitudini parentale necesare optimizării dezvoltării cognitive, sociale şi emoţionale a viitorului adult.

Un părinte informat devine conştient de necesitatea de a-şi dezvolta şi consolida comportamente de relaţionare adecvate ȋn relaţie cu propriul copil.

Un părinte care şi-a consolidat competenţele parentale adoptă modalităţi eficiente de răspuns şi gestionare a conflictelor ȋn relaţia părinte-copil.


GRUP ŢINTĂ:

Acest program educaţional este destinat părinților, reprezentanţilor legali, persoanelor care se ocupă de educaţia şi creşterea copiilor.


MOD DE DESFĂŞURARE:

  • Locaţia: Bucureşti, 13 Aprilie 2019
  • Durata cursului: 4 ore / sâmbătă (10.00 – 14.00)
  • Cursul se va desfășura în grupe de maxim 15 participanți
  • Cost: 200 lei
  • Se acordă certificat de participare.

INFORMAŢII ŞI ȊNSCRIERI:

  • Psiholog specialist Ionuţ Ghiugan
  • Telefon: 0722 50 96 92; E-mail: ionut.ghiugan@gmail.com

@|2019 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan


  • 0
646x404

Pachet Evaluare clinică şi psihodiagnostic copii şi adolescenţi

OBIECTIVE EVALUARE


A furniza un profil psihologic plecând de la evaluarea următoarele dimensiuni: nivel cognitiv (QI), semne și simptome ale principalelor tulburări psihice (depresie, anxietate, ADHD – deficit de atenţie/hiperactivitate, tendinţe obsesiv-compulsive, probleme de conduită, comportamente disruptive etc.), patternuri emergente de personalitate, competenţe sociale şi academice, strategii de coping.
A furniza asistenţă de specialitate pentru a ȋnţelege cât mai bine modul de funcţionare a copilului/adolescentului ȋn plan psihologic şi comportamental.

BENEFICII


► Ȋn procesul de evaluare sunt utilizate instrumente psihologice standardizate şi validate ştiinţific adaptate cultural şi normate pe populaţia din România care oferă o cunoaştere validă a factorilor psihologici care contribuie la starea de sănătate mintală şi funcţionarea adaptativă.
► Ȋn urma evaluării se formulează un psihodiagnostic ȋn cazul problemelor de sănătate mintală, se identifică ariile problematice, vulnerabilităţi şi factorii de risc, se pun bazele privind pregătirea unor programe particularizate de intervenţie (psihoterapie).

* Rezultatele se comunică într-un raport psihologic: Raport de evaluare clinică şi psihodiagnostic.
* Ȋn Pachetul de evaluare clinică şi psihodiagnostic copii şi adolescenţi nu sunt incluse servicii de consiliere psihologică sau psihoterapie. Aceste servicii pot fi accesate separat, ulterior evaluării plecând de la un plan de intervenţie particularizat.

METODE UTILIZATE


Raportul de evaluare clinică şi psihodiagnostic este realizat ȋn urma aplicării următoarelor instrumente, adaptate la vârsta copilului:
→ Sistemul Achenbach al Evaluării Bazate Empiric (ASEBA);
→ Sistemul de Evaluare a Comportamentului Adaptativ, Ediţia a doua – ABAS II;
→ Testul Matrici Progresive Color (CPM);
→ Chestionarul de evaluare a copiilor-4 (ECI-4);
→ Chestionarul de evaluare a simptomelor copilului-4 (CSI-4);
→ Millon Pre-Adolescent Clinical Inventory (M-PACI);
→ Millon Adolescent Clinical Inventory (MACI);
→ Scala de Anxietate Multidimensională pentru Copii (MASC, Multidimensional Anxiety Scale for Children);
Chestionarul de coping cognitiv-emoţional / CERQ;
→ Probe proiective: Testul de apercepţie pentru copii – CAT, desen tematic etc.

DURATĂ ŞI COSTURI


→ Procesul de evaluare se derulează pe durata a 3 şedinţe / o şedinţă durează 50 de minute.
→ Şedinţele sunt organizate astfel: interviu clinic, administrare teste, concluzii şi recomandări de specialitate.
→ Costul pachetului de evaluare este de 360 lei.

PROGRAMĂRI

► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2019 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:
→ Pachet evaluare abilităţi parentale şi stil parental (click aici)
→ Teste psihologice utilizate ȋn evaluarea copilului şi adolescentului (click aici)
→ Teste psihologice utilizate ȋn evaluarea adulţilor (click aici)
→ Model raport interpretativ pachet de evaluare psihologică autocunoaştere şi dezvoltare personală (click aici)
→ Expertiza psihologică a copilului şi familiei ȋn procesul de stabilire a condiţiilor exercitării autorităţii părinteşti (click aici)
→ Expertiza psihologică ȋn cazurile de stres post-traumatic (click aici)
→ Pachet Evaluare clinică şi psihodiagnostic adulţi (click aici)


  • 0
Psihodiagnostic

Pachet Evaluare clinică şi psihodiagnostic adulţi

OBIECTIVE EVALUARE


Plecând de la obiectivele stabilite pentru fiecare caz, se pot investiga următoarele dimensiuni: semne și simptome ale principalelor tulburări psihice (depresie, anxietate, tulburarea de stres posttraumatic etc.), trăsături dominante de personalitate, strategii de coping, probleme emoţionale şi comportamentale.
A furniza asistenţă de specialitate pentru a ȋnţelege cât mai bine propriul mod de funcţionare ȋn plan psihologic şi comportamental.

BENEFICII


► Ȋn procesul de evaluare sunt utilizate instrumente psihologice standardizate şi validate ştiinţific adaptate cultural şi normate pe populaţia din România care oferă o cunoaştere validă a factorilor psihologici care contribuie la starea de sănătate mintală.
► Ȋn urma evaluării se formulează un psihodiagnostic ȋn cazul problemelor de sănătate mintală, se identifică vulnerabilităţi şi factorii de risc, se transmit recomandări de specialitate privind optimizarea şi dezvoltarea unor conduite adaptative în raport cu vulnerabilităţile evidenţiate, se pun bazele privind pregătirea unor programe particularizate de intervenţie (psihoterapie).

* Rezultatele se comunică într-un raport psihologic: Raport de evaluare clinică şi psihodiagnostic.
* Ȋn Pachetul de evaluare clinică şi psihodiagnostic nu sunt incluse servicii de consiliere psihologică sau psihoterapie. Aceste servicii pot fi accesate separat ulterior evaluării plecând de la un plan de intervenţie particularizat.

METODE UTILIZATE


Raportul de evaluare clinică şi psihodiagnostic este realizat ȋn urma aplicării următoarelor instrumente:
→ Chestionarul de screening şi diagnostic psihiatric (PDSQ);
Inventarul clinic multiaxial MCMI-III (Millon Clinical Multiaxial Inventory III);
Chestionarul de coping cognitiv-emoţional / CERQ;
Scala de abordare strategică a coping-ului / SACS.

DURATĂ ŞI COSTURI


→ Procesul de evaluare se derulează pe durata a 3 şedinţe / o şedinţă durează 50 de minute.
→ Şedinţele sunt organizate astfel: interviu clinic, administrare teste, concluzii şi recomandări de specialitate.
→ Costul pachetului de evaluare este de 360 lei.

PROGRAMĂRI


► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2019 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:
→ Pachet evaluare abilităţi parentale şi stil parental (click aici)
→ Teste psihologice utilizate ȋn evaluarea copilului şi adolescentului (click aici)
→ Teste psihologice utilizate ȋn evaluarea adulţilor (click aici)
→ Model raport interpretativ pachet de evaluare psihologică autocunoaştere şi dezvoltare personală (click aici)
→ Expertiza psihologică a copilului şi familiei ȋn procesul de stabilire a condiţiilor exercitării autorităţii părinteşti (click aici)
→ Expertiza psihologică ȋn cazurile de stres post-traumatic (click aici)


  • 0
646x404

Cum sa nu „innebunim” dupa o dragoste pe care am pierdut-o

Despartirile de dupa o relatie semnificativa vin, de fiecare data, cu riscul de a lasa cel putin unul dintre parteneri blocat in relatia trecuta sau de a aduce cu el in urmatoarea relatie toate frustrarile acumulate in relatia esuata. Pentru a ne putea continua viata dupa o dragoste pe care am pierdut-o este important sa tinem cont de cateva sfaturi.

“Cand cineva pierde relatia de cuplu in care a investit timp, sentimente si idealuri, apar emotii si trairi contradictorii, negative. Intensitatea acestor trairi depinde semnificativ de o serie de factori si caracteristici personale (etapa de varsta, tipul de atasament al persoanei, resursele personale, motivatia si modul de intrerupere a relatiei, experientele anterioare legate de astfel de situatii etc.”, explica, pentru Adevarul, psihologul Ionut Ghiugan.

Constientizarea faptului ca despartirea este definitiva, exprimarea emotiilor si sentimentelor legate de fostul partener, adaptarea la noua conjunctura si acceptarea situatiei sunt conditii esentiale pentru a nu ramane cu cicatrici severe dupa o despartire si pentru a nu ne sabota potentialele viitoare relatii.

“Pentru a depasi aceasta situatie traita intens emotional, primul pas este ca persoana sa-si actualizeze pierderea, adica sa constientizeze faptul ca separarea este definitiva. Negarea rupturii nu face decat sa evite impactul emotional al pierderii relatiei si sa blocheze procesul <vindecarii>”, spune specialistul.

Exprimarea sentimentelor. Amanarea exprimarii emotiilor fata de fostul partener, o atitudine frecvent intalnita in cazul despartirilor, nu face decat sa intarzie vindecarea, spun psihologii.

“In a doua etapa, persoana trebuie sa-si identifice si sa-si exprime emotiile si sentimentele legate de fostul partener si relatia cu acesta. Dintre trairile cele mai problematice care pot bloca persoana intr-o relatie pierduta sunt: frica si neajutorarea, furia si vina”, spune psihologul.

Incheierea sanatoasa a relatiei este foarte importanta pentru echilibrul nostru psihic, mai ales daca vrem sa ne dam sansa unei noi relatii functionale.

“Recunoasterea sentimentelor pozitive fata de fostul partener si relatia cu acesta, reprezinta o parte necesara pentru a incheia in mod sanatos o relatie terminata”, explica renumitul psiholog.

Acomodarea cu noua situatie. Sfarsitul unei relatii inseamna, automat si intrarea intr-o noua conjunctura, diferita, din multe puncte de vedere, de cea in care partenerii se obisnuisera atunci cand functionau in cuplu.

“In multe situatii, persoana s-a dezobisnuit sa ia decizii singura sau sa rezolve problemele existentiale din perspectiva individuala. Pierderea relatiei inseamna din aceasta perspectiva ca persoana sa-si asume si rolurile si obligatiile care anterior erau in seama fostului partener de cuplu”, mai spune specialistul.

Acceptarea situatiei. Ultima etapa a unei iesiri sanatoase din cuplu – acceptarea situatiei – este, de fapt, testul care ne arata si cat de matur privim despartirea.

“Acceptarea situatiei este etapa finala a procesului de separare, prin care persoana accepta pierderea intr-o maniera adaptativa si matura fiind pregatita sa dezvolte noi relatii interpersonale in viitor”, mai spune Ionut Ghiugan.

Despartirile ne pot face sa ne pierdem increderea in propria persoana, ne pot taia cheful de viata, ne pot incarca de tristete si ne pot impinge chiar in depresie. Fara intelegerea propriilor noastre sentimente, a cauzelor care au facut ca relatia sa esueze si fara parcurgerea etapelor firesti ale pierderii, riscam sa ramanem captivi intr-un carusel al urii, vinei si intrebarilor apasatoare.

“Daca nu trecem prin aceste etape firesti ale travaliului legat de pierdere, putem risca sa ramanem blocati in relatia trecuta sau sa aducem in viitorea relatie toate trairile nerezolvate anterior. Ranile emotionale neintelese sau nevidecate corespunzator, devin bagaje invizibile care sunt aduse in relatia urmatoare, iar un nou inceput inseamna de fapt o continuare a unei situatii trecute”, mai spune psihologul Ionut Ghiugan.

Articol publicat în: www.adevarul.ro

PROGRAMĂRI:
► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2019 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:
→ De ce femeile abuzate se ataşează de partenerii agresivi, le caută scuze şi refuză să-i părăsească. Sindromul Stockholm ȋn violenţa domestică  (click aici)
→ Personalitatea sadică (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Dependentă (click aici)
→ Depresia, simptome şi tratament (click aici)
→ Violența în familie (click aici)
Psihologia violului (click aici)
→ Tulburarea de Personalitate Paranoidă (click aici)
→ Cum alegi cel mai potrivit psiholog (click aici)
→ Pachet evaluare psihologică autocunoaştere şi dezvoltare personală (click aici)
→ Agorafobia şi tulburarea de panică  (click aici)
→ Procrastinarea, boala civilizaţiei moderne (click aici)
→ Prejudecăţi legate de hipnoză (click aici)
→ Ipohondria. Cauze, simptome şi tratament (click aici)
→ Schizofrenia (click aici)


  • 0
646x404

De ce se tem copiii de intuneric

Monstrii care apar in camera dupa stingerea luminii sau umbrele de pe pereti interpretate drept personaje infioratoare sunt normale in dezvoltarea unui copil. Teama copilului se naste din imaginatia lui, iar cea mai eficienta metoda de a o combate este utilizarea gandirii magice specifica varstei. In dezvoltarea emotionala a copilului exista perioade de varsta in care frica si anxietatea sunt prezente in mod natural.

Normalitatea fricilor. Perioada cuprinsa intre 2 si 6 ani se caracterizeaza printr-o nevoie crescuta de explorare a mediului, dezvoltare a autonomiei si autocontrolului, iar in acest context isi fac aparitia o serie de frici specifice varstei: frica de intuneric, frica de animale, frica de creaturi imaginare, frica de a pierde o persoana draga.

“Aceste frici devin problematice si trebuie tratate de un specialist, atunci cand copilul continua sa mentina aceste mecanisme neadaptative dupa o anumita varsta sau cand sunt prezente in agenda emotionala a adultului”, explica, pentru Adevarul, psihologul Ionut Ghiugan

De unde vine frica de intuneric la copii. Teama de intuneric este frecventa la copiii prescolari ca rezultat al dezvoltarii normale, insa atunci cand se manifesta intens si interfereaza negativ cu activitatile zilnice ale copilului sau cand se manifesta la varste inaintate, trebuie sa-i acordam o atentie mai mare. In primul rand, trebuie avuti in vedere factorii care intretin si mentin frica de intuneric.

“Televiziunea reprezinta o sursa importanta care creaza si alimenteaza aceasta frica. Expunerea la imagini intens negative (stiri violente, personaje din desene animate, monstri, fantome si vrajitoare etc.) dezvolta si fixeaza frica de intuneric. Imaginatia copilului este activata, iar gandirea magica specifica varstei leaga aceste personaje de existenta cotidiana a copilului. Lipsa luminii din camera activeaza in plan mental imaginile si situatiile negative, iar frica pe care o traieste copilul este asociata cu intunericul”, mai spune psihologul Ionut Ghiugan. De asemenea, situatii de stres in viata copilului (tensiuni in familie, separarea parintilor, nasterea unui frate, schimbari frecvente ale domiciliului etc.) cresc semnificativ vulnerabilitatea copilului fata de anxietate si frica.

Modelele parintilor contribuie si ele la dezvoltarea si mentinerea fricilor

“Comportamentul observant la parinti este invatat si repetat de copil. Un parinte anxios si temator va transmite aceasta nesiguranta propriului copil, care va fixa mult mai usor fricile in tiparul sau de comportament. Stiluri educative negative sunt si ele factori care intretin aceste temeri. Atunci cand folosim frica ca metoda de educatie si normare a comportamentului copilului (daca nu esti cuminte te mananca bau-bau-ul, daca nu stai langa mine cand iesim afara te fura hotii, etc.), crestem sansele ca acesta sa devina sensibil la anxitate si frica”, mai spune cunoscutul psiholog.

Frica de intuneric la adulti are la baza nevoi nesatisfacute. Parcurgerea cu succes a etapelor de dezvoltare ale copilariei se vede in maturizarea emotionala a adultului, la fel cu se vad si neajunsurile acestui proces.

“Atunci cand nevoile emotionale din copilarie nu sunt satisfacute (un mediu de crestere nesecurizat sau dezorganizat) sau au existat in trecut evenimente cu potential traumatic (separarea parintilor, decesul unei persoane apropiate, violenta in familie, abuz, etc.), adultul are tendinta sa reactioneze regresiv (frica si anxietate) in fata provocarilor vietii”, mai spune Ionut Ghiugan.

Cum putem ajuta copilul. In astfel de situatii, majoritatea parintilor fie nu iau in serios frica de intuneric a copilului, fie utilizeaza gandirea rationala specifica adultului, spunandu-i copilului ca nu exista niciun motiv pentru care sa-i fie frica. Explicatiile rationale nu dau rezultate.

“Lipsa de atentie fata de aceasta problema invalideaza copilul, iar explicatiile rationale nu au efectul dorit, deoarece in perioada de varsta 2-6 ani, copilul functioneaza la nivel de gandire magica. Ambele modalitati de interventie sunt ineficiente si nu ajuta copilul sa depaseasca frica si sa-si formeze mecanisme adaptative”, mai spune Ionut Ghiugan

Personajele imaginare pot da mana de ajutor

“Frica copilui fata de intuneric se naste din imaginatia lui, iar cea mai eficienta metoda de a o combate este utilizarea gandirii magice specifica varstei. Recrutarea unor personaje magice sau eroi preferati ai copilului, care sa-l protejeze atunci cand camera este intunecata, vraji de protectie sau ritualuri de culcare anti-frica, sunt cateva exemple de modalitati de interventie usor accesibile parintilor, care ajuta copilul sa depaseasca aceasta frica”, mai spune psihologul Ionut Ghiugan.

Articol publicat în: www.adevarul.ro

 Psiholog specialist Ionuţ Ghiugan

PROGRAMĂRI:
► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2019 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:
→ Când are nevoie copilul de psiholog (click aici)
→ Depresia la copii (click aici)
→ Agresivitatea la copii (click aici)
→ Ce nu poţi să-i spui copilului ȋn timpul divorţului (click aici)
→ Violenţa asupra copilului (click aici)
→ Teste psihologice utilizate ȋn evaluarea copilului şi adolescentului (click aici)
→ Cum trebuie să gestioneze parinţii crizele de nervi ale celor mici (click aici)
→ De ce trebuie lăsaţi copiii să greşească (click aici)
→ Cele mai importante lecţii de viaţă pe care copilul trebuie să le ȋnveţe ȋn cei şapte ani de acasă (click aici)
→ Alienarea parentală (click aici)
→ Pachet evaluare abilităţi parentale şi stil parental (click aici)
→ Capcanele copilăriei (click aici)
→ De ce mint copiii (click aici)
→ Violenţa ȋn familie (click aici)


  • 0
646x404

Cum se manifesta agorafobia

Category : Psihologie clinică

Spatiile larg deschise sau nefamiliare, precum hipermarket-uri, stadioane, strazi aglomerate sau aeroporturi, sunt percepute de persoanele care sufera de agorafobie drept periculoase prin prisma faptului ca, in cazul unui atac de panica, nu vor gasi de aici nicio cale de scapare.

Agorafobia, termen care deriva din cuvintele grecesti agora – piata si phobia – frica, utilizat initial pentru a desemna o teama patologica de spatii deschise, se defineste prin frica de a fi singur in situatii si, mai ales, in locuri publice, din care persoana crede ca nu poate scapa usor sau in care nu se intrevede vreun ajutor disponibil in eventualitatea ca ar aparea un atac de panica.

O complicatie a atacurilor de panica

„In cazul persoanelor care prezinta aceasta tulburare, adevarata teama, cea esentiala, este legata de declansarea unui atac de panica“, explica, pentru Adevarul, psihologul Ionut Ghiugan. Cand urmeaza sa ajunga intr-un spatiu deschis, persoanele agorafobe tind sa anticipeze producerea unui atac de panica. Starea de frica ia amploare pe masura ce se apropie de locul respectiv si incep sa aiba senzatii de sufocare, ameteala, intunecarea vederii, palpitatii si anxietate. Atacul de panica ajunge sa se declanseze cu adevarat doar imaginand pericolul ce poate aparea in spatiile respective. Anticiparea acestor atacuri de panica creaza o dorinta puternica pentru agarofobi de a se intoarce acasa, acolo unde se simt in siguranta. „Frica repetarii unui nou atac de panica duce la evitarea sistematica a situatiilor in care ar putea reaparea, ceea ce nu rezolva problema ci, din contra, o mentine si o accentueaza”, mai spune psihologul Ionut Ghiugan.

Exista cazuri severe in care cei care prezinta astfel de tulburari ajung sa se izoleze in case, tocmai pentru a evita atacurile de panica, pentru a se tine departe de situatiile pe care care le considera periculoase si rusinoase.

Tulburarea este mai frecventa la femei

Debutul agorafobiei are loc la varste cuprinse intre 18 si 40 de ani si nu are legatura cu nivelul de educatie sau de inteligenta, iar tulburarea nu este legata de alte probleme psihiatrice sau psihologice. Studiile clinice indica o frecventa mai mare la femei.

Factorii care declanseaza agorafobia

De multe ori, primul atac de panica survine in conditii de stres. Dupa producerea acestuia, viitorul agarofob incepe sa asocieze producerea atacului de panica cu locul unde acesta s-a produs prima data (la metrou, stadion, supermarket, pe o strada aglomerata etc.) Anxietatea este, de asemenea, un factor declansator.

„Stresul fizic sau psihologic poate determina o stare de anxietate care, la randul ei, creste semnificativ vulnerabilitatea fata de tulburarea agorafoba”, mai arata psihologul Ionut Ghiugan.

Respiratia accelerata, raspunzatoare de unele simptome specifice atacului de panica, simptome care sunt interpretate gresit, se numara si ea printre factorii care pot declansa agorofobia. Gandurile nocive, evaluarea problemelor din perspective drastice, aspecte specifice anumitor structuri de personalitate, intra si ele in categoria acestor factori.

Ajutorul trebuie cautat la un psihoterapeut

Psihoterapeutul este cel care-l poate ajuta pe agorafob sa constientizeze ca simptomele sale nu sunt periculoase si ca la originea lor sta tocmai teama ca ele ar putea sa se manifeste. Printr-un program de expunere la situatiile anxiogene si desensibilizare, incet-incet pacientul va deveni capabil sa confrunte singur situatiile si locurile care anterior ii provocau panica, chiar daca pe parcursul psihoterapiei pot interveni momente de cadere, in care aparitia sporadica a unor alte atacuri de panica nu este exclusa.

Articol publicat în: www.adevarul.ro

Psiholog specialist Ionuţ Ghiugan

PROGRAMĂRI:
► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2019 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:
→ Agorafobia şi tulburarea de panică  (click aici)
Anxietatea generalizată (click aici)
→ Fobia socială (click aici)
→ Teama de Avion – Aerofobia (click aici)
Dismorfobia – de ce anumite persoane devin ȋngrijorate excesiv de fizicul lor (click aici)
→ Agrafobia – Frica anormală de contacte sexuale (click aici)
→ Tulburarea de personalitate Evitantă (click aici)
→ Depresia, simptome şi tratament (click aici)
→ Stresul Posttraumatic. Cauze, tratament şi recuperare (click aici)
→ Pachet evaluare psihologică autocunoaştere şi dezvoltare personală (click aici)
→ Violența în familie. Efectele violenţei domestice asupra victimelor femei (click aici)
→ Boala maniaco-depresivă (click aici)
→ Cum prevenim şi tratăm surmenajul şi epuizarea (click aici)
→ Alienarea parentală (click aici)
→ Pachet evaluare abilităţi parentale şi stil parental (click aici)
→ Sindromul Stockholm ȋn violenţa domestică  (click aici)
→ Cum alegi cel mai potrivit psiholog (click aici)


  • 0
646x404

Cosmarul injectiilor: tripanofobia, frica de ace

Mai frecventa la copii, dar prezenta si la adulti, frica extrema de ace si de injectii este o fobie pe care psihologii o explica din mai multe perspective. Lasata netratata, se poate agrava in timp si poate cauza dificultati in viata personala. Acul si seringa le declanseaza copiilor crize greu de stapanit. Intra panica, tipa, plang si se agata cu disperare de orice pretext pentru a evita intepatura. Dar nu doar copii manifesta o frica extrema de ace si injectii. Tripanofobia este o fobie intalnita si in randul adultilor.

Aceasta frica poate fi inteleasa si explicata din mai multe perspective

“O practica educativa neadecvata fixeaza frica si anxietatea, induce credinta ca injectia face parte dintr-un proces dureros si dezagreabil. In multe situatii, frica este utilizata de persoanele implicate in cresterea copilului ca metoda de educatie si normare a comportamentului (daca nu esti cuminte, te ducem la doctor si-ti face injectie, daca nu-ti iei bluza pe tine, racesti si vine doctorul sa-ti faca injectii)”, explica, pentru Adevarul, psihologul Ionut Ghiugan.

Exista si situatii in care injectia este asociata de copil sau de adult cu urmarea unui tratament medical care implica suferinta fizica si emotionala.

“Frica reprezinta cel mai performant mecanism de aparare, iar atunci când se instaleaza intr-o forma intensa, persoana asociaza evenimentul evaluat ca periculos cu toate elemetele prezente in acel context (oameni, locuri, obiecte, cuvinte, imagini)”, mai spune psihologul.

Aceeasi fobie poate fi si rezultatul unui proces evolutiv al speciei, transmis la nivel genetic

“Frica de obiecte ascutite (ace, lame de cutit, etc.) are un caracter adaptativ si tine de supravietuire, prin aceasta reactie emotionala intensa evitandu-se pericolul de accidentare sau ranire. Ranile provocate de obiecte ascutite au fost intodeauna evaluate de oameni ca fiind foarte periculoase, pierderea de sange fiind o cauza importanta a decesului in lunga istorie evolutiva a speciei umane”, mai spune psihologul Ionut Ghiugan.

Cum convingem, totusi, copilul sa faca injectia. Este bine ca micutul care trebuie sa suporte intepatura sa fie pregatit dinainte pentru injectie. Parintii sau apropiatii ii pot spune la ce ar trebui sa se astepte.

”Copilul nu trebuie mintit in legatura cu ceea ce va simti. Ii putem spune ca doare, dar foarte putin, si ca trece repede. Este normal sa fie speriat si sa planga, dar daca este incurajat sa fie calm, poate accepta mai usor intepatura. De asemenea, este important ca parintii sa-si pastreze calmul in fata copilului, astfel incat micutul sa nu preia din anxietatea parintelui si sa se sperie si mai tare. In cazul fobiei manifestate de adulti, in functie de intensitatea fricii, ar putea fi nevoie de ajutorul unui psiholog, pentru ca, lasata netratata, aceasta fobie se poate agrava in timp si poate cauza dificultati in viata de zi cu zi“, mai spune Ionut Ghiugan.

Articol publicat în: www.advarul.ro

Psiholog specialist Ionuţ Ghiugan

PROGRAMĂRI:
► Telefon: 0722.509.692
► E-mail: ionutghiugan@gmail.com

@|2019 Expertiza Psihologică judiciară Ionuţ Ghiugan

Informaţii utile:
→ Claustrofobia (click aici)
→ Depresia la copii (click aici)
→ Agorafobia şi tulburarea de panică  (click aici)
→ Fobia socială (click aici)
→ Teama de avion Aerofobia (click aici)
→ Anxietatea (click aici)
→ Dismorfobia (click aici)
→ Agrafobia – Frica anormală de contacte sexuale (click aici)
→ Tulburarea de personalitate Evitantă (click aici)
→ Depresia, simptome şi tratament (click aici)
→ Stresul Posttraumatic. Cauze, tratament şi recuperare (click aici)
→ Pachet evaluare psihologică autocunoaştere şi dezvoltare personală (click aici)
→ Cum alegi cel mai potrivit psiholog (click aici)
→ Prejudecăţi legate de hipnoză (click aici)
→ Alienarea parentală (click aici)
→ Schizofrenia (click aici)